Noutati :

Destinul dramatic al stelelor: pentru cele de mari dimensiuni, sfarsitul este spectaculos si tragic, cu explozii grandioase

22 decembrie, 2011 - 03:18 PM
Autor: Ciprian Jichici      
Categorie: Comentarii
0

Unul dintre subiectele care fascineaza lumea stiintifica este modul in care stelele, uzinele care au creat si creeaza in continuare materia complexa a Universului, isi sfarsesc existenta.

Pentru unele dintre ele, cele de dimensiuni mici sau mijlocii, sfarsitul inseamna o trecere intr-o stare marcata de pierderea aproape completa a luminozitatii si incetarea cvasitotala a reactiilor interne. Pentru cele de mari dimensiuni, sfarsitul este spectaculos si tragic, marcat de explozii grandioase. Aparent tragic, acest sfarsit poarta insa in el germenii creatiei. Atomii de baza ai vietii cum ar fi cei de carbon, oxigen, sau fier, pot lua nastere doar in furnalele cosmice ale unei asemenea stele muribunde.  Expresia poetica ”suntem cu totii praf de stele” are, in acest sens, un spectaculos fundament stiintific.
Indraznesc sa cred ca, pentru marea majoritate a romanilor, Revolutia inceputa la Timisoara a fost asemenea unei stele care s-a nascut in acele zile si a adus lumina in bezna anilor de comunism. A fost acea lumina stralucitoare care a concentrat in ea sperantele si idealurile unei generatii. Ceea ce s-a intamplat dupa acest inceput, a fost cel mai probabil un amestec de revolutie, manipulare si jocuri de culise. Dar cred cu tarie ca inceputul a fost cu adevarat o Revolutie, nascuta nu din vreo manipulare obscura, ci din dorinta primordiala de libertate a fiintei umane.
La 22 de ani dupa acele evenimente istorice, ceea ce se intampla este trist si dramatic in acelasi timp. Traim intr-o tara in care chiar idealurile revolutiei, libertatea si democratia, au ajuns sa fie din nou in pericol. O tara care a ajuns sa-si bata joc de eroii ei adevarati, inventand in acelasi timp o armata de personaje care mai de care mai penibile, erijate in false repere ale luptei anticomuniste.  O tara in care o adunatura de nesimtiti si tupeisti este in stare sa sustina, in ceea ce ar trebui sa fie templul democratiei, Parlamentul, ca nu Timisoara a fost cea care a aprins scanteia Revolutiei Romane.
Ceea ce ma mahneste cel mai mult insa, este ceea ce se intampla in propriul nostru oras. Nu de azi, nu de ieri, ci de ani buni. Exista atatea resentimente, atata ura, si atata dezbinare incat nici macar o sedinta festiva de Consiliu Local avand drept scop aducerea aminte si cinstirea eroilor din 1989 nu se mai poate desfasura pana la capat. Vazandu-i pe oamenii din asociatiile de revolutionari cum isi arunca vorbe grele unii altora, singura reactie de care am fost capabil a fost sa parasesc sala. Din simplul motiv ca cei care au murit in acel decembrie sangeros precum si toti cei care si-au riscat cu adevarat viata iesind in strada atunci cand se murea sub ploaia de gloante, merita altceva. Merita respect, si merita ca amintirea lor sa fie pastrata vie in memoria noastra si a acelor care vor veni dupa noi.
Romanii sunt din ce in ce mai distanti fata de evenimentele din 1989. Cei care le-au dat nastere si au participat la ele sun prizonierii propriilor dezamagiri si asteptari inselate. Cei care ar trebui sa vegheze la libertatea si democratia castigate in 1989 isi bat joc cu cinism de ele, calcandu-le in picioare. Romania este ingenuncheata de incapacitatea cronica a guvernantilor ei si nu mai are timp sa-si aduca aminte de eroii ei. Iar Timisoara…  la 22 de ani de la Revolutie, Timisoara este inca incapabila sa-i uneasca si sa fie unita in jurul eroilor ei.
Decembrie 2011 este un decembrie trist… Cred ca Revolutia inceputa aici in urma cu 22 de ani este ca o stea a carei viata se apropie de sfarsit. O stea luminoasa, nascuta violent, si care nu mai poate face fata legilor implacabile ale fizicii. Viata grea a majoritatii romanilor, interesele meschine ale celor care au urmarit nasterea ei doar la televizor si zbuciumul celor care au luat parte direct la ea, grabesc in mod fatal si inevitabil acest proces.
imi doresc pentru copii nostri sa creasca intr-o Romanie in care acest sfarsit sa nu duca la uitare. Sper sa fie unul care sa poarte in el germenii unei renasteri morale si spirituale si ai unei recunostinte profunde fata de cei care au luptat si si-au dat viata pentru libertate. Depinde doar de noi, de noi toti.



Informatiile publicate de opiniatimisoarei.ro pot fi preluate de alte publicatii online doar in limita a 500 de caractere si cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la aceasta regula constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratata ca atare.

Rating

  • 0comentarii

recomanda prietenilor

loading...