
În aceste trei săptămâni, mii de timișoreni au descoperit drumul spre aeroportul din Arad.
Pentru unii a fost o situație neplăcută: o oră în plus pe drum, un taxi mai scump, o dimineață începută mai devreme. Pentru alții a fost o surpriză. La 50 de kilometri de noi există un aeroport care a putut prelua, peste noapte, de aproximativ zece ori mai mulți pasageri decât de obicei.
Să spunem întâi lucrurile bune. Lucrările erau necesare: asfalt nou, reparații, un sistem de iluminare modernizat. Termenul a fost anunțat din timp și, după cum arată lucrurile, va fi respectat. Iar soluția de rezervă a funcționat. Echipe, echipamente și oameni au fost mutați la Arad, iar zborurile au continuat. Cei care au organizat totul, la Timișoara și la Arad, merită un mulțumesc.
Dar dincolo de pistă rămâne o întrebare mai mare: de ce a fost nevoie de o situație neplăcută ca să ne amintim cât de mult depindem unii de alții aici, în Vest?
Timiș, Arad și Caraș-Severin au împreună peste 1,3 milioane de locuitori. Oamenii lucrează dintr-un județ în altul, își trimit copiii la aceleași universități, folosesc aceleași drumuri, aceleași spitale și, iată, aceleași aeroporturi. Fiecare județ are ceva ce celelalte nu au: Aradul, tradiția industrială și poarta spre vestul Europei; Caraș-Severinul, munții, Dunărea și un potențial turistic pe care încă nu l-am folosit cum se cuvine; Timișul, universitățile și economia care atrage investitori. Cu toate acestea, ne planificăm viitorul ca și cum am fi insule. Fiecare județ cu strategiile lui, fiecare oraș cu proiectele lui, fiecare instituție cu bugetul ei. Uneori chiar în competiție, pentru aceleași fonduri și aceiași investitori.
Același lucru se vede și în interiorul județului nostru. Timișoara și Lugojul sunt legate de autostradă și de calea ferată, la mai puțin de o oră una de alta, dar prea rar lucrează împreună. Un tren rapid și des între cele două orașe, zone industriale promovate împreună, astfel încât un investitor care vine la Timișoara să vadă și oportunitățile de la Lugoj, servicii de sănătate și educație care să nu oblige oamenii să facă naveta pentru orice: toate acestea sunt la îndemână. Lugojul este și puntea firească spre Caraș-Severin. O dezvoltare echilibrată a Timișului nu înseamnă ca totul să se adune la Timișoara, ci ca fiecare oraș să crească alături de ea.
Și la scară mică vedem aceeași poveste. Dimineața, mii de oameni din Dumbrăvița, Giroc, Moșnița, Ghiroda sau Săcălaz intră în oraș pe aceleași câteva drumuri. Seara ies pe aceleași drumuri. Rețelele de apă și canalizare, școlile, transportul public, spațiile verzi: toate se termină, administrativ, la o linie pe hartă pe care oamenii nu o mai văd de mult. Problemele nu se opresc la indicatorul de intrare în localitate. Nici soluțiile nu ar trebui să se oprească la granițe arbitrare.
Avem nevoie de o zonă metropolitană reală în jurul Timișoarei și de un parteneriat real între orașele și județele Vestului. Nu de asociații pe hârtie, ci de un mod de lucru în care ne planificăm împreună drumurile, transportul, utilitățile și dezvoltarea. Fiecare localitate și fiecare județ își păstrează identitatea, primarul și consiliul. Dar proiectele mari se gândesc și se fac împreună, ca între parteneri egali, pentru că doar împreună pot fi făcute bine.
Momentul pentru această discuție nu putea fi mai potrivit. Guvernul a pus pe masă reforma administrativ-teritorială. Premierul a discutat-o săptămâna aceasta cu primarii, iar prima etapă vizează comasarea voluntară a comunelor mici, cu stimulente financiare pentru cele care acceptă până la 1 martie 2027.
Sunt de acord că România are nevoie de o administrație mai eficientă. Dar o reformă care se reduce la a șterge de pe hartă comune mici, decisă din birourile din București, riscă să rateze esențialul. Problema Vestului nu e că avem prea multe primării. Problema e că primăriile, județele și instituțiile noastre nu lucrează împreună. Nu ne trebuie doar mai puține unități administrative. Ne trebuie comunități care cooperează.
De aceea cred că Vestul nu trebuie să aștepte să i se spună ce să facă. Trebuie să vină cu propriul plan. Timișul, Aradul și Caraș-Severinul, marile orașe și orașele mai mici precum Lugojul, au universități puternice, specialiști, mediu de afaceri, experiență în proiecte europene. Avem tot ce ne trebuie ca să propunem un model de cooperare care să funcționeze aici și care să poată fi un exemplu pentru restul țării.
Ca jurist, am învățat că regulile bune nu se scriu împotriva oamenilor, ci împreună cu ei. Ca timișorean, cred că problemele se rezolvă cel mai bine acolo unde sunt trăite, de oamenii care le trăiesc. Acesta nu e un principiu de partid. E bun-simț și, dacă vreți, o idee veche și profund europeană: deciziile se iau cât mai aproape de cetățeni.
Duminică seară, pista din Timișoara se redeschide, iar luni avioanele vor decola din nou de acasă.
Ar fi păcat să uităm repede lecția acestor trei săptămâni. Când lucrăm împreună, Vestul funcționează.
Hai să începem să vorbim despre asta deschis: primari, specialiști, studenți, oameni obișnuiți, toți cei care vor să construiască.
***
Mai multe găsiți pe pagina noastră de Facebook opiniatimisoarei.ro!
Dacă ați fost martorii unui eveniment sau ai unei situații neobișnuite care ar putea deveni subiect de știre, contactați-ne la [email protected], pe FB sau pe contul nostru de Instagram!
Pareri
Dacă lumea s-ar pune de acord și ar trage împreună, s-ar realiza foarte multe. Dar parcă nu asta ne interesează: individualismul a crescut în noi ca-n poveștile cu Greuceanu. Suntem propriii noștri dușmani. Ne luptăm cu omul de lângă noi, cu vecinul, cu ăla cu care stai la semafor în fiecare dimineață care vrea să se bage în față ca și cum timpul lui e mai prețios ca și al tău. „Am bani, stau în față, calc peste toți.” Banul contează! Dacă mie mi-e bine, atât contează. Nu există cuvântul „comunitate” în dicționarul românilor, decât pe Facebook. Există excepții, dar parcă prea puține. Frumos articol.
De-ar gandi cat mai multi in termenii astia, am fi departe. Ma bucura sa citesc astfel de luari de pozitie constructive. Felicitari pentru editorial. La mai multe, dle Circeie!
Eu sunt arădean. Pentru noi aceste săptămâni au fost tot o lecție și o demonstrație că putem. Că putem gestiona atât de multe avioane și pasageri, că aeroportul nostru poate arăta și altfel decât o aerogară modernă, dar moartă. Am urmărit ca nebunii aeronavele ce zburau peste oraș și cu toții ne-am spus: Ce fain ar fi să avem și noi asta în fiecare zi, conexiuni bune cu destinații căutate, necesare. Ca să nu mai batem drumul la Timișoara. Și, da, exact cum spuneți, ar trebui să strângem mai mult colaborările pe toate liniile. Timișoara și Aradul pot crește împreună, pot face multe lucruri importante împreună. Totul este ca cei care cârmuiesc cele două județe/orașe să aibă anvergură, viziune și să înțeleagă că orgoliile nu-și au rostul. Proiectele mari împing comunitățile înainte. Toți am avea de câștigat
Si timisoara ar putea mult mai multe , daca …..
De exemplu, numai intrarile – iersirile celor peste 10000 – 15000 de cetatein, din zona ” pseudo satelita, care – intre ora 8.00 si 18.00 parcheaza in timisoara.
Le reduci accesul si posibilitatile de parcare decenta construiesti parcari? Sacrifici locatari care nu s-au mutat din timisoara, s.a.m.d.
Momentan, nici cei din comunele limitrofe nu cred ca ar vota la un potential referendum unirea cu Timisoara desi vin zilnic in oras la munca, scoala sau cumparaturi (nu le place sa stea la ei in sat si sa se ocupe de agricultura sau zootehnie). Pana sa vorbim de o strategie la nivel de judete, e cale lunga, din pacate.
centralizarea e solutia! Cand sun prea multi care decid pe bucatzele mici totul merge greu! Cel mai bine e sa fie un dictator care sa decida tot! Nu? Cum nu, asa e bine, va spun eu! O propun pe Urssula sa fie dictator pe UE, sa mai avem care un guvernator la nivel de tzara membra si niste vatafi pe regiune carora putem sa le spunem „baroni”.
Baaaaa, Timisoara are cartiere abandonate, nu dau nume, si unii viseaza ca extinderea orasului ar fi benefica? Pentru cine, benefica? Stai dupa STPT de ti se lungesc urechile in niste asa-zise statii de 2 lei si problema identificata e transportul intre localitati? Pai nu era povestea ca privatizarea va rezolva totul inclusiv pe naiba ghem? Sau care e problema, oare privatul isi optimizeaza castigul si nu eficienta transportului? Vai, nu pot sa cred! Hai apou sa ne miram ca lumea foloseste auto personal! Hai sa facem „poli regionali de dezvoltare” si sa ne miram ca astfel generam trafic aiurea, preturi mari la imobiliare si indatorarea populatiei pe zeci de ani deci obedienta fatza de multinationalele neocolonialiste. Bleah.
Toata povestea cu asa-zisa reforma administrativa e praf de bioxid de clei in ochii prostoboilor. O economie functionala, o impartire echitabila a castigurilor si o administratie competenta sunt baza unei societati prospere. Cine sa faca economia functionala si cu ce resurse? Cine decide impartirea castigurilor? Cine ajunge sa administreze comune, orase, tzara? Cu o majoritate de prostoboi si prostofoci care aplauda „reforme” pe baza de prejudecati si sloganuri de 2 lei si fara sa vada un studiu de impact facut profesionist… maxim putem avea o prostocratie aleasa prosticratic. Ghinion!