Noutati :

JOCURILE COPILARIEI in Banat! Tu de care iti mai aduci aminte? VOTEAZA-L pe cel mai drag!

30 iulie, 2015 - 12:40 PM
Autor: Bianca Dichis      
Categorie: SOCIAL
8

TIMISOARA. Fie ca am copilarit la tara sau la oras, cu totii am cutreierat parcurile, ulitele satului sau strazile din cartier cu cheia la gat, in cautarea celor mai fascinante jocuri ale vremii. Mai toate activitatile care ne scoteau din casa, in vremea copilariei, ne sunt inca bine intiparite in minte si ne aduc zambetul pe buze ori de cate ori ne gandim de ele. Ratele si vanatorii, Elastic, Tara, tara vrem ostasi! sau Sotronul sunt doar cateva dintre jocurile care ne tineau afara din case ore intregi.

Cine nu a sarit macar o data Elasticul? Era nevoie de cel putin trei persoane pentru elastic. Doi dintre participanti tineau elasticul, iar al treilea trebuia sa il sara, in timp ce spunea o poezie. Elasticul era ridicat de la glezna la genunchi si mai departe pe solduri sau pe talie, pana la gat, de fiecare data cand cel care sarea reusea sa duca la capat poezia, fara sa se incurce ori sa calce elasticul.

elastic

Pe terenurile de sport sau in parcuri, zilnic rasunau cuvintele Tara, tara, vrem ostasi! Pe cine? Pe tine! Era unul dintre jocurile in care fiecare isi demostra forta. Doua siruri de copii, asezati fata in fata, se tineau de maini. Fiecare dintre tabere isi alegea un concurent din linia adversa, care trebuia sa le sparga randul. Daca reusea sa strapunga „zidul”, copilul lua un adversar in echipa sa, iar, daca pierdea, era „castigat” de echipa adversa.

tara tara vrem ostasi

Nici lopta (n.r. mingea) nu a lipsit din jocurile copilariei, pe meleagurile banatene. Castelul, Ratele si vanatorii sau Tarile sunt doar cateva dintre jocurile care imparteau in doua tabere copiii din cartier.

Castelul era format din pietre cat mai plate, asezate una peste alta. Era daramat cu o minge, iar cei din echipa adversa trebuiau sa puna la loc toate pietrele, pentru a castiga. Asta in timp ce erau vanati de membrii formatiei adverse. Iar, daca erau atinsi cu mingea, erau eliminati. Aproximativ aceleasi reguli le avea si jocul Ratele si vanatorii. Existau doi vanatori, iar restul participantilor, „ratele”, stateau intre vanatori. In momentul in care una dintre rate era atinsa cu mingea, era eliminata.

castel

 

ratele si vanatorii

Atunci cand ne strangeam cel putin 4-5 copii, jocul preferat era Tarile. Cu o bucata de creta sau caramida rosie, desenam pe asfalt un cerc in mijlocul caruia se desena un alt cerc, micut, iar apoi, suprafata se impartea in ‘felii’, in mod egal, intre copiii care participau la joc. Fiecare isi alegea numele unei tari, iar unul dintre copii arunca mingea in sus si striga numele unui stat, al carui ‘reprezentant’ trebuia sa prinda mingea. Ceilalti concurenti se ascundeau si ieseau doar cand tara care trebuia sa prinda mingea ajungea in cercul mai mic.

tarile

La aproape fiecare colt de strada copiii se jucau si Imparate, imparate. Fiecare dintre jucatori era denumit, pe rand, imparat, iar toti ceilalti trebuiau sa ajunga in… imparatie. Pentru asta, aveau de parcurs o distanta de cativa metri. Iar pasii cu care se deplasau – de furnica, de rac sau de urias- erau stabiliti de catre cel care conducea jocul.

imparate imparate

Incetul cu incetul se fabrica otetul era unul dintre jocurile preferate ale copilariei. In timp ce unul dintre copii repeta fraza, ceilalti se grabeau sa ajunga la el. Insa, in momenul in care otetul era gata de „fabricat”, toti copiii trebuiau sa ramana nemiscati.

Un alt joc pe care cu siguranta cu totii l-am jucat este Sotronul. Cateva casute numerotate de la 1 la 10 si o piatra garantau distractia copiilor ore intregi in aer liber.

sotron

Nici Ascunsa sau Prinsa nu sunt straine de toti cei care au copilarit la inceputul anilor in Banat in anii ’70, ’80 sau chiar ’90.

ascunsa

Nici zilele mohorate nu ii putea face pe copii sa renunte la joaca. TOMANAP, Cruce sau Baba oarba sunt doar cateva dintre „activitatile” de interior, in vremea copilariei.

Tari, Orase, Munti, Ape, Nume, Animale, Plante sau mai pe scurt, TOMAPAN. Fiecare dintre jucatori avea o foaie de hartie pe care erau trecute toate categoriile. Unul dintre copii spunea alfabetul in gand, iar un altul il oprea. Litera la care ajungea era cea cu care trebuiau sa inceapa cuvintele cu care se completa fiecare coloana. Iar cel care gasea raspunsuri diferite de ceilalti, castiga si cele mai multe puncte.

tomapan

Cruce sau 66 sunt doua dintre jocurile de carti pe care fiecare copil din Banat le-a jucat macar o data. Regulile erau ceva mai complexe, dar asemanatoare. Se juca in echipe sau individual, cu carti unguresti. Cel care deschidea jocul era cel care alegea si Tromful, iar fiecare echipa se lupta sa adune cat mai multe puncte.

cruce

Baba oarba se juca de cele mai multe ori intr-o singura camera, in care fiecare se ascundea, ca sa nu fie prins de cel care cauta, legat la ochi. Daca era totusi prins si recunoscut, trebuia sa devina urmatoarea baba oarba.

Pentru copiii „mai mari” jocurile erau mai „serioase”. Alergatul in parc sau pe terenurile de sport au fost inlocuite treptat cu adunatul seara, pe banci. Asa, in cerc restrans, a inceput pentru fiecare o noua categorie de jocuri. Flori, fete sau baieti a luat locul elasticului si a coardei. Era jocul perfect pentru ca fiecare sa spuna, pe ocolite, care este prietenul pe care il place, din grup. Desi jocul avea mai multe categorii din care participantii puteau alege, doar „baieti” si „fete” erau interesante. Acelasi rol il avea si jocul Adevar sau provocare.

adevar sau provocare

Mima, Fazan si Fripta erau la fel de „la moda” in vremea copilariei. Distractia era garantata atunci cand cele doua echipe se chinuiau sa ghiceasca ce mimeaza jucatorii, iar Fazanul era demostratia de cultura generala a copiilor de atunci.

Telefonul fara fir era jocul care starnea hohote de ras. Copiii se asezau unul langa altul, iar jocul incepea atunci cand unul dintre ei spunea, la ureche, celui de langa el, un cuvant. La randul lui, cel de-al doilea copil transmitea mai departe cuvantul inteles si tot asa, pana la ultimul jucator. Iar de cele mai multe ori, cuvantul care ajungea la ultimul jucator nu avea nicio legatura cu cel initial, iar rostirea lui era foarte amuzanta.

tel fara fir

Un joc preferat mai ales de baieti era Lapte gros. Pentru acest joc, copiii se imparteau in doua echipe si faceau cu schimbul. Un jucator tinea, iar altii „stateau”. Cei din echipa adversa sareau pe spatele celor care stateau, aplecati, unul in spatele celuilalt, cu spinarile incovoiate, in timp ce strigau „lapte gros”. Daca cei care stateau nu ii mai puteau sustine pe ceilalti, pierdeau, si trebuiau sa mai stea o tura. Daca reuseau sa ii tina pe spate pe toti ceilalti, jocul se oprea, iar echipele isi schimbau pozitia.

lapte gros

Cei mai curajosi dintre baieti mai jucau si Baza. Unul dintre ei tinea o mana la spate si cu cealalta isi acoperea ochii, iar ceilalti jucatori il loveau peste palma, fara sa fie vazuti. Daca ghicea cine l-a atins, cel care tinea castiga jocul.

Un joc insa ramane in memoria fiecarui scolar, dar mai ales a parintilor. Taca era jocul din cauza caruia nicio carte si niciun caiet nu mai aveau coperti. Din invelitoare se faceau tacile, intrumentul principal al jocului. Cu ele trebuiau ‘luate’, prin aruncare pe asfalta, abtibildurile asezare intr-un chenar, la o distanta de cativa metri. Cel care reusea sa „duca” un numar cat mai mare de abtibilduri devenea vedeta cartierului. Iar schimburile de dubluri sau abtibilduri cartonate se intamplau la fiecare colt de strada.

abtibilduri

In topul preferintelor tuturor copiilor trona insa jocul cu tevile cu cornete. Foile din caiete se transformau in cornete de hartie, iar tevile care in mod normal se folosesc la instalatiile sanitare, si erau furate de pe santierele comuniste, deveneau adevarate „arme” in mainile pricepute ale pustilor. Si aici copiii se imparteau in doua sau mai multe tabere, insa cine iesea castigator era prea putin important in raport cu bucuria de a fi nimerit o tinta.

cornete

Tu ai jucat macar unul dintre aceste jocuri in copilarie?

Daca ti-am trezit nostalgii, PARTICIPA LA SONDAJUL DE MAI JOS!

CARE E CEL MAI FAIN JOC DIN COPILARIA TA PETRECUTA IN BANAT?

Vezi rezultate

Loading ... Loading ...

Rating

  • 8comentarii

recomanda prietenilor

Pareri

  1. frumoasa initiativa. felicitari. din pacate pustimea de acuma in afara de internet, jocuri pe calculator sau pe tablete, si de butonat pe telefoane, nu stiu altceva. daca ar fi dupa ei, toata ziua ar sta cu fundurile lipite de scaune si cu ochii ca de broasca in fata televizoarelor sau al monitoarelor. foarte putini mai stiu sa copilareasca in adevaratul sens al cuvantului. vina in cea mai mare parte apartine parintilor care ii rasfata, si a tehnologiei care incepe sa scape de sub control. deja de pe acuma sunt o generatie pierduta. ce sa mai zic cand ii aud pe strada, pe cei mai multi dintre ei, ce fel de limbaj suburban folosesc. asta vad, asta invata.

  2. mi-au dat lacrimile citind materialul asta. deosebit. m-a apucat asa un dor de jocurile copilariei mele indepartate din banat. copiii din ziua de azi nu stiu toate astea si e mare pacat. bravo opinia penru articol. excelent.

  3. Felicitari ptr initiativa,dar enumerarea jocurilor este incompleta,chiar discriminatorie,tinind cont ca in Banat au existat mai multe etni cu jocurile asemanatoare specifice.Ex :bui,bui,zelde,zelde develecike…

  4. Pffff desi sunt fata m-am jucat toate jocurile si ce ne mai jucam, ca in Tempel vacantei de vara ne chema mamá la 9 seara acasa si ne rugam Sa Ne Mai lase nu am votat pentru ca imi e greu Sa votez unul.,imi pare rau de copii care nu stiu Sa stea decat pe Telefon,tableta etc si imi paré rau si de parinti lor pt ca le permit

  5. Ar mai fi un joc „Hotii si vardistii” sau „PAC-PAC” cum il numeam noi, puteam sa ne jucam ore in sir fara sa ne plictisim. Ce vremuri

  6. De majoritatea nici n-am auzit. Doar 1-2 cred ca am jucat, daca tin bine minte.

  7. Foarte tare articolul . Absolut toate jocurile le-am incercat pe ulita 🙂 Mai aveam cateva jocuri cu mingea de fotbal: 21 , 11 maci, pase -pase -gol etc. Vremuri frumoase pentru noi. Nu imi place ca lumea acuza copii din prezent ca nu le mai joaca ….si noi daca aveam acces la tehnologia de acum alegeam fara sa clipim tableta , consola . Ce trebuie sa inteleaga parintii este nevoia de miscare si socializare a copiilor prezentului.

  8. erau jocuri foarte populare educative frumoase pacat ca nu se mai practica ptr ca tineretul de azi este neserios si incapatinat de accea ar trebui sa se mai joace sa devina mai responsabil