
FOTO: Radio Resita
TIMISOARA. A fost unul dintre cei mai valoroși florari din Europa în secolul al XIX-lea, a creat specii de trandafir și a contribuit la faima Timișoarei de fi „oraș al florilor”.
Wilhelm Muhle s-a născut departe de Timișoara, la Chlumec, în regiunea Usti Nad Labem din Cehia, în urmă cu exact 181 de ani, în 21 septembrie 1845. A crescut în zona Boemiei și a învățat despre flori și grădinărit în școlile de acolo, dar și din Germania.
În 1866 ajunge la Timișoara, unde se angajează la Wenceslas Franz Niemetz, un mare cultivator de flori, iar dăruirea sa îi aduce funcția de grădinar-șef al lui Niemetz. Muhle se căsătorește cu Josephine, fiica lui Niemetz, iar cei doi cumpără un teren în cartierul Elisabetin și pornesc o afacere de familie cu… flori.
„Cei doi tineri au cumpărat câteva hectare de pământ în apropierea Pieței Bălcescu de astăzi și au început o afacere proprie, cultivând o diversitate de flori și plante. În 1875 au deschis un magazin de prezentare, pe actuala stradă Alba Iulia, clădirea fiind cunoscută și astăzi sub numele de ‘Casa cu flori’. Din cronicile vremii aflăm că nu existau în tot orasul buchete mai frumoase și mai elegante decât cele făcute aici de Josephine Muhle, acestea fiind apreciate și în străinătate„, spune Zoltan Kovacs în cartea sa „Calendar timișorean. File din istoria orașului”.
Wilhelm Muhle a început să se ocupe și de creșterea trandafirilor și a cultivat și specii exotice care nu erau cunoscute pe la noi. În 1888, obține un trandafir propriu, cu petale aurii cu alb, pe care îl va boteza „Madame Josephine”, după numele soției sale.

În acei ani, Muhle a devenit furnizor al Curții Imperiale de la Viena și al caselor regale de la București, Belgrad și Sofia.
„În semn de apreciere a fost decorat cu ordinul de merit ‘Crucea de aur cu coroană’. În anul 1891, când Timișoara a găzduit importanta Expoziție Agricola, el a amenajat un mic parc, în care vizitatorii au putut admira peste 300 de soiuri de trandafiri, apreciate ți de imparatul Franz Joszef în vizita sa, în septembrie la Timișoara„, completează Zoltan Kovacs.
‘Micul parc’ amenajat de Wilhelm Muhle, ajutat și de fiul său Arpad, este în zilele noastre… Parcul Rozelor.
Despre faima lui Wilhelm Muhle scriau și ziarele vremii.
„Wilhelm Muhle este un orticultor special de rose, plante și flori, el poșede în cetate un establisement cu semințe de tot feliul de plante, flori și legume, cu arangemente de lucs precum buchete și cununi din flori vii și uscate(Makart). În suburbiul Maerele vechiu are o grădină grandioasă cu 100.000 de rose nobilisate, cari representa 1600 de varietăți, dintre cele mai alese și mai noue și din cari mai multe mii se vând nu numai în țara noastră, ci și în străinătate. El este unul dintre cei mai renumiți orticultori di n Austro-Ungaria, carele pentru obiectele trămise la diferite esposițiuni din țară și străinătate și-a câștigat 36 de medalii și vre o câteva diplome de onoare și recunoștință„, se arată în „Gazeta Poporului” din decembrie 1899.

Wilhelm Muhle s-a stins din viață la 15 septembrie 1908, la vârsta de 62 de ani. La nivel internațional, au fost înregistrate nu mai puțin de 13 noi soiuri de trandafiri create de el. Activitatea i-a fost continuată de fiul său, Arpad.
Casa Muhle, vila ce amintește de marele grădinar al orașului
Wilhelm Muhle a construit pentru familia sa o casă, pe actualul bulevard Mihai Viteazu, socotită la vremea ei una dintre cele mai frumoase din oraș. Ultimul urmaș care a locuit în ea, o stranepoată a florarului, s-a mutat în Germania.
Casa a ajuns în cele din urmă în mâinile familiei de romi Stancu, iar mai apoi la clanul Cîrpaci, care s-a apucat să aducă mai multe modificări vilei fără a avea autorizație. Și astfel au început luptele în instanță între primărie, care ar fi vrut să o recupereze și să amenajeze un muzeu dedicat lui Muhle, și proprietari. Și timișorenii au iesit atunci în stradă și au organizat proteste, Casa Muhle devenind un simbol al luptei pentru patrimoniu. Au trecut anii, iar imobilul s-a degradat din ce în ce mai mult.
Procesul privind revenirea imobilului istoric la vechea înfățișare a început în ianuarie 2013, când primăria l-a acționat pe Ionel Stancu în judecată.
3 ani mai târziu, municipalitatea a câștigat procesul cu proprietarul imobilului, Mihai Cîrpaci Ion Nelson, moștenitor al lui Ionel Stancu, în urma căruia acesta a fost obligat să readucă constructia la aspectul de altădată. Atât cât s-a mai putut.
Familia de romi care deținea casa, încă de pe vremea când era lăsată în paragină a încercat să o vândă Primăriei Timișoara în mai multe rânduri, cerând însă 1 milion și jumătate de euro, astfel că ea nu a mai ajuns în patrimoniul orașului.
In luna august a anului 2025, proprietarii au decis să o scoată iarăși la vânzare. De astă dată la 3,7 milioane euro.

Reprezentanții primăriei spuneau la acea vreme că o evaluare independentă comandată de municipalitate ar indica o valoare estimată de aproximativ 2 milioane de euro. Au fost aprobate noi negocieri cu familia de romi în vederea cumpărării Casei Muhle si introducerea ei în circuitul public al orașului.
Până să reușească Primăria achiziția, Universitatea Politehnica Timișara a negociat cu proprietarii și a reușit să cumpere imobilul la finalul anului 2025.
În luna mai a acestui an, UPT a deschis Casa Muhle pentru public, astfel încât timișorenii să poată vizita clădirea.
Wilhelm Muhle, cetățean de onoare al Timișoarei
În anul 2013, în timpul administrației Robu, Wilhelm Muhle a fost declarat cetățean de onoare al orașului, într-o ceremonie care a avut loc de ziua Timișoarei. Titlul a fost primit de strănepoata sa Clara Basica.

În aceeași zi, în Parcul Rozelor a fost dezvelit și bustul florarului, realizat de sculptorul Aurel Ardeleanu.

De asemenea, puțini știu că strada 1 Decembrie de la Timișoara a purtat până în 1956 numele lui Wilhelm Muhle, conform Nomenclatorului Stradal al Primăriei Timișoara.
***
Mai multe găsiți pe pagina noastră de Facebook opiniatimisoarei.ro!
Dacă ați fost martorii unui eveniment sau ai unei situații neobișnuite care ar putea deveni subiect de știre, contactați-ne la [email protected], pe FB sau pe contul nostru de Instagram!
Pareri
Asa si ce daca?
Il sarbatorim dupa ce ati distrus parcul in cativa ani??? Peisagistii actuali sunt total incompetenti, tot orasul a ajuns o rusine!!!
După ’89 in Timisoara nemții si maghiarii de buna calitate au fost înlocuiți de olteni și caraseni…consecințele se vad, liniștea, curățenia, bunul simt și civilizația au disparut.
Viniturile nu cunosc, inteleg sau respecta trecutul acestui oraș…au înlocuit trandafirii cu muscate in ghiveci sau au turnat asfalt…nu au prins vremurile când Timișoara mirosea a trandafiri…acum este imposibil sa te bucuri de o floare în fata blocului ca olteanul sau carasanul le rup iar cele de pe casa scarii sunt furate sau folosite drept scrumiera/cos gunoi…amintirile nu își mai au rostul, Timișoara a murit, traim in Oltenistan.
relax daca nu veneau oltenii erati vai mama voastra …banateni sunt cei mai puturosi din tara asta
Stie careva cand s-a nascut Dorinel Carpaci?
fritz si robu si-au batut joc de tot ce inseamna parcuri, scuaruri si spatii verzi in Timisoara.
Dupa Ciuhandu, a venit apocalipsa peste parcul Rozelor – e ceva sinistru acolo – niste balarii obosite, spinarii. Urat cu spume – viziune USL-USR, Occidentala, manca-si-ar!
In alta ordine de idei, Casa Muhle a fost distrusa de tigani (ciori – sunt xenofob, ii urasc si ma mandresc cu asta – cra, cra!). Kitch-ul care e azi – cu acoperisul ala hidos si culoarea aia uniforma ,,neutra”, te face sa vomiti.
Atat s-a putut!