Un batran din Timisoara ameninta ca se sinucide, dupa ce si-a pierdut casa intr-o afacere specifica mafiei imobiliare

Lichidarea mafiei imobiliare care a pus stapanire pe centrul Timisoarei, in care sunt implicati oameni de afaceri, avocati, magistrati, notari, politisti, functionari publici de la Primarie si Cadastru, este departe de mult asteptatul deznodamant fericit.

In ciuda anchetelor de anvergura ale procurorilor – printre care si cea care a destructurat o buna parte din retelele escrocheriilor cu case, coordonata de Constanta Carstea -, mai exista cazuri in care batrani singuri, fara apartinatori, cad victime „vanatorilor” profesionisti de imobile.

In aceasta situatie este si Traian Pisztrui, in varsta de 83 de ani, care zilele trecute a fost evacuat din locuinta pe care o detinea in Piata Iosefin, strada Vacarescu, nr. 32, ap. 3, dupa ce membrii grupului care au urzit acest plan l-au pacalit sa accepte semnarea unui contract de intretinere cu uzufruct viager.

„Eu m-am asigurat, mi-am facut mormant, mi-am cumparat si sicriu, e pe balcon. Cand am primit somatia de evacuare, nu stiam cui sa cer ajutorul! De aceea am venit la dumneavoastra… Daca se va ajunge sa fiu evacuat, o sa ma sinucid! Nu mai am de ce trai!”, avertizeaza Traian Pisztrui.

Deocamdata a fost mutat in chirie, intr-o casa aflata in zona fostei fabrici de tramvaie. „Totul a fost pregatit strategic. Batranul a fost trimis sa-si ridice pensia de la posta, sub motivul ca postasul nu mai vine la domiciliu, si in acest timp au venit niste indivizi, cu o usa mare de fier, si au inlocuit-o imediat pe cea veche. Este absolut strigator la cer ce s-a intamplat. Am inteles ca, acuma, fostul meu vecin a fost mutat intr-o casa de la capatul liniei 1, in zona fostei fabrici de tramvaie, unde plateste 300 de lei pe luna. Nu stiu daca-si va pune in aplicare amenintarile cu sinuciderea, dar era foarte trist si pierdut cand l-am vazut ultima oara”, ne-a declarat Aurel Ghilea, vecinul de pe aceeasi scara, care locuieste la apartamentul nr. 2.

Deocamdata locuinta este goala, dar acolo urmeaza sa se mute femeia care a semnat contractul de uzufruct viager.

Un contract de intretinere, pretul unui imobil din comuna Dumbravita

Dupa cum spune Traian Pisztruit, tot calvarul sau a inceput in 1999, cand a acceptat sa fie luat in intretinere de concubina sa, Felicia Golopentia. Avea o casa cu etaj in Dumbravita, pe strada Mihai Eminescu nr. 14, cu un teren de 1700 de metri patrati.

„Ne-am inteles bine, de aceea am zis ca, daca are grija de mine pana la sfarsitul vietii, accept sa incheiem un contract de intretinere, cu uzufruct viager”, isi aminteste Pisztrui.

Astfel, se prezinta in fata notarului public Eusebiu Danila si semneaza contractul de intretinere autentificat sub nr. 863/24.03.1999, totodata transmitand drepturi de proprietate asupra unor bunuri mobile determinate. Prin contractul de intretinere cu uzufruct viager, Felicia Golopentia s-a obligat la intretinerea batranului pe toata durata vietii. Dupa semnarea contractului, armonia din interiorul cuplului nu a durat decat cinci luni. In data de 04.08.1999, partile se prezinta in fata notarului public Eugen Cioraca si cer rezolutiunea contractului de intretinere, Traian Pisztrui aratand ca paratii nu numai ca nu si-au indeplinit obligatiile din contract, ci ca au avut si un comportament violent fizic la adresa sa.

Astfel ca, prin conventia de rezolutiune autentificata sub nr. 70 din acea zi, raporturile juridice izvorate din contractul de intretinere au incetat. Totusi, in rastimpul celor cinci luni de valabilitate a contractului de intretinere, imobilul de pe strada Mihai Eminescu din Dumbravita a fost trecut in propietatea Feliciei Golopentia si a succesorului Mihai Golopentia, iar tranzactia a fost autentificata de un al treilea notar public din aceasta poveste, Ioana Sichim. Ca o curiozitate, pe actul ce atesta trecerea imobilului in proprietatea intretinatorilor, dupa semnaturile si stampilele de rigoare, cineva a adaugat un text pe care Traian Pisztrui nu si-l asuma.

„Subsemnatul Traian Pisztrui, declar ca am vandut cota de 13/16 din casa si terenul situat in comuna Dumbravita, strada Mihai Eminescu nr. 14, vanzare pe care am facut-o in favoarea familiei Golopentia Felicia. 130.000 de lei si am primit bani”, se mentioneaza pe document, dupa care urmeaza o semnatura indescifrabila. Se pune intrebarea fireasca – in conditiile in care proprietarul septuagenar al imobilului nu recunoaste aceasta declaratie scrisa, cui apartine si de ce notarul public a luat-o in considerare?

„L-am evacuat din apartamentul meu, pe care el pretindea ca este proprietar!”

Instalarea pensionarului din Dumbravita in apartamentul din Piata Iosefin s-a facut in primavara anului 1999, ca urmare a specificarii in contractul de intretinere initial ca „beneficiarul uzufructului viager are dreptul de a fi intabulat in CF 58902, apartinand apartamentului 3, din strada Vacarescu nr. 32”. Acest lucru nu s-a mai intamplat, datorita rezolutionarii rapide a contractului de intretinere, dupa ce imobilul din Dumbravita fusese transferat in proprietatea familiei Golopentia.

„Eu am fost cel care am dat tot ce am semnat in cele doua contracte, iar de la acesti oameni fara suflet am primit numai mustrari, amenintari, injurii si batut bestial in data de 29 mai 1999 in curtea imobilului de pe Vacarescu”, precizeaza Traian Pisztrui intr-o cerere adresata instantei de judecata prin care cere obligarea „binefacatorilor” la intabularea sa in CF-ul apartamentului din Piata Iosefin. In conditiile in care documentele intregii afaceri erau impotriva reclamantului, instantele au respins cererea, iar acesta a ajuns evacuat si mutat intr-o ultima locuinta cu chirie.

„Am mers intr-o dimineata la el si nu puteam deschide usa. Am fortat si am intrat, moment in care l-am vazut pe jos, batut, prabusit la pamant”, confirma vecinul Aurel Ghilea tratamentul la care a fost supus pensionarul ramas fara agoniseala de-o viata. Casa sa din Dumbravita a fost vanduta in perioada de varf a pietei imobiliare, iar familia Golopentia si-a ridicat o vila in cartierul Ronat, pe strada Aprodu Movila nr. 29.

„Nu l-am dat afara eu, ci un executor judecatoresc, conform unei sentinte definitive si irevocabile. A participat si politia. Omul e bolnav, putin sarit de pe fix, ca am gasit acolo scrisori cum ca l-am batut zi si noapte si l-am legat cu lanturi. El statea acolo si, dupa moartea mamei mele, acum sase ani, l-am tinut de mila. Nu platea nimic. Pana acum doi ani cand m-a dat in judecata ca e apartamentul lui. I-am promis mamei mele ca nu-l voi da afara, dar n-am avut incotro! I-am inchiriat pe banii mei un apartament cu o camera, pe care-l platesc eu. Acuma, daca s-a dus la ziar, nici asta nu o sa mai fac!”, ne-a declarat Mihai Golopentia.

Informatiile publicate de opiniatimisoarei.ro pot fi preluate de alte publicatii online doar in limita a 500 de caractere si cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la aceasta regula constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratata ca atare.

    Pareri

  1. Sa-i omoare pe aia mai intai si dupaia sa se sinucida…de ce-i fricos…mai intai sa-i omoare pe cei pe care-i considera vinovat si mai apoi sa se sinucida sau sa mearga in puscarie si se sinucide acolo….ii prea fricos sau ce?!

  2. sinuciderea nu-i o solutie! dar, o plangere penala, da!

  3. Plingerea penala nu rezolva nimic, aici, in Timisoara. Nici o persoana nevinovata sau aflata intr-o cauza similara ca cea a domnului nu se va rezolva favorabil pentru pagubit ci doar pentru infractori! Citeam in presa o parere a unei doamne ca „mai bine vinovat decit nevinovat pentru ca nu raspunzi pentru nimic!”.

  4. Probabil casa din Dumbravita, o fi cumparat-o vreunul din avocatii,notarii,etc. care s-au mutat acolo! Doi dintre cei mentionati in articol, trag de foarte multe ori „sforile”! Unul a fost pe vremuri avocat, si probabil trecind la notari, are mai mult de cistigat. Doar o mina spala pe alta, si prietenii se ajuta mai departe intre ei.Rusine celor din justitie, care procedeaza asa, dar si celor care cunosc aceste lucruri,iar din lasitate nu fac nimic. Sint foarte multi ticalosi in justitia romana. Pentru mine, cei care isi baga miinile in buzunarele altora, isi fac vile, masini, case, etc., merita mai putin respect, decit boschetarii si aurolacii. De ei imi este macar mila, dar de voi cei care furati banii, timpul justitiabililor, nu am decit dispret. Si va doresc tuturor sa ajungeti in situatia acestui om, la batrinete. Pina la urma veti plati toti, ca nimic nu ramine nepedepsit in aceasta viata.