Sa construim din nou…

Imi place sa-mi studiez cu atentie invitatii din showuri… ii privesc inainte de a intra in platoul de filmare, le urmaresc reactiile din discutiile cu echipa redactionala sau din intalnirile cu publicul venit la filmare. Toate astea spun multe despre oameni… Mereu altii, mereu diferiti…

Pare mare lumea asta, dar e teribil de mica. Pe unii ii cunosc de ani de zile si-i revad periodic prin emisiile mele, cu altii m-am vazut o data sau de doua ori si apoi au disparut… E greu sa gasesti continuitatea. Am fost usierul multora, eu doar le-am deschis usa spre public… Apoi depinde de ei…
Cand m-am dus la filmarea de 1 decembrie eram pregatit sa inregistrez in memorie tot ce se putea. Sa trag cu ochiul, sa vad, sa ascult… Hagi, Nadia ,Ilie Nastase…
Am inceput sa le povestesc regulamentul jocului si niciunul n-a dat vreun semn de plictiseala, graba. Adeseori ii auzeam pe multi: ”Hai Negruleeee, sa-i dam drumul ca vedem noi ce-o iesi”. Ei au ascultat atenti… Ei, invitati adeseori in zeci de showuri, in toata lumea…

In drumul spre platoul de filmare blondele, publicul a navalit spre ei cu autografe. Am incercat sa-i scot de acolo, dar discret, mi-au facut semn ca totul e in regula, ca nu-i deranjeaza autografele, fotografiile. Am intarziat vreo jumatate de ora filmarea… Hagi urma sa se intoarca in aceeasi seara in Istanbul… I-am spionat, apoi cu coada ochiului in platou. il masurau cu privirea, stabilindu-si repere si locuri asa cum o fac moderatorii profesionisti.

Spirituali, joviali au povestit despre Pataichin sau Ovidiu (poetul) cu naturalete si amuzament.
In drumul spre casa mi-am reamintit de un meci de fotbal caritabil in care Hagi mi-a dat o pasa de la vreo 30 de metri, mingea mi-a lovit capul si de acolo a intrat in poarta. Dadusem gol, dar eu n-am facut nimic. Doar stateam acolo si mingea m-a lovit… M-am bucurat, am gesticulat, am urlat… era golul meu, eu eram trecut pe tabela… Apoi, dupa minutele mele de euforie, Hagi m-a batut pe spate, spunandu-mi…”. Hai in joc, sa construim din nou!”