Schelete de copii si adulti, dar si podoabe, descoperite in morminte sarmatice, la Timisoara. Comori ale istoriei Banatului, scoase la lumina de arheologi. FOTO

TIMIȘOARA. Noi descoperiri istorice valoroase au fost făcute la Timișoara. Săpăturile arheologice preventive desfășurate în sudul sitului Mehala ÎI au scos la iveală o necropolă sarmatică veche de aproape 2.000 de ani.

CITESTE SI: Inaugurata in 1903, una dintre cele mai vechi linii de cale ferata din Regionala Timisoara a intrat in reparatii. Segmentele pe care se fac interventiile

Cercetătorii au găsit 15 morminte, cele mai multe amenajate în gropi dreptunghiulare cu colțuri rotunjite.
Sunt atât schelete de copii, cât și de adulți, iar unele morminte poartă urmele unor deranjamente mai vechi, cu oase răscolite sau orientarea osemintelor greu de stabilit.

Detalii deosebite poartă două morminte unde s-au descoperit urme de cărbune, dovadă a folosirii unor sicrie de lemn, mult mai înguste decât gropile  in care au fost asezate, spun arheologii.

Inventarul funerar scos la lumină este foarte variat: podoabe de tot felul, catarame, inele, fibule, brățări, cercei, colane, monede de argint, mărgele de sticlă, caolin sau chihlimbar, fusaiole, dar și monede din argint, vase de lut ori cuțite din fier.

„Toate obiectele vorbesc despre statutul social, meșteșugurile, portul și ritualurile celor care au trăit aici cu aproape 2.000 de ani în urmă. Dintre cele 15 morminte, se remarcă unul în care scheletul unui adult a fost descoperit alături de cel al unui copil, așezat lângă brațul stâng al adultului. Un alt mormânt deosebit a scos la iveală o adevărată „comoară” de obiecte: cercei de argint lângă craniu, colane de argint, mărgele de chihlimbar, o fibulă de argint pe piept, brățări, o monedă de argint, fusaiole de lut, vase ceramice, mărgele de sticlă sau caolin — toate așezate cu grijă alături de defunct”, explică cercetătorii necropolei, potrivit Directiei Judetene de Cultura Timis.

Descoperirile de la Mehala ÎI sunt mărturii impresionante ale istoriei Banatului, într-o perioadă când triburile sarmatice populau această zonă, între secolele ÎI–IV d. Hr. Ele reflectă nu doar ritualurile de înmormântare, ci și meșteșugurile, portul, podoabele, statutul social sau credințele acestor comunități străvechi.