O bucata din osul unui gigant preistoric, exponatul lunii la Muzeul National al Banatului din Timisoara. Foto
TIMISOARA. Vizitatorii care vor trece pragul Muzeului National al Banatului in luna septembrie, pe langa expozitiile de exceptie, vor putea vedea si una dintre piesele din colectia sectiei de arheologie a institutiei.
Relicva a fost scoasa la lumina chiar in Timis, in urma cu mai bine de 20 de ani. Este vorba despre o portiune din femurul unui mamut.
„Exponatul lunii septembrie apartine Sectiei de Arheologie si consta intr-un fragment fosilizat format din diafiza (reprezentata partial) si epifiza distala a femurului stang al unui mamut. Specia nu poate fi precizata in absenta elementelor dentare sau a contextului stratigrafic. Acest fragment a fost descoperit pe malul Timisului in anul 2000, fiind colectat de la suprafata in dreptul localitatii Bazos (judetul Timis) si donat sectiei de Arheologie a MNaB prin intermediul regretatului arheolog si muzeograf Alexandru Szentmiklosi„, transmit reprezentantii Muzeului National al Banatului.
Mamutii au fost animale impresionante dar care nu depaseau cu mult in dimensiune elefantii actuali, inaltimea la umar a masculilor fiind de aproximativ 3 m, iar femelele fiind considerabil mai mici. Acestia sunt mamifere din ordinul Proboscidea (adica „animale cu trompa”), incadrati taxonomic in aceeasi familie cu elefantii actuali (familia Elephantidae).
Arborele genealogic al mamutilor isi are originea in Africa, acestia ajungand pentru prima data in Europa in urma cu aproximativ 3.5 milioane de ani. Fosilele europene indica prezenta a 4 cronospecii, in baza modificarii morfologiei dentare si craniene: Mammuthus rumanus – a fost descris din intervalul Pliocen mediu-Pliocen tarziu (aproximativ 3.5-2.5 milioane de ani), M. meridionalis – a trait in Pleistocenul timpuriu (in jur de 2.6 pana la 0.7 milioane de ani in urma), M. trogontherii – de la inceputul Pleistocenului mediu (0.7 pana la 0.35 Ma) si mamutul lanos M. primigenius – in intervalul Pleistocen mediu-Holocen timpuriu (0.35 pana la 0.01 Ma).
Modificarile dentare au condus la o rezistenta crescuta la abrazie, oamenii de stiinta coreland aceasta observatie cu trecerea de la consumul frunzelor din habitatele de savana la pasunatul in habitatele stepice ierboase din Pleistocen. Mamutul lanos a fost ultima si cea mai raspandita specie a genului si a disparut din America de Nord si Europa in timpul ultimei glaciatiuni, cel mai probabil din cauza unui cumul de factori precum schimbarile climatice, restrangerea habitatului si vanatul excesiv de catre oamenii preistorici. in urma cu aproximativ 10000 de ani, mamutul lanos mai exista doar pe Insula Wrangel din nordul Siberiei, aici ramanand o populatie izolata a carei diversitate genetica a scazut in timp, acesta fiind probabil si unul dintre motivele pentru care specia a devenit extincta in urma cu aproximativ 4000 de ani.
Mamutii au coexistat cu oamenii preistorici, pentru care au reprezentat o resursa valoroasa si divers utilizata, dovezi in acest sens fiind datate cel mai timpuriu in urma cu aproximativ 30000 ani (in Paleoliticul Superior). Consumul de carne este indicat de semnele de pe unele oase descoperite in situri arheologice, aceasta interpretare fiind confirmata si de studiul izotopilor stabili din oasele omului de Neanderthal. Oasele si fildesul au fost folosite pentru unelte, sculpturi si opere de arta si chiar ca materiale de constructie. Au fost descoperite ramasite ale unor locuinte construite cu oase si fildes de mamut, iar cadrele acestora au fost aparent acoperite cu pieile de mamut. Unii oameni de stiinta considera ca aceasta resursa a fost valorificata din cauza deficitului de lemn disponibil in mediul stepic in care convietuiau oamenii si mamutii, astfel oasele ramase mai degraba in urma mortii naturale a mamutilor fiind folosite nu doar pentru constructii ci chiar si pentru foc.
Foto: descopera.ro
