
TIMIȘOARA. 36 de ani se împlinesc astăzi de la cel mai important moment de cotitură din istoria recentă a unei nații care a ales să trăiască liber, de la acea seară de 15 decembrie când, la Timișoara, încolțea în sufletele unor oameni gândul că s-ar putea descătușa din comunism.
Se adunaseră cu zecile pentru a împiedică evacuarea pastorului Laszlo Tokes și au înroșit fitilul ce avea peste o zi să aprindă flacăra Revoluției Române.
Timișorenii văzuseră cum dictaturile Europei de Est cădeau una câte una și au înțeles că stătea în puterea lor să schimbe și ei lucrurile.
Ungaria demontează gardul de sârmă ghimpată de la granița cu Austria, în Polonia Mazowieczki devine întâiul prim-ministru ne-comunist dintr-o țară membră a Pactului de la Varșovia, începe dărâmarea Zidului Berlinului, în Bulgaria Todor Jivkov e înlocuit la conducerea partidului comunist, Praga ieșea în stradă și înlătura guvernul.
Ce au în comun toate aceste evenimente? S-au petrecut în 1989, cu luni sau zile înainte ca timișorenii să–și învingă frica.
Anul 1989 găsește poporul român în întuneric și teroare. Politica economică și de dezvoltare a lui Ceaușescu era considerată principala cauza responsabilă pentru sărăcia în care se zbătea grosul populației.
În România, factorul declanșator al Revoluției care avea să schimbe un sistem l-a constituit mutarea pastorului reformat Laszlo Tokes de la Timișoara într-o parohie din județul Bihor.
Motivul oficial invocat de regim: o decizie a consiliului ecleziastic. În fapt, autoritățile îl acuzau de spionaj și trădare. Pusese capac un interviu acordat televiziunii de la Budapesta în care a criticat regimul Ceaușescu.
La Timișoara, se dusese vestea din gură în gură că pastorul reformat Laszlo Tokes avea să fie evacuat din parohie. În seara zilei de 15 decembrie, Tokes urma să fie mutat, așa că prelatul le ceruse la slujba de duminică enoriașilor să vină martori la momentul scoaterii sale din locuință.
În ziua de 15 decembrie 1989, câțiva credincioși și un număr mic de cetățeni ai orașului au vegheat în fața bisericii reformate din Piața Maria. În acea seară, lucrători ai Securității, în civil, au păzit casa pastorului și nimeni nu intra și nu ieșea fără să dea socoteală.
Oamenii au început să se adune pe la ora 17.00 în Piața Maria, mai întâi în stația de tramvai, apoi în fața farmaciei, în încercarea de a-l susține pe pastorul Laszlo Tokes. Păreau destul de pașnici, au stat acolo o vreme, iar seara târziu s-au împrăștiat. A doua zi însă aveau să vină în număr mare.
În 16 Decembrie 1989, timișorenii și-au învins cu adevărat teama, au ieșit pe străzi, au oprit tramvaiele în centru și au pornit spre Județeana de partid, înlăturând în cale toate simbolurile comuniste.
O mulțime de oameni aveau să fie ridicați de miliție și aruncați după gratii, însă un apel la solidaritate transmis din gură în gură avea să dezlănțuie Revoluția Română.
***
Mai multe găsiți pe pagina noastră de Facebook opiniatimisoarei.ro!
Dacă ați fost martorii unui eveniment sau ai unei situații neobișnuite care ar putea deveni subiect de știre, contactați-ne la [email protected], pe FB sau pe contul nostru de Instagram!
Pareri
Dezinformați intenționat?tramvaiele erau oprite din seara zilei de 15 eu și toți colegii de la liceul Comercial am venit pe linia de tramvai până în piața Maria unde am văzut persoane adunate la Tokes logic ca ne-am alăturat lor,în stația era un tramvai oprit spre sensul Josefin,și cineva sa suit pe el și a strigat Jos Ceaușescu
Prietene, le incurci, vineri 15 devcembrie 1989 nu au fost tramvaie oprite, s-a intamplat sambata in 16 decembrie, eu chiar stiu cine a oprit tramvaiele. Confuzia poate veni din faptul ca atunci se mergea la servici si la scoala si sambata.
Daca tot am pomenit: pentru cei cu „ânainte a fost mai bine”: in seara zilei de 16 decembrie coloana de manifestanti (cateva mii acum) s-a deplatsat spre Calea Buziasului, pentru ca urmau sa iasa muncitorii din fabrici: Banatul (fabrica de pantofi), Spumotim, Autoturisme, Electrotimis, AEM. Da, sambata la ora 22 mii de oameni „fericiti” erau la munca, nu acasa cu familia sau pe terase la masa. Ca sa nu mai vorbim de Targ de Craciun, pe care-l huliti de zor, nu era targ, ca nu aveau ce vinde, nu erau lumini ca se economisea curentul, si nu era Craciun, caci eram „comunisti atei”. Eram bucurosi ca puteam cumpara un brad, unul frumos de 2,5m putea costa pana la 10% din salariu.
Eram in clas a XII a atunci …
Am vazut oamenii stringandu-se in Piata Maria.
M-am alaturat si eu fara sa judec nimic, fara sa tremur si fara pic de spaima.
Ce vremuri, ce oameni, cat curaj/inconstienta …
Ma uit acum cu tristete in jurul meu si vad persoane care ajunse la virsta adulta, cu mintea setata la buton, inca nu sunt sigure daca sunt femei sau barbati …
cat de naivi am fost….(sa nu spun prosti !) Am stat pe strada 3 zile si 3 nopti DEGEABA ca sa ajung apoi sa plec in pribegie >30 de ani ! Pacat de cei morti si schiloditi !
Da. Corect. Noi am avut oo.