Noutati :

Teama de frica

3 februarie, 2011 - 11:55 AM
Autor: Eugen Manole      
Categorie: OPINII
3

Cand ati fost ultima oara la primarie? Va raspund eu, n-ati mai fost demult la primarie, la ea – Primaria – ca institutie! Ati fost in cladirea institutiei dar v-ati dus la x-ulescu sau y-greculescu, persoane ce ti-au fost recomandate de un cumnat de-al vecinului care-i verisor, dupa mama, cu OMUL DE AUR de la primarie.
De cate ori nu te-ai luat cu mainile de cap atunci cand a trebuit sa mergi la primarie, doar imaginandu-ti prin ce vei trece si tot atunci, primul impuls a fost sa iei telefonul sa-ti suni cateva cunostinte si sa vezi daca-ti gasesti “intrarea”, deh, stii cum e, alfel esti tratat cand vii cu recomandare.

Sa revenim la intrebarea care ne framanta, “Cand ai fost ultima oara la primarie”? Acum ca ti-am explicat acest lucru, tocmai ai exclamat, ai scuipat de ciuda si te-ai dezmeticit ca nu este normal sa trebuiasca sa ai o cunostinta la Primarie ca sa-ti platesti taxele, sa iei o autorizatie sau sa depui un document. Nu este normal ca noi sa platim taxe si impozite – in mare parte – stabilite de Primarie si/sau C.L si sa fim tratati cu un aer de dezgust din partea functionarilor primariei.

Nu este normal sa gandim prin prisma condamnatului fara judecata si – cel mai important – nu-i normal sa ne fie frica de institutiile statului cu atat mai putin de primarie!
Din pacate asta este rezultatul managementului resurselor umane, din ultimii ani, din primarie!
P.S.  Cum poti sa ai pretentia sa  gestionezi patrimoniul unui oras, atata timp cat “casa ta” (sediul de partid) ne pica in cap pe strada?!



Informatiile publicate de opiniatimisoarei.ro pot fi preluate de alte publicatii online doar in limita a 500 de caractere si cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la aceasta regula constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratata ca atare.

Rating

  • 3comentarii

recomanda prietenilor

loading...

Pareri

  1. Excelent text! Si, cu toate ca pare de necrezut (stiindu-l pe autor cat poate sa exagereze sau sa denatureze, atunci cand il apuca „harul” naratiunii in cadru privat), este 100% real! Te apuca groaza daca afli ca trebuie sa mergi la Primaria Timisoara (cu conditia sa mai fi fost acolo cel putin o data). Faci Orice ca sa mearga altul in locul tau, daca se poate. Chiar cu „pile” si realatii in topul conducerii ai mari dificultati in a obtine, de exemplu, o Autorizatie de construire. Trebuie spus, daca suntem corecti, ca in fiecare departament Primaria are si angajati excelenti (ca functionari si ca oameni), dar cum Legile lui Murphy functioneaza din plin, tu ai nevoie de atentia unui angajat infatuat, cu privire plina de ura si cu suras dispretuitor, care iti da cu flit si te expediaza rapid, dar nu inainte de-a te fi tinut un minim de 30 de minute pe la usa!!! Iar ce este cu adevarat halucinat/aberant/abracadabrant si nu s-a mai pomenit nicaieri in toata aceasta Romanie/Europa/Terra este urmatoarea situatie: Te aprpopii de biroul in care ai treaba cu un inspector, biroul nr.205, de exemplu, bati la usa civilizat si o deschizi, …stupoare…, la aproximativ un metru inaltime de la sol golul usii e barat de o sfoara groasa din canepa pe care atarna o hartie inscriptionata „Nu deranjati”! Te uiti spre personajul cu care ai treaba, e la masa lui de lucru si, dupa ce saluti, ii spui ca el te-a chemat sa vii exact atunci…, dar nimeni din birou nici macar nu ridica privirea, ce sa-ti mai si raspunda! Ca si cum nu existi. Si chiar nu existi. Apoi pleci incetisor, simtindu-te ca un gunoi, dar felicitandu-te ca ai lasat copilul in masina desi a vrut sa vina cu tine (macar ai evitat una din ocaziile in care copilul tau este informat de catre autoritati ca esti un Nimeni, demn de tratat cu dispret). Nu credeam ca este posibil in aceasta viata sa prefer sa merg la dentist decat sa merg la Primarie. Sincer, mi-e frica!

  2. Exact asa stau lucrurile. Mi-a povestit o prietena ce lucreaza la camera 12 in Primarie cum ca, timp de ani de zile, s-a derulat un spectacol din registrul absurdului in acel birou. Registratura pentru Serviciul Urbanism are doua birouri alaturate unde poti depune dosare. La unul dintre ele te aflai fata in fata cu functionara Carmen, educata, plina de bun-simt si intelegere, mereu zambitoare si rabdatoare iar la cealalata masa se afla numita SEVERINA, inalta, osoasa, cu unghii uriase colorate fistichiu si cu inele imblanite (da, da, imblanite!), mereu cu ochii in ecranul calculatorului, navighand intre „noi2” si „youporn”. Daca o deranjai, din naivitate sau ignoranta, iti lua dosarul si iti gasea documente lipsa cu o imaginatie mai bogata chiar decat a lui Cojocari. De groaza acesteia din urma toti solicitantii se puneau la coada la doamna Carmen, iar Terorista nu era deranjata in timpul zilei de nimeni, cu exceptia comis-voiajorului de la Jolidon, care nu de putine ori ii umplea biroul cu chiloti si sutiene. A durat multi ani pana cand aceasta parazita a fost inlocuita. Cu una care nu te mai trateaza de sus, dar care pare a avea toate sinapsele sectionate, asa ca se sta tot la o singura coada.

  3. de data asta imi place.