Pescari si vanatori

Ioan Garboni

Toata lumea stie ca pescarii si vanatorii sunt oameni cu multa imaginatie. Altii zic ca sunt doar mincinosi. Eu prefer prima varianta, cum ca ei doar „rotunjesc” un pic adevarul, in favoarea lor. Astfel, pestii pe care pescarii i-au scapat din undita au dimensiunea unei mici balene, iar aceasta dimensiune, creste de la o zi la alta! Vanatorii, atunci cand au fost singuri (si doar atunci) in padure, s-au intalnit cu cei mai fiorosi ursi si lupi, iar mistretii aveau coltii aproape cat fildesul de elefant..! Si, bineinteles ca atunci pusca s-a „blocat” sau glontul a fost… defect! Niciodata pescarii sau vanatorii nu au avut martori la ratarile lor, iar daca au avut, acesti martori sunt adevarati Pacalici neseriosi.

Dar, am sa va povestesc o intamplare la care am asistat. Un taran destoinic, era terorizat de o jivina, care venea noapte de noapte si si-i fura din oratanii. Nu stia ce e, vulpe, jder sau nevastuica? Pana intr-o zi cand a gasit locul pe unde intra pradatorul nocturn. Astfel, omul a pus o ingenioasa poarta metalica si dupa cateva nopti de panda, a reusit sa-l prinda intre zidurile curtii sale pe hotomanul animal. Era un jder „urias” si fiindca nu-l putea nicicum prinde, a apelat la… vanatorii satului. Acestia, au venit degraba si fiind cinci puscasi destoinici, s-au asezat strategic in colturile curtii taranesti, asteptand jivina cu pustile incarcate! Gazda, a facut un mic foc si a scos jderul de sub cotet. Animalul, speriat a inceput sa fuga in zigzag prin curte. Vai, o ploaie de alice a inceput sa curga din arme, dar… toate erau alaturi de tinta! Jderul chitcaia, vanatorii tipau, pustile duduiau, era mult fum si praf…! Dupa primele zece cartuse, jderul a fugit iar sub cotet. Destoinicii vanatori au incarcat iar armele, gazda a luat iar foc pe o furca si iar a zgandarit pe sub cotet, sa iasa jderul. Innebunit de foc, jderul iese iar afara si spectacolul continua la fel. Poc, poc, fum, praf si tot rateuri. Jderul iar, tast… sub cotet! Urmeaza o pauza de rachie!

Vanatorii trag cate un sluc, lasa pustile sa se raceasca, reincarca iar cu alice si apoi gazda iar… cu furca cu foc!! Iese iar jderul nostru. Iar poc si poc si tot nimic. Deodata, gazda noastra, nervoasa ia furca si o arunca dupa jder. Si, de necrezut,… furca se infige in jivina! Din prima incercare! Linistit, gospodarul se duce, ridica jderul care se mai zbatea inca in furca, lovindu-l tare de zidul de piatra. Vanatorii se uita stupefiati si, tragandu-si palariile verzi peste ochi, pleaca suparati si umiliti din curte. Ma tot gandesc, cam ce fel de povesti ar fi putut… inventa vanatorii la aceasta intamplare?

Informatiile publicate de opiniatimisoarei.ro pot fi preluate de alte publicatii online doar in limita a 500 de caractere si cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la aceasta regula constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratata ca atare.