Dupa cum bate lumina, este cand alba, cand bleu ori liliachie. Uimitoarele secrete ale Bancii de Scont, cladirea fascinanta cu fatada complet curbata, ce strajuieste cea mai frumoasa piata a orasului. VIDEO

TIMISOARA. La începului veacului trecut, Timișoara era în plină dezvoltare, mai ales zona centrală. A fost perioada în care în oraș au fost ridicate câteva dintre cele mai reprezentantive clădiri, și nu numai în Piața Operei, ci și în Piața Unirii.

La jumătatea secolului al XVIII-lea aici se afla o clădire cu un etaj, prima de acest fel din zonă, care aparținea lui Wenzl Lechner, un constructor care era și membru al Consiliului Local. Era o perioadă în care Timișoara a fost condusă de mai multi edili de origine germană (Andrea Pfann, Peter Mayer sau Joseph Leibnitzer).

În 1828, clădirea apare în proprietatea Theresei Plausits, iar în alte documente este menționat un anume Theodor Plavsic. Construcția rămâne în picioare până începutul secolului al XX-lea, perioadă în care în imobil au locuit negustori, avocați sau ofițeri, iar în clădire a funcționat și o farmacie.

„Până în 1908, în Piața Unirii în colțul actualelor străzi V. Alecsandri și Gh. Lazăr, foste Hunyadi și Szerb, vis-a-vis de vicariatul ortodox sârb, funcționa o clădire joasă, probabil o construcție de secolul al XVIII-lea, care apare pe planurile de epocă cu elevația parterului foarte masivă. Printre locatarii mentionați în ghidul de adrese din 1906 al orașului apar negustori, avocați, ofițeri, un farmacist și o farmacie militară. După formația și profesia locatarilor pare a fi vorba în mare parte de reprezentanți ai clasei de mijloc a burgheziei„, se arată într-un studiu semnat de Diana Mihoc Andrasy și Dan Leopold Ciobotaru și publicat în Analele Banatului.

Despre momentul exact în care vechea clădire a fost demolată nu se cunosc date exacte. Cert este ca in luna septembrie a anului 1908, Max Steiner, un fabricant de leșie, care era și fondatorul Băncii de Scont, primește autorizația de construcție pentru ridicarea unui nou imobil.

„Pe 12 septembrie 1908, în actuala Piața Unirii, la comanda fabricantului și acționarului fondator al Băncii de Scont, Miksa Steiner, au început lucrările la clădirea care este astăzi catalogată drept una dintre cele mai elegante construcții din oraș. Totodată, este singura clădire din Timișoara cu aspect ce amintește de arhitectura lui Gaudi„, scrie Zoltan Kovacs în „Calendar timișorean. File din istoria orașului”

Constructorii se mișcă rapid pentru acele vremuri, iar în 3 august 1909 imobilul este finalizat. La parterul noii clădiri se afla sediul Băncii de Scont, iar la cele două etaje erau apartamente.

„Dacă presupunem faptul că imobilul a început să fie construit imediat după primirea autorizației de construcție, atunci probabil că ritmul de construcție a fost foarte susținut și alert, deoarece în data de 3 august 1909, așadar într-un interval de 10 luni, clădirea era finisată. În toate ziarele epocii, în jurnale, săptămânale și chiar în buletinul oficial, Banca de Scont anunța mutarea birourilor sale începând cu această dată: 3 august 1909, în noul sediu de pe Hunyadi colt cu Szerb„, se arată în Analele Banatului.

„În palatul din Piața Unirii, la cele două etaje erau apartamente de inchiriat, la parter se afla sediul Bancii de Scont. Director general a fost la început Ferencz Weisz, iar în anii ’20 Oszkar Kubitschek, vicepreședinte – Coloman Jakobi„, spune Geta Neumann în volumul „Pe urmele Timișoarei evreiești”.

În scurt timp, camere din clădire sunt închiriate de persoane mai înstărite, printre care un avocat, un angrosist sau un director de bancă. La parter, pe partea dinspre strada Gheorghe Lazar era amplasat și un magazin.

„Două luni mai târziu, în aceeași clădire de închiriat, Dr. Alfred Leipnik, avocat, anunța în ziarele de epocă deschiderea unui nou birou de avocatură. O imagine în plus privitoare la standardul impus de clădire ne-o dă și cartea de adrese pe anul 1910, care îi menționează ca și chiriași pe avocatul menționat anterior, un director de bancă Franz Weisz și angrosistul de produse din piele Zucker Jozsef, care avea probabil un magazin pe latura de pe Str. Gh. Lazăr a clădirii„, se arată în studiul publicat în Analele Banatului.

Clădirea Băncii de Scont a fost realizată după planurile lui Marcel Komor si Dezso Jakab, din Budapesta, doi arhitecți care au mai colaborat și pentru realizarea altor imobile din România zilelor noastre la Salonta, Târgu Mureș, Oradea sau Deva.

Încă de la ridicarea sa, clădirea lui Max Steiner a fost una bogat ornamentată, principala podoabă fiind amplasată pe fațada de pe strada Alecsandri, un stup de albine, simbol bancar din vremuri îndepărtate. Acest element decorativ a fost amplasat și deasupra uneia dintre intrări.

„Elementul decorativ central este o metopă fixată în tencuiala arcadei mici pe care sunt reprezentate flori și elemente vegetale spiralice care încadrează un stup de albine. Devine astfel evident că încă din faza de proiectare, parterul funcţional al clădirii urma să devină sediul unei bănci, stupul de albine fiind folosit la marcarea instituţiilor bancare încă din perioada eclectică, devenind un motiv uzual la începutul secolului 20„, se arată în Analele Banatului.

Schimbarea la față a palatului lui Steiner

Dupa Revoluția din 1989, clădirea ridicată de Max Steiner a început să se degradeze. Proprietarii din imobil au decis cu greu să strângă bani și să o renoveze. În anii 2012-2013 s-a făcut primul proiect de reabilitare a clădirii. Până la startul lucrărilor a mai durat însă, astfel că operațiunile de restaurare au început în 2019 de catre firma Constructim.

Întregul proces de reabilitare a fost unul complicat, asta și pentru ca imobilul nu are linii drepte, ci are doar forme curbe peste tot.
Primul element nou a fost tencuiala folosită, una pe bază de var hidraulic, față de cea veche, care era realizată pe bază de nisip. Aceasta a și fost aplicată pe clădire prin tehnologia martor, adică prin lăsarea de fâșii pentru că întreaga suprafață să fie la același nivel.

„Nu este o clădire impunătoare ca și volumetrie, dar este remarcabilă prin formele cursive, diferite față de formele rigide ale barocului și neoclasicismului, care domină Piața Unirii. Este remarcabilă, dacă vă uitați pe fațadă, nu are nicio linie dreaptă…Totul a fost restaurat, consolidat și prins la loc cum a fost. Tencuiala pe genul acesta de clădiri, cea originală era pe bază de nisip cu var, nu de ciment. S-a lucrat cu tencuieli pe bază de var hidraulic pentru că trebuie să respire, să aibe aderență, să se comporte cum s-a comportat și înainte fațada. În cazul tencuielii, una e să o aplici pe o suprafață dreaptă și alta pe o suprafață curbă, nu numai în plan orizontal, ci și vertical. Dacă vă uitați, la fiecare fereastră, inclusiv glaful ferestrei are forme curbe spre margini și de la geam spre exterior, plus racordul la glaful exterior, și acela merge curb. Pentru a aplica tencuiala respectivă, am folosit tehnologia cu martor din metru în metru să le trasezi și să urmărești exact formele. În permanență s-au lăsat fâșii pentru a se face formele curbe„, a declarat la acea vreme pentru opiniatimisoarei.ro, Marcela Titz, arhitect specialist restaurator, care a coordonat întreg proiectul de renovare a clădirii realizat de firma Constructim.

Restaurarea ornamentelor a fost, de asemenea, o operațiune dificilă, mai ales a celor ceramice, unele dintre ele fiind refăcute integral. Pentru realizarea acestora s-a implicat în proiect și un designer.

„O altă provocare a fost restaurarea elementelor ceramice, care sunt niște valori și nu poți să lucrezi decât cu artiști, pentru că într-adevăr trebuie să ia negativul, să vadă elementele din ce sunt, s-au făcut analize să vedem din ce sunt compuse, cum sunt făcute. Aici am lucrat cu designerul ceramist, doamna Simona Perjescu, care ne-a ajutat foarte mult. Ornamentele, când noi am făcut primul proiect, în 2012-2013, pe latura dinspre Gheorghe Lazăr, la nivelul parterului au existat. Ulterior spațiul a fost dat comercialului și decât să le restaureze și să le consolideze, a preferat să le arunce, au fost aruncate în stradă. Am și recuperat o parte din ele, dar nu au mai putut fi puse înapoi. Pur si simplu au fost aruncate și pe banii proprietarilor a trebuit sa refacem toată ornamentația ceramică„, a precizat pentru opiniatimisoarei.ro Marcela Titz.

Imobilul nu atrage atenția doar prin ornamente, printre care se afla și stupul amplasat pe frontispiciu de când clădirea a fost construită, ci și prin culoarea în care a fost vopsit, una de-a dreptul cameleonică.

Nuanța se schimbă în funcție de lumină în care este scăldată clădirea. În funcție de intensitate, aceasta devine albă, bleu ori liliachie. Secretul îl reprezintă tocmai vopselurile folosite, care prin elementele din compoziția lor dau acest efect spectaculos. Culoare a fost obținută după mai multe încercări, fiind aplicate mai multe straturi de vopsea ce are în compoziție o serie de elemente naturale, adică granit, nisipuri sau diferite pietricele.

„Culoarea inițială trebuia să fie a hârtiei învechite, asta era intenția. Din cauză că s-au făcut mostre, nu s-a reușit acea culoare și erau culori mult prea intense, prea puternice. Culoarea e foarte importantă pentru că frumusețea clădirii este să lași formele curbe să iasă singure în evidență ca volumetrie și ornamentația clară de Secession târziu, adică floricele și inimioare. Astea sunt ornamentele de Secession târziu. Atunci îți trebuia o culoare calmă, liniștită să poți să scoți în evidență exact aceste elemente. Prin probe s-au încercat diverse variante. Nu ne-a plăcut acea culoare galbenă, omora toate ornamentele și am încercat să preluăm și să punem o culoare rece. Prin probe am obținut această culoare„, mai spunea Marcela Titz.

„Am obținut culoarea după multe încercări. Am dat mai multe straturi, cu mai multe tonuri de culoare, cu produse naturale. Am venit cu un strat gri deschis, cu produse naturale, dar un strat foarte subțire, după aceea pe el a venit un alt gri, un alt ton. Am pus mai multe straturi de diferite tonuri până s-a obținut culoarea. În vopseaua cu produse naturale sunt diferite elemente, granit, nisipuri, diferite pietricele. Ultimul strat a fost dat la trafalet. Este o vopsea care este ca o tencuială. Am procedat cum se dă un stuco-decorativ. Bagi o bază, după care se dau câteva straturi în diferite forme„, a declarat pentru opiniatimisoarei.ro, Nelu Gică Spătaru, inginerul care a fost șef de șantier.

VIDEO: George Stefanita

De la momentul renovării, fosta Banca de Scont a devenit una dintre cele mai fotografiate clădiri din Piața Unirii, la Timișoara.

Foto: constructim.ro, kepeslapok.wordpress.com