Noutati :

Se reia operatiunea de dezinsectie la Timisoara. Orele la care se vor imprastia substante impotriva tantarilor, din aer si de la sol

8 iulie, 2020 - 02:22 PM
Autor: Redactie      
Categorie: ADMINISTRATIE
5

TIMISOARA. O noua operatiune de dezinsectie se va desfasura la Timisoara intre 12 si 31 iulie, anunta primaria.

Aceasta dupa ce tratamentele aplicate anterior nu s-au dovedit eficiente, iar numarul tantarilor a crescut alarmant la Timisoara. Reprezentantii primariei sustin ca de vina au fost ploile foarte dese din ultima perioada, care au spalat substantele si au permis insectelor sa se inmulteasca.

CITESTE SI: Cati tantari pot ataca un singur om. Imaginea zilei vine de la margine de Timisoara

Se va stropi din aer si de la sol cu substante impotriva insectelor de catre firma care se ocupa de combaterea tantarilor si rozatoarelor vreme de 4 ani in oras.

Se va folosi Cymima Plus, avand substanta activa Cipermetrin, avizata de Comisia Nationala pentru produse Biocide din Ministerul Sanatatii, anunta reprezentantii primariei. De asemenea, se va stropi cu Vectobag WG, avand substanta activa Bacillus thrugiensis, pentru combaterea larvelor.

Tratamentele aeriene se vor face dimineata, intre orele 5.00 si 9.30 si seara, intre 17.00 si 21.00, iar tratamentele terestre vor fi aplicate pe timpul noptii, atunci cand circulatia este redusa si insectele sunt active, intre 21.00 si 5.00.

Crescatorii de albine sunt rugati ca in perioada mentionata sa ia toate masurile care se impun in vederea protejarii albinelor, respectiv scoaterea stupilor de albine in afara ariei de stropire.

Pentru ca tratamementele sa aiba o eficienta ridicata, timisorenii sunt rugati, la randul lor, sa asigure curatenie in gospodarii si sa ia masuri pentru combaterea tantarilor si mustelor.

Daca ploua, perioada in care se va desfasura operatiunea de dezinsectie va fi prelungita.



Informatiile publicate de opiniatimisoarei.ro pot fi preluate de alte publicatii online doar in limita a 500 de caractere si cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la aceasta regula constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratata ca atare.

Rating

  • 5comentarii

recomanda prietenilor

loading...

Pareri

  1. Nu poate nimeni sa le explice ”expertilor” ca ora 5, sau 6 sau 6:30 e o ora la care oamenii au dreptul sa doarma ? La ora 9:00 avionul zboara altfel ?????

    • Pe înțelesul tău, Ideea e că la ora aia dorm și țânțarii.

  2. Nu va grabiti, mai amanati putin, terminati de stropit prin decembrie si in ianuarie nu va mai fi urma de tantar in Timisoara!

  3. Text preluat:
    „Nicolae Robu a intrat în biroul primarului Timișoarei pe-un val galben-roșu numit USL (Uniunea Social-Liberală din 2012) și speranțele că al treilea oraș al țării ca populație va ieși spiritual din matcă precum râul Timiș, zilele trecute. Este primar de 2 949 de zile, când a obținut voturile a 55 422 de cetățeni (adică 49,76% din voturile exprimate în mod valid).
    Dar pe măsură ce au trecut anii, caracterul a ieșit la suprafață, chiar dacă blana din cap e vopsită constant pentru a ascunde realitatea. Hai să-ți povestesc de ce Robu chiar nu mai merită să câștige al treilea mandat.
    Dintr-un tânăr modest și muncitor (cum se laudă), a ajuns un narcisist sinistru
    Nicolae Robu vine din comuna Bocsig, de lângă orașul arădean Ineu. Nimic rău sau greșit în asta. Apoi, conform propriului CV, a trecut prin procesul de desăvârșire academică (inginer de calculatoare, asistent de predare, lector și profesor universitar). Dar încă de prin 1992, când avea 37 de ani și devenise prorector al Politehnicii timișorene, puteai să-ți dai seama de talentul său de a vorbi mult și a spune puține.
    Dacă ai fi proprietar de birt, e genul de om pe care vrei să-l ai în debara și pe care îl asmuți spre finalul serii, când ai niște meseni care nu mai consumă, dar nici nu se cară din proprie inițiativă.
    În spatele politehnicianului de odinioară se ascunde însă un polimat poli-abil. Asta, pentru că domnul primar nu prezintă doar abilități cognitive de un adânc invidiu, ci le are și cu mâna pe chitară sau latul pe minge.
    Probabil că există Z-E-C-I de videouri cu năvalnicul ăl’ mare Robu din calea căruia se dau oamenii, pentru ca el să marcheze la meciuri de futsal. Majoritatea urcate chiar pe pagina lui de Facebook. Că la început se lăuda serios cu asta – o chestie penibilă, dar nu atât de dăunătoare. În condițiile în care nu afectează decât viețile câtorva sclaveți, nu e ceva de interes public.
    Dar când merge să inaugureze stadioane prin județ, iar nelipsitul șut-gol în poartă vine la un preț de 1 400 de euro (cât costă o plimbare a mingii cu elicopterul), ar trebui să devii cel puțin îngrijorat.
    Când vine vorba de COVID-19, pandemia asta ne-a lovit cu nesimțire, fix în an electoral. Dar, dacă te duce capul, chiar și această lipsă a celor șapte ani de-acasă poate fi fructificată. Acum doi ani, imaginea cu pereți scorojiți de la Spitalul „Victor Babeș” făcea înconjurul internetului românesc, reacția de-atunci a primarului fiind doar să pună poze cu saloane renovate, dar goale, care nu fuseseră încă date în folosință.
    De când cu pandemia, postare după postare în dulcele stil CAPS LOCK anunță vindecații la „SPITALUL PRIMĂRIEI”. Înainte de asta, Nelu Tătaru făcea anunțul că toate spitalele autorităților locale trec în subordinea Ministerului Sănătății.
    Cine-i la ușă? Reclamă ieftină pe spatele muncii altora? Sigur, poftiți! Intrați!
    N-a realizat aproape nimic din tot ce a promis în acești opt ani
    Ba mai mult, orașul s-a degradat din multe puncte de vedere.
    După expirarea contractului cu regia locală de colectare a deșeurilor, Timișoara non-centrală a ajuns atât de plină de gunoaie, încât a apărut și o pagină care să documenteze mizeria. În ultimii doi ani, responsabilitatea pentru mentenanța iluminatului public a revenit societății de transport în comun, tot printr-o decizie a primarului. Asta lasă adesea porțiuni de străzi în beznă, iar mai mulți locuitori ai orașului s-au plâns că nu se mai simt în siguranță.
    În aproape fiecare an de mandat Robu, Colterm S.A. (societatea de termoficare a orașului) e somată să-și achite datoriile. Uneori, chiar riscăm să rămânem fără apă caldă. Ce face Colterm? Licitație de mașini pentru directorii instituției – ce altceva?
    În loc să construiască un oraș de viitor, face lucruri retrograde și se înconjoară de dubioși
    Să vorbim un pic și despre lucrurile inutile sau negândite. Sistemul de vaporașe de pe Bega trebuia să fie unul de transport public. Ele s-au dovedit a fi niște cuptoare plutitoare, iar scopul lor a fost până recent doar unul de agrement.
    „Municipalitatea vrea să încurajeze folosirea bicicletei”, aproape că jura Robu la Digi24 în timpul primului mandat. Dar majoritatea pistelor de atunci au fost doar niște vopsea trasă pe trotuar – o afacere din care n-au avut de câștigat nici pietonii, nici cicliștii. Cu siguranță însă cineva a câștigat bani buni de la dungile astea trase de mântuială. Că așa se întâmplă în România.
    Deasupra străzilor orașului atârnă niște pânze de păianjen. E vorba de cablurile de fibră optică ale operatorilor telecom. Corect, sunt inestetice, uneori periculoase și ar fi trebuit să dispară de mult. Dar de ce să alegi o soluție rațională, una de dialog și planificare, prin care să creezi un program de îngropare a lor? Nu mai bine tai alandala doar de dragul show-ului și lași Inspectoratul Școlar al județului fără net, chiar înainte de simulare? Sigur!
    Transparentizarea PMT? Nu. Atât.
    De spații verzi noi eu unul n-am auzit să se creeze în Timișoara, în afară de parcul făcut de Iulius Town. Indiferent dacă-l iubești sau urăști, el nu e creația Primăriei. Dar, ca să fiu corect, cu ce se poate lăuda instituția e reamenajarea unor spații verzi mai vechi. E mai lăudabil decât un „măcar atât”. De exemplu, faptul că nu s-a ciopârțit mai nimic din Parcul Central a fost un suflu de ușurare la sfârșit de renovare.
    Dar chiar și așa, spațiul verde doar își menține suprafețele. Ele nu cresc raportat la populație sau la urbanizare, într-un oraș tot mai sufocat. În tot acest timp, coloșii de beton sunt tot mai prezenți în orizontul orașului. Abia anul ăsta – din coincidență, an electoral – se aude despre amenajarea unor parcuri de la zero. Dar știi și tu cum e cu vrabia din mână.
    Două cuvinte și despre prieteni și dușmani.
    Curios, dar nesurprinzător este și cazul lui Ioan Nasleu, un angajat dintr-un birou în altul al Primăriei, care azi se vede șef local al Piețe S.A., iubit de lumea interlopă și deținător de apartament în Florida din salariul de bugetar. În 2018, când useriștii erau în stradă și l-au invitat și pe el să subscrie petiției „Fără penali în funcții publice”, primarul a ațâțat locala pe ei. „Eu sunt șeful Poliției Locale! Exact! Da, eu dau ordin” pe cine să amendeze instituția și pe cine nu, a dat-o cu subiect și predicat Robu atunci.
    Timișoara2021 e un dezastru, iar vina e în egală măsură a Primăriei
    Despre Capitala Europeană a Culturii pentru 2021 știi? E titlul câștigat la nivel național de Timișoara ca un simbol al țării către Europa. În 2016 a fost desemnată, iar în 2021 ar trebui să se desfășoare. Probabil că se va amâna. Decizia aparține Comisiei Europene și virusului SARS-CoV-2.
    Despre vreo activitate de până acum în cadrul acestui program probabil că nu știi nimic. E normal, fiindcă nu există! Dacă n-aș fi cu ochii pe orașul bănățean, probabil că nici eu.
    Oamenii care au pus pixul la bătaie cât să scrie dosarul care-nhață un așa privilegiu au creat un concept bun. Cu toate astea, ei au ieșit între timp din asociația care administrează proiectul. Motivele sunt multiple, iar discuția pe seama lor ar depăși scopul acestui articol.
    Cert e că PMT avea la dispoziție multe pârghii de a acționa din timp.
    Vezi că plățile pentru proiecte, colaboratori etc. întârzie grav și că nu vin banii de la Guvern și alți finanțatori? Reprioritizezi cheltuielile și, concomintent, pui presiune politică pe ei să fie serioși în partea lor de implicare!
    Vezi că sectorul cultural independent e ignorat sau nu se creează o punte între Asociație și el? Ai cel puțin o sală în nenorocita aia de clădire. Înviți la dialog și mediere!
    Vezi că în asociație e mult amatorism și puțină activitate? Angajezi strategi care au gustat din pâinea pe care se unge pateul cultural al Timișoarei și îi pui la treabă! Cuvinte-cheie: care știu, nu emisari bruxellezi pe zeci de mii de euro.
    Iar dacă vezi că actuala conducere a Asociației scârțăie, din nou, începi o discuție serioasă, cu consecințe. Refuză Asociația o reformă și rămâne de-un amatorism abominabil? Atunci denunți lucrul ăsta ca atare în 2017, maximum 2018, nu cu un an înainte de fericitul eveniment!
    Cireașa de pe tort e că în loc să facă toate astea, primarul a spus că retrage instituția din Asociația Timișoara2021. Lucrul ăsta duce la dizolvarea ei, iar proiectul urmează să fie adus în subordinea directă a Primăriei.
    Nu se ferește să discrimineze, dar nu-și asumă discursul urii
    Îți reamintesc, pe scurt, categoriile de oameni pe care Robu a avut boală până acum (fie direct, fie prin instituțiile din subordinea PMT).
    Persoanele sărace sunt „cerșetorii” a căror soartă e scrisă nu în piatră, ci pe niște pancarte de prost gust prezente în unele intersecții: „mâine agresori”.
    Lipsa de atenție la nevoile persoanelor cu dizabilități s-a manifestat prin reacția la un experiment. Ana Munteanu, chiar dacă poate merge, a luat rolul unei persoane cu dizabilități. S-a pus într-un fotoliu cu rotile și a încercat mobilitatea și infrastructura orașului timp de mai multe zile. „Lacrimi, frustrare și furie” au fost trăirile ei. Răspunsul primarului? Trecerile pe bordură „nu sunt ideale, dar sunt așa cum le-am putut face”. În rest, promisiuni și snobism la adresa experimentului.
    Robu e un familist convins, în orașul căruia nu-și găsește loc decât familia tradițională. Nu doar că s-a lăudat după primul an de mandat că a închis singurul club gay din oraș, ci a vrut să fie printre cei care inserează ignoranța în constituție, când a fost vorba de referendumul homofob din 2018.
    Ura față de romi s-a manifestat în repetate rânduri. Exemplu de mai sus e cel mai recent, în timp ce cazul cu micii și manelele e celebru.
    Asta deoarece casele despre care vorbește n-au fost „acaparate de clanuri” ca un electron care apare dintr-un univers paralel, ci au ajuns la noii proprietari sută la sută prin notari escroci și oameni corupți din Primărie. Instanțele vor judeca cât dintre acestea s-au întâmplat în timpul administrației sale și cât în anii celei precedente, cert e însă că nu doar față de clanuri are Robu dispreț, ci și față de romii săraci, pe care i-a numit „mizerabili” și paraziți”. Despre programe serioase de incluziune și educație a romilor nu am auzit și nici nu s-a lăudat domnul primar cu așa ceva în opt ani de conducere.
    Însă de ce doar minoritățile etnice, sexuale, economice sau persoanele cu dizabilități să fie în dezavantaj? Pe timp de pandemie, de ce să nu propunem soluții ca-n India: hai să-i ștampilăm pe cei care trebuie să stea în carantină.
    Eu aș merge mai departe și aș propune să-i tatuăm. Pentru că, desigur, soluția atunci când trebuie să bați un cui e să-ți dai cu ciocanul în vintre.
    Indubitabil că discursul primarului când vorbește despre aceste categorii e unul aparent inclusiv. Atitudini de tipul „n-am nimic cu țiganii sau alte neamuri”, declarații ca „am arătat în multiple ocazii respect față de (semenii cu dizabilități) ai noștri” sau eschivarea de la homofobie doar pentru că te declari „tradiționalist” sunt fix zicalele și comportamentele obosite prin care cineva își justifică discriminarea. Pentru că, dacă lucrurile astea ar reflecta realitatea, faptele ar spune alte povești.
    Pe tot parcursul mandatului a fost în război cu presa
    Nu o dată l-am auzit pe primar lăudându-se cu audiența de pe Facebook-ul lui. „Am mai mult decât orice publicație sau televiziune” e felul în care-i curge, în linii mari, argumentul. Așa că Robu nu se ferește să-i privească pe presari cu respectul cu care te privește un profesor cu capul între buci, în momentul în care-l corectezi, în ciuda faptului că a greșit flagrant.
    Pentru că în mințile mici din capetele mari o întrebare dificilă stârnetșe-un cum-îți-permiți, jurnaliștii sunt „paraziți sociali care trăiesc din taxă de protecție și taxă de asmuțire” care recurg la „țațisme”. Practic, pentru el, jurnalismul incisiv e o „formă de prostituție”.
    Dar atitudinea disprețuitoare față de presă datează încă de pe la începutul mandatului. Respectul liberal al libertății de exprimare a ieșit la suprafață încă din 2013, când în cadrul conferinței de presă de la evaluarea primului an de mandat l-a întrebat pe-un jurnalist dacă nu-i e rușine, dacă nu-și dă seama că e penibil și dacă are buletin de Timișoara.
    Întrebarea jurnalistului? „Aţi jucat totuşi cu Damila Măciuca. Chiar aşa de greu a fost?”. În traducere non-microbistă, jurnalistul sportiv era curios cum de a fost așa greu pentru echipa Primăriei să bată echipa cu numele ăsta inspirat, care urma să devină CS Sportul Snagov.
    Între timp, evident că și Poli inventată de el și ținută în viață din bani publici s-a dus în cap.
    Ca să ajung de unde-am plecat, live-urile lui Robu de pe Facebook în care se laudă cu miile de urmăritori sunt de obicei transmise printr-un telefon cu trepied. Ce se întâmplă însă când trepiedul nu-și face treaba? Evident, anularea live-ului e un lucru inimaginabil. Prin urmare, nu se poate recurge decât la singura soluție pe care o minte de politehnică o poate găsi: punem o femeie să țină de aparat timp de o oră.
    Într-un fel, Nicolae Robu reprezintă tot ce e rău în orașul ăsta. Iar plusurile abia că se văd.
    Dar e ok. Cum zice un amic, „Ce rost ar avea să vină Metallica, Guns N’ Roses sau AC/DC la Timișoara, din moment ce primarul a demonstrat că poate cânta mult mai bine decât orice trupă?”.”

  4. Sa ai chiar asa o rautate, mai rar. Ori nu iesti timisorean, ori esti bine platit ptr. denigrare. Vei vedea la alegeri tot ce a facut acest primar. Plimbate putin prin oras sa vezi ceva frumos, cred ca nu ai cit de putin si ceva ptr.frumos.