Criza identitatii: 35-42 de ani

Sa meditam putin si la unele definitii din astrologie. Se spune ca pana la 35 de ani predominante sunt trasaturile de caracter si comportament ale zodiei in care ne-am nascut. Dupa 35 de ani, se manifesta mai intens ascendentul zodiacal.

Exemplu, daca esti nascut leu si ai ascendent in Varsator, asta inseamna ca odata cu pragul de 35 de ani, comportamental incepi sa fi mai mult.. varsator decat leu. Acum, pare ca o alta persoana se naste din noi. Parca ne intrebam: Cine sunt si cum gasesc calea spre mine insumi? Daca ceea ce am facut sau ne-a sustinut pana in acest moment, nu ne mai sustine, nu ne mai da putere, ajungem la o criza ce duce la singuratate.

Ajungem sa ne intrebam daca viata de pana acum n-a fost cumva lipsita de sens si care ar fi sensul vietii noastre. Nimic nu ne multumeste, nimic nu pare sa mai aiba farmecul de pana acum. Aceasta criza poate fi declansata de raportarea la trecut: Ce am realizat? Ne-am indeplinit visele? Traim cum ne-am dorit? Ceilalti par sa fi reusit in viata, dar noi? Tot asa de bine ca si raportarea la viitor: Vreau sa fac asta! Vreau sa traiesc altfel! Nu mai vreau sa traiesc asa!

De acum, pare caci constiinta incepe sa ne guverneze existenta; atat hotararile eronate, cat si cele bune, devin decisive pentru destinul nostru! Multe pericole pandesc aceasta varsta: ne pierdem pe noi insine in lume, ne ocupam de lucruri exterioare, superficiale, uitand datoriile fata de propriul eu (incepe adulterul, devenim preocupati excesiv de cariera, de bani, iar femeile casnice devin delasatoare – nu le mai pasa cum arata etc.). Riscam sa cadeam in mrejele puterii (incercam sa impunem lumii propriul EU pentru a savura sentimentul propriei puteri (de natura politica, sociala, financiara, sexuala etc.).

Reactia partenerului de viata e adesea violenta: divort, demisie, alcool, abandonarea familiei, aventuri amoroase etc. Se zice ca principalii factori ai crizei de la mijlocul vietii sunt: a) lipsa spiritualului, b) problemele  personale, c) visele neimplinite, d). Relatiile deteriorate, e) competitia crescuta. Criza care are loc la patruzeci de ani ia mult prea des o forma negativa. Se cauta un remediu in modificarile fizice, exterioare: femeile merg la cosmeticiana si se straduiesc sa semene cu fetiscane de liceu, barbatii incep sa se imbrace sportiv si elegant, sa-si ia motocicleta… si o blonda, sa-si lase parul cu codita etc.

La patruzeci de ani, pentru prima data nu mai privim viitor ca ceva nedefinit. incepem sa fim preocupati de timpul ramas. incepem sa numaram… invers. Realizam ca nu mai crestem ci ca imbatranim. Problemele casnice curg si nu se sfarsesc parca niciodata. Apoi, incepem sa nu mai vedem bine, ne luam ochelari, ne ingrasam, activitatea sexuala scade. Suisul biologic s-a terminat, incepe coborasul… intelegem dintr-o data, cutremurator, ca… intr-o zi vom muri. in jur de patruzeci de ani, multi oameni realizeaza ca n-au „ajuns ce-au sperat “. Apare sentimentul profund de esec! Cateodata, unii nu rezita, clacheaza si se sinucid! Dar, cei care merg mai departe se indreapta spre crucea vietii, varsta de 49 de ani. intre 42 si 49 de ani, acesti sapte ani sunt chintesenta redevenirii si intelepciunii noastre. Este marea noastra  sansa!