De unde vine numele cartierului tau in Timisoara

TIMIȘOARA. Mai vechi sau mai noi, istoria numelor pe care le poartă cartierele din Timișoara este strâns legată de locuri, oameni sau întâmplări care le-au marcat existența în timp.

CITESTE SI: Nestiutele si fascinantele acoperisuri de sticla ale cladirilor istorice din Timisoara. FOTO

Majoritatea denumirilor de cartiere vin de la existența Cetăților pe care Timișoara le-a avut în decursul secolelor. Timișoara a avut o cetate veche, medievală, și o cetate nouă modernă. Aceasta din urmă, mult mai mare, s-a construit între anii 1723-1765. Întreaga construcție a fortificațiilor a costat 20 milioane florini austrieci, fiind cea mai măreață lucrare a secolului XVIII-lea, din rămășițele căreia se păstrează fragmente în zona Bastionului, la Piața 700 sau în Parcul Botanic.

Aradului

Socotit drept unul dintre cartierele mai noi ale Timișoarei, Aradului și-a primit denumirea de la șoseaua care leagă Timișoara de reședința județului vecin, care traversează complexul de blocuri din nordul orașului.

Blașcovici

În zona în care astăzi se află cartierul, Franz Blaskovics, directorul Băncii Ungariei de Sud, avea în proprietate un domeniu foarte mare. Se spune că acesta avea casa în apropierea locului în care se află astăzi clădirea Incuboxx, iar grădinile se întindeau până în Ronat. Pe la 1900, a început parcelarea domeniului și chiar pe locul fostelor grădini au apărut primele străzi din cartier.

Șagului

Calea Șagului a fost primul cartier muncitoresc al orașului, construit în anii ’60 pe drumul care duce spre localitatea Șag. Blocurile înalte de 10 etaje aveau, pe lângă asigurarea locuințelor pentru lucrătorii din fabrici, și un rol propagandistic, sugerând măreția comunismului.

Mehala

Mehala e un alt cartier vechi al Timișoarei, al cărui nume vine din limba turcă și înseamnă mahala, suburbie. Cum stăpânirea otomană s-a sfârșit acum mai bine de 300 de ani, rezultă etatea așezării. Acolo trăgeau călătorii ce veneau în oraș din vest, după ce se închideau porțile cetății, fiind obligați să innopteze la hanurile sau în grajdurile din zona.

Elisabetin

După anul 1750, între Piața Bisericii și Str. Cozia, la sud de Esplanada lată de aproape 1 km, pe care era interzis a se construi, deci la sud de acestea, a apărut un cartier de locuit. Cartierul se numea Maierele Vechi Valahe și era locuit în mare majoritate de români. În jurul străzilor actuale Romulus și Odobescu s-a dezvoltat Cartierul Maierele Vechi Germane, locuit de germani, actuală zona Odobescu. Practic, s-a format prin unirea a două cartiere mai vechi, unul român și unul german, iar numele fost atribuit cartierului la 25 mai 1896, cu ocazia sărbătorilor de Rusalii în cinstea Elisabetei, împărăteasa Austriei și regina a Ungariei, cunoscută mai ales sub numele de „Sissi, împărăteasa rătăcitoare”, soția împăratului Franz Joseph.

Plopi

Înainte de a deveni cartier al Timișoarei, Plopi a fost un sătuc. Numele în limba germană era Kardos-Kolonie, iar în maghiară Kardos-Telep, din această din urmă denumire rămânând de-a lungul vremii Plopi. Înainte de primul război mondial, majoritatea terenurilor localitățîi au fost deținute de văduva contelui Ladislau Gyurky, născută Malva Klaritz. Aceasta a împărțit terenurile contra cost doritorilor, numele ei figurând în cartea funciară a comunei Ghiroda până în anii 2000.

Kuncz

Kuncz vine de numele marelui industriaș Joszef Kuncz care a construit o mulțime de fabrici în acea zona de la periferia Timișoarei, iar în jurul lor s-au ridicat barăcile muncitorilor ce aveau să se stabilească în preajma locurilor de muncă și să întemeieze cartierul.

Iosefin

În germană Josephstadt, în maghiară Józsefkülvároș, Iosefinul este unul dintre cele mai vechi cartiere din Timișoara. Numele său provine de la cel al împăratului Iosif al II–lea, în timpul domniei căruia a fost întemeiat. Iosefinul, numit inițial Maierele Vechi, a fost proiectat de la început ca un sat de coloniști germani, de-o parte și de alta a Canalului Bega. Casele aveau grădini luxuriante, folosite de burghezii din Cetate drept refugii. În 1744 primește aprobarea de înființare, iar după a doua să vizită în Banat, în 1773, împăratul Iosif al II-lea de Habsburg acceptă ca acest cartier să îi poarte numele. Pe malul Begăi se construiesc mori, Fabrica de Tigări, în 1846, cea mai veche din România de azi, fabrica de ciocolată Kandia, cea de pălării, uzina de apă industrială. Construit inițial lângă Cetatea Fortificată, Iosefinul era separat de zidurile grele ale cetății și s-a dezvoltat de unul singur, cu ajutorul Canalului Bega, pe care se transporta marfa, și în jurul gării. Astăzi, limita dintre cartiere nu mai există, zidurile fiind demolate la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Fratelia

Se crede că Fratelia ar putea fi cel mai bătrân cartier al Timișoarei, dacă este să ne luăm după descoperirile făcute în zonă, și anume vestigii ale unor așezări omenești datate cu peste 6000 de ani în urmă. Însă, așa cum o știm astăzi, Fratelia a apărut prin 1900 ca o colonie muncitorească, populată de lucrătorii sărmani din fabrici, ce trăiau precum frații, și se presupune că de la frăția acestora vine și numele locului.

Ciarda Roșie

La începuturile sale, Ciarda a fost un sat maghiar care s-a format în perioada interbelică în jurul hanului «Vörös Csárda», (tradus Hanul Cărămiziu) al cărui nume a fost preluat, și așa a fost botezat cartierul. La sfârșitul secolului al XIX-lea, protecția călătorilor era asigurata, contra cost, de un haiduc întârziat, Sándor Rózsa, mort în închisoare în 1878.

Torontalului

Torontal era numele unui „comitat” din Regatul Ungariei care, după ce a fost cucerit, eliberat și disputat de turci, sârbi, unguri și români, s-a împărțit între ultimii 3, o mică parte intrând în județul Timiș – Torontal, unitate administrativă în România interbelică. Denumirea s-a perpetuat, iar astăzi aparține cartierului ce se întinde spre ieșirea din Timișoara către Cenad.

Soarelui

Soarelui e printre ultimele cartiere muncitorești construite în Timișoara, în anii ’80. Numele vine de la faptul că era primul cartier din țară care folosea pentru încălzirea apei energia solară, prin panouri, o tehnică ultramodernă și foarte îndrăzneață pentru acele vremuri.

Girocului

Numele cartierului vine de la localitatea spre care se îndreaptă șoseaua ce-l traversează, Giroc. Acest cartier a fost construit între anii 1970-1985, ca o consecință a planului de sistematizare a regimului comunist, prin care se dorea creșterea numărului de locuitori în Timișoara. În această zonă blocurile sunt mai înghesuite și la o distanță minimă unul de celălalt.

Fabric

Numele i-a revenit de la faptul că mai multe fabrici s-au ridicat aici încă de la începuturile cartierului, locuitorii așezându–se în zonă tocmai pentru a fi mai aproape de serviciu. Fabricul a fost faimos pentru manufacturile sale, bresle și meșteșugari, aici infiintându-se în 1718, prima Fabrică de Bere de pe actualul teritoriu al României. Bega avea numeroase ramificații de mici canale navigabile care împânzeau Fabricul, erau pline de mori și poduri. Acestea au facilitat transportul mărfurilor direct pe canal și au contribuit la apariția unei industrii puternice și variate.

Freidorf

În maghiară Szabadfalu, în germană Neudorf, alternativ Freydorff sau Freidorf s-a numit așezarea de la marginea orașului în trecut. În traducere: „satul liber”, Freidorf a fost, între anii 1732 și 1950 un sat în care nu s-au plătit impozite la începuturi, iar din a doua jumătate a secolului XX a devenit al VII-lea cartier al Timișoarei. Numele localitățîi vine de la așezarea din care provin primii coloniști care au înființat localitatea și care au sosit din regiunea Alsacia dintr-o așezare numită tot Freidorf.

Lipovei

Aflat în zona de nord a orașului, cartierul Lipovei a ajuns să se numească astfel după artera principala ce-l străbate și care asigura legătură între Timișoara și orașul Lipova din județul Arad.

Braytim

Situat în partea de sud a orașului, Braytim este primul cartier rezidențial construit în Timișoara după 1989. Construcțiile private încep în 1991, iar modelul a fost preluat și răspândit în jurul orașului în anii care au urmat. Practic, terenul a fost parcelat și vândut, iar proprietarii și-au construit vile cu unul sau mai multe etaje, înainte de a există un concept sau un plan arhitectural al întregii zone. Cum firma de construcții se numea Braytim, așa a ajuns și cartierul de case de la marginea Timișoarei să capete această denumire.

Circumvalațiunii

Numele cartierului vine de la Calea Circumvalațiunii, una dintre cele mai importante artere, care-l traversează și care a fost denumită la rându-i astfel pentru că ocolește (circum via) actualul centru vechi, fosta cetate și întăriturile ei.

Olimpia – Stadion

Cartierul în a cărui inima se găsea principala arena a orașului, stadionul Dan Păltinișanu, și care e mărginit de Sala Olimpia, acum Constantin Jude, avea să primească numele format din cele două obiective importante: stadion și Olimpia.

Plăvăț

Ridicat în ultimii ani ai comunismului, cartierul a primit o denumire în ton cu acele vremuri. Astfel, poartă numele după cel al lui Ștefan Plăvăț, care a fost un activist comunist român, lider al unui grup activ de rezistență în sud-vestul României în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Ronaț

Numele cartierului este de origine maghiară, întrucât majoritatea celor care au populat zona cu aproape două secole în urmă erau maghiari. Istoria acestui cartier este strâns legată de CFR, majoritatea locuitorilor din Ronaț fiind la un moment dat reprezentată de angajații ceferisti și familile acestora. Așezarea se află în vecinătatea căii ferate, au fost construite pavilioane pentru lucrători și existau mai multe puncte de lucru ale companiei de căi ferate în zona. De altfel, gara se numea Ronaț și ea a dat și numele cartierului.

Complexul Studențesc

Compus în cea mai mare parte din cămine studențești, micuțul cartier a primit un nume reprezentativ: Complexul Studențesc.

Modern

Dezvoltat mai ales după anii ’60, cartierul s-a bucurat de clădiri noi, în special blocuri mai înalte, cu arhitectură mai deosebită, de aceea a primit din start denumirea de Modern.

UMT Pădurea Verde

Dată fiind vecinătatea Pădurii Verzi și a fabricii UMT, care avea un număr impresionant de angajați, zona a primit această denumire.

Tipografilor

În apropiere de cartier a funcționat de-a lungul timpului o tipografie, Întreprinderea Poligrafică Banat, iar o bună parte dintre cei peste 1000 de angajați locuiau în zonă. Așa s-a ajuns ca așezarea să capete numele de Tipografilor.

Ghiroda Nouă

Extinderea în timp a orașului a determinat alipirea unei părți din comuna Ghiroda aflată pe drumul către Lugoj, iar mulțimea de case devenite cartier al Timișoarei a păstrat numele localității învecinate.

Dacă știi și tu de unde vin numele altor cartiere din Timișoara, care nu se regăsesc în lista noastră, te invităm să vii cu completări mai jos la secțiunea comentarii!