Pastorala de Pasti. IPS Nicolae, mitropolitul Banatului indeamna crediciosii la mila, bucurie si rugaciune

TIMISOARA. IPS Nicolae, Mitropolitul Banatului precizeaza in Pastorala de Paste ca ”de peste cincizeci de ani sarbatorim impreuna cu bucurie si crestineasca randuiala Sfintele Pasti” si indeamna credinciosii sa se indrepte spre Biserica.

†  Nicolae, DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL TIMISOAREI SI MITROPOLIT Al BANATULUI

Iubitului cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini si crestine har, mila si pace de la Dumnezeu-Tatal si de la Domnul nostru Iisus Hristos!

„Si iesind degraba de la mormant, cu bucurie mare au alergat sa vesteasca ucenicilor Lui Invierea” (Matei 28,8).

Cinstiti credinciosi si credincioase,

Dupa o lunga perioada de pregatire sufleteasca prin post, rugaciune, marturisirea pacatelor si impartasirea cu Sfintele Taine, praznuim cu bucurie negraita, in aceste zile binecuvantate de Dumnezeu, sarbatoarea invierii din morti a Domnului nostru Iisus Hristos sau Pastile, cum mai este numita in popor, „sarbatoarea sarbatorilor” si „praznicul praznicelor”.

Ca totdeauna, aceste zile de minunata sarbatoare crestineasca ne umplu sufletul de lumina si pace, de nadejde si dragoste, de bucurie si recunostinta fata de Parintele ceresc, „Care asa de mult a iubit lumea, incat pe unicul Sau Fiu L-a dat ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3, 16). Asadar, prin patimile, moartea si invierea Sa din morti, Fiul lui Dumnezeu ne-a facut cel mai mare dar posibil si anume viata vesnica. invierea Sa „a treia zi dupa Scripturi” arata, odata pentru totdeauna, ca viata este mai tare decat moartea si ca Hristos Domnul este „Invierea si viata si tot cel ce crede in El, chiar daca va muri, va trai” (Ioan 11, 25-26). Se cuvine dar, sa ne bucuram si noi la aceasta sarbatoare, „cu bucurie mare”, pentru toti cei ce credem in El sa avem siguranta invierii si a nemuririi.

Iubiti  frati  si  surori in Hristos Domnul,

Daca cea mai mare sarbatoare a crestinatatii sta sub semnul bucuriei, in cuvantul pe care vi-l adresez acum tocmai despre bucurie ca „roada a Duhului Sfant” (Galateni 5, 22) doresc sa va vorbesc. Aceasta dorinta a mea ca parinte al vostru duhovnicesc se explica prin aceea ca bucuria ce o traim impreuna fiind cereasca si duhovniceasca, se revarsa peste noi ca razele binefacatoare ale soarelui, asa incat cu totii simtim ca vine de la Dumnezeu, prin Iisus Hristos cel inviat din morti si prin Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul. Aceasta este bucuria traita de jertfelnicele si iubitoarele femei mironosite, venite la Golgota sa unga cu mir trupul Domnului, a caror dragoste si devotament au fost rasplatite cu prima aratare dupa inviere si cuvintele rostite de Domnul: „Bucurati-va!”. Aceasta este, de asemenea, bucuria ucenicilor care, „s-au bucurat vazand pe Domnul” intrand prin usile incuiate si zicandu-le „Pace voua!” (Ioan 20, 20-21). De aceasta bucurie s-a impartasit apoi Maica Domnului, asa dupa cum rezulta din prea frumosul irmos al Portilor: „ingerul a strigat celei pline de dar, bucura-te Fecioara, bucura-te si iarasi zic bucura-te, ca Fiul tau a inviat a treia zi din mormant si pe morti i-a ridicat, veseliti-va popoare… Salta acum si te bucura Sioane, iar tu Curata de Dumnezeu Nascatoare, veseleste-te intru invierea Celui nascut al tau”.

Invierea din morti a Mantuitorului nostru Iisus Hristos este temelia credintei noastre dreptmaritoare. Apostolul Pavel exprima acest adevar in nemuritoarele sale cuvinte: „si daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra… Dar acum Hristos a inviat din morti, fiind incepatura (a invierii) celor adormiti… Caci precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia” (I Corinteni 15, 14-22).

Apostolul Pavel ne intareste in credinta prin aceste cuvinte inspirate si ne sporeste bucuria de a trai si de a ne fauri destinul prin lupta statornica impotriva raului. Bucuria noastra e cu atat mai deplina cu cat nu mai e nimic care sa ne ingradeasca in marturia ce trebuie s-o aratam despre invierea Domnului.

Aceasta bucurie este cuprinsa in toate randuielile bisericesti din aceste zile binecuvantate, in toate rugaciunile si cantarile ce infrumuseteaza si imbogatesc tezaurul nostru liturgic. Spre pilda, cuvantul emotionant si impresionant al Sfantului Ioan Gura de Aur, de o frumusete duhovniceasca inegalabila, ne adreseaza acelasi indemn la dobandirea bucuriei launtrice, pentru ca „aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim intru ea”. „Pentru aceasta – scria Sfantul Parinte – intrati toti intru bucuria Domnului nostru; si cei dintai si cei de al doilea, luati plata. Bogatii si saracii impreuna bucurati-va… Cei ce ati postit si cei ce n-ati postit, veseliti-va astazi…inviat-a Hristos si se bucura ingerii…”.

Minunata slujba din noaptea sfanta a invierii cheama tot universul, toata creatia la bucuria trairii in „duh si adevar” a sarbatorii: „Cerurile dupa cuviinta sa se veseleasca si pamantul sa se bucure…”, credinciosii fiind indemnati sa se impartaseasca „din rodul cel nou al vitei, din dumnezeiasca veselie…” si, impreuna cu femeile mironosite, sa primeasca „bunele vestiri de bucurie ale invierii lui Hristos…”

Invierea Domnului nostru Iisus Hristos darama barierele dintre oameni si creeaza o stare de nepieritoare comuniune sufleteasca, prin impacare si iertare: „Pastile, cu bucurie  unul pe altul sa ne imbratisam… Ca astazi, din mormant ca dintr-o camara stralucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut zicand: vestiti Apostolilor!”

Indemnul Sfantului Ioan Gura de Aur, patriarhul Constantinopolului: „De este cineva binecredincios si iubitor de Dumnezeu sa se bucure de acest praznic frumos si luminat si de este cineva sluga inteleapta sa intre, in bucuria Domnului sau”, a strabatut veacurile. Toate generatiile de ierarhi, preoti, monahi si credinciosi s-au lasat invaluite de aceasta bucurie negraita izvorata din inviere, toate bisericile, manastirile, schiturile si casele fiind luminate de duhul sarbatorii Pastilor, sarbatoarea prin excelenta a Bisericii, care nu se reduce la o experienta religioasa oarecare, ci este cu adevarat un mister liturgic, o reprezentare, o actualizare a unui moment real, implinit pentru noi de Dumnezeu odata pentru totdeauna. Pentru a marca in chip aparte importanta, frumusetea si bucuria acestei sarbatori, imparatul Constantin cel Mare participa la sfintele slujbe si isi „prelungea mult reculegerea… pe toti partasii la praznic intrecandu-i; sfanta veghe de noapte o prelungea pana in zi; anumiti oameni trimisi de el aprindeau pe intreg cuprinsul orasului (Constantinopol, n.n.) lumanari lungi de ceara carora li se adaugau facliile aprinse la tot pasul ceea ce facea ca tainica noapte a privegherii sa fie in cele din urma mai luminata decat miezul zilei” (Eusebiu de Cezareea, Viata lui Constantin cel Mare, traducere de Radu Alexandrescu, Bucuresti, 1991, p. 168).

Dreptmaritori crestini si crestine,

Va impartasesc acest cuvant de invatatura pentru ca de peste cincizeci de ani sarbatorim impreuna cu bucurie si crestineasca randuiala Sfintele Pasti, multumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile ce le revarsa din belsug asupra noastra. Din pacate, cu totii constatam ca, in ultima vreme, pe fondul crizei morale si financiare, bucuriile noastre firesti, omenesti, zilnice sau imputinat. Tot mai multi credinciosi sunt coplesiti de grijile vietii, de lipsuri, nevoi si saracie, multi parinti duc dorul copiilor plecati in strainatate, iar copiii ramasi in tara, doar cu bunicii ori alte rudenii, resimt lipsa educatiei si a dragostei parintesti.

La randul lor, tinerii nu-si mai traiesc tineretea pentru ca societatea postmoderna in care traim le impune o activitate lucrativa care le „asfixiaza in asemenea masura intervalul zilnic, incat „practic” nu mai inseamna nimic; e obtinerea unui castig de care nu se bucura nimeni, un castig din care nimeni nu are de castigat”, zice un cunoscut scriitor roman. intr-o societate consumista si tot mai laicizata „ai tot ce-ti trebuie, dar esti atat de istovit, incat nu-ti mai trebuie nimic din tot ce ai”. O asemenea societate nu mai ofera tinerilor „bucurii ci satisfactii”, nu le mai da posibilitatea de a-si intemeia o familie, de a creste copii, preocuparea principala fiind aceea de a-si croi o cariera sigura, apreciata si bine platita.

Data fiind aceasta stare de lucruri, va indemn pe toti, cu dragoste parinteasca, sa va „bucurati in Domnul” (Filipeni 4, 4) si sa reveniti la starea de bucurie crestineasca curata si sincera specifica maritului praznic al invierii Domnului, pe care sa o daruiti celor dragi si apropiati, dar si societatii in care traim, ca astfel „sa se umpla de bucurie si de veselie inimile noastre”, cuvinte prin care incheiem in fiecare duminica sfanta Liturghie.

Cu aceste ganduri si simtaminte, rog pe Hristos Domnul, Cel inviat a treia zi din morti sa va invredniceasca la aceste sarbatori pascale de „bucuria pe care a avut-o Sfanta Elena cand a descoperit cinstita cruce” si va intampin pe toti cu frumoasele cuvinte: „Bine ai venit, bucuria mea! HRISTOS A inviat”, cum obisnuia sa se adreseze un sfant al zilelor noastre celor pe care-i intalnea.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu noi toti. Amin!

† Nicolae

Arhiepiscop si Mitropolit

Informatiile publicate de opiniatimisoarei.ro pot fi preluate de alte publicatii online doar in limita a 500 de caractere si cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la aceasta regula constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratata ca atare.