Graiul stra-strabunicii

In familia noastra, suntem cinci generatii. Nepoteii mei, copii mei, eu, parintii mei si bunica mea. Deci, logic nepotii mei, au stra-strabunica. Intre Nicolas, cel mai mic nepotel si bunica mea, Chia, sunt 89 de ani diferenta. De necrezut! Si totusi, cand ii vad impreuna imi creste inima de bucurie. Bunica mea, e o femeie simpla, fara scoala si vorbeste in grai banatean. Tin minte ca odata (prin 1980) a rugat-o pe logodnica mea, (oraseanca suta la suta), vorbindu-i cam asa, in grai banatenesc: “Mandro, fii buna  si  duce  in  tarnat, ia solu’ asta da pleu, ragica  fegeu’ da la vadra, si ada o tara da apa sa pun in scoverdz; dupa aia cauta in credentu’  dan  cuina, daschige  puiutu mic si gasasci un ai, pantru popricasu da grumpei…!!“. Logodnica mea de atunci,  s-a uitat la mine cu o privire stupefiata, spunandu-mi : ”N-am inteles decat cuvantul “apa”, in rest… nimic!“  I-am tradus, razand: “Frumoaso, te rog sa te duci in coridor, ia cana aceasta de tabla, ridica capacul de la galeata, si ada-mi putina apa sa pun in clatite; apoi, cauta in dulapul din camara, deschide sertaru mic si gaseste-mi  un usturoi pentru  tocana de cartofi …. “Au trecut anii, logodnica mea de atunci  nu mai e, dar bunica mea si graiul ei, exista inca.

Vorba ceea: “Eternitatea s-a nascut la sat …! “ Copii mei, desi nascuti la oras, vorbesc si inteleg graiul banatean. Se duc la tara de cate ori pot ei, si se “givanesc” cu babele clevetitoare de prin sat. Cred ca este una dintre bucuriile mele cele mai mari, aceasta  continuare si pastrare a dialectului banatean. Acum, copii mei  au la randul lor copii, si cel mai uimitor este ca sunt aproape sigur ca si nepotii mei vor vorbi si ei in grai banatean. Desi la gradinita invata engleza, sunt convins ca in vacantele lor de vara vor invata de la babele clevetitoare din sat si de la copii vecinilor, graiul stra-strabunicilor! Acesta este  graiul tuturor celor trecuti in nefiinta si ingropati sus, pe deal  “la cuca” cum  ii zice la cimitirul stramosilor mei, din satucul dintre dealuri. Si uite asa limba banateana, amestec de romana cu sarba, svabeasca si ungureasca, persista de-a lungul timpului, prin graiul  bunicii mele si a stra-stranepotilor ei!
Cum zice bunica mea, inchinandu-se: „Maica precista, ai grija da noi!” Si eu zic: “Si de graiu nostru, Amin!”