Motivarea ÎCCJ în cazul Dominic Fritz: A acționat ‘conștient și deliberat’ în favoarea lui Negrișanu. Și-ar fi pierdut mandatul chiar și fără modificarea legii ANI
TIMISOARA. Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat, în motivarea deciziei definitive privind conflictul de interese al lui Dominic Fritz, că fostul primar al Timișoarei a acționat „conștient și deliberat” atunci când a semnat un document administrativ care putea aduce beneficii unei persoane care îi finanțase campania electorală.
Judecătorii resping argumentele prin care liderul USR a încercat să prezinte semnătura drept o simplă formalitate și subliniază că împrumuturile electorale generează o dependență personală și politică mai puternică decât datoriile comerciale obișnuite. Instanța explică și de ce fapta prezintă o gravitate care justifică interdicția de trei ani, în contextul combaterii corupției instituționale și al protejării integrității funcției publice.
Considerentele se regăsesc în motivarea Deciziei nr. 3118/2026, pronunțată definitiv la 18 iunie 2026, prin care ÎCCJ a respins recursul formulat de Dominic Fritz împotriva hotărârii Curții de Apel Timișoara și a menținut raportul Agenției Naționale de Integritate.
Potrivit comunicatului transmis de Înalta Curte la momentul pronunțării, în cazul lui Fritz s-a reținut că acesta „a participat la emiterea unui act administrativ prin care, folosindu-și autoritatea funcției, a procurat beneficii propriului creditor de la care primise un împrumut pentru finanțarea campaniei electorale pentru alegerile locale de la Primăria Municipiului Timișoara”.
Motivarea detaliată arată de ce judecătorii au respins succesiv argumentele fostului edil și au stabilit că semnătura sa nu a fost lipsită de relevanță juridică, cunoștea existența datoriei electorale, putea identifica legătura creditorului cu documentația urbanistică și avea obligația legală să se abțină de la participarea la procedură.
Un aspect interesat este că Dominic Fritz și-ar fi pierdut mandatul în baza horărârii judecătorești, chiar dacă Parlamentul nu motifica ulterior legea integrității.
Unul dintre cele mai importante pasaje ale motivării privește vinovăția fostului primar. Instanța respinge susținerea că acesta ar fi semnat documentul fără să cunoască situația de conflict de interese.
„Înalta Curte reține că acesta a acționat în deplină cunoștință a calității sale de debitor față de creditorul beneficiar indirect al actului, calitate declarată public în declarația de avere. Această cunoaștere distinge în mod fundamental situația sa de cea a unui ales care nu putea cunoaște existența conflictului. Recurentul nu a semnat referatul din eroare ori ca urmare a unei proceduri automate, ci, conform propriei mărturisiri, pentru a asigura continuitatea procedurii, ceea ce denotă o decizie conștientă și deliberată”, se arată în motivarea ÎCCJ.
Judecătorii arată că, pentru constatarea conflictului de interese administrativ, nu era necesară dovedirea intenției lui Fritz de a-și favoriza creditorul. Era suficientă cunoașterea situației relevante și exercitarea atribuției în condițiile în care legea îi impunea abținerea.
Instanța reține că liderul USR știa cu certitudine că îi datora bani arhitectului Răzvan-Gabriel Negrișanu, iar legătura acestuia cu documentația urbanistică putea fi identificată prin verificarea actelor pe care primarul și le-a însușit.
ÎCCJ respinge inclusiv argumentul că Fritz se afla la începutul mandatului și ar fi urmat recomandările funcționarilor.
„Obligația de abținere în situația de conflict de interese este o obligație legală, imperativă și personală, a cărei cunoaștere și respectare nu depind de vechimea în funcție”, precizează judecătorii.
O altă parte importantă a motivării privește natura relației financiare dintre Dominic Fritz și creditorul său.
În campania electorală din 2020, Fritz primise un împrumut de 25.000 de lei de la Răzvan-Gabriel Negrișanu, arhitect și consilier local USR, implicat în societatea RD Sign SRL, care realizase documentația urbanistică supusă aprobării.
Fritz a invocat faptul că împrumutul avea caracter electoral și urma să fie rambursat prin Autoritatea Electorală Permanentă, astfel încât nu ar fi avut vreun interes să îl favorizeze pe creditor.
Înalta Curte respinge argumentul și subliniază că tocmai caracterul electoral al relației financiare accentuează gravitatea situației.
„Împrumutul electoral generează o dependență personală și politică de intensitate superioară unei datorii comerciale obișnuite, creditorul fiind cel care a finanțat campania prin care recurentul a ajuns în funcția publică pe care era chemat să o exercite cu imparțialitate. Abținerea creditorului de la vot, pe temeiul propriului conflict de interese, confirmă realitatea și intensitatea interesului patrimonial în cauză”, se arată în motivare.
Judecătorii observă că, la momentul semnării referatului, raportul juridic de creditare nu fusese stins.
Mai mult, instanța explică faptul că normele de integritate nu vizează exclusiv prevenirea schimburilor directe de favoruri, ci și evitarea situațiilor în care interesele financiare sau politice ale unui ales pot pune sub semnul întrebării imparțialitatea deciziei publice.
În acest context, considerat relevant faptul că arhitectul Negrișanu însuși s-a abținut de la votul privind aprobarea PUZ-ului, în ședința Consiliului Local din 27 noiembrie 2020.
ÎCCJ apreciază că această conduită confirmă existența interesului patrimonial al creditorului și întărește concluzia privind obligația de abținere care îi revenea și primarului.
Dominic Fritz a susținut pe parcursul procesului că documentația urbanistică fusese deja pregătită în timpul fostului primar Nicolae Robu și că semnătura sa nu făcuse decât să asigure continuitatea unei proceduri administrative. Conform apărării sale, referatul semnat la 2 noiembrie 2020 nu ar fi produs efecte juridice proprii.
Înalta Curte demontează această interpretare, explicând că semnătura primarului în exercițiu reprezenta o etapă relevantă și necesară pentru promovarea proiectului.
„Sub un prim aspect, potrivit art. 136 alin. (8) lit. a) din Codul administrativ, proiectul de hotărâre înscris pe ordinea de zi poate fi supus dezbaterii consiliului local numai dacă este însoțit de referatul de aprobare al inițiatorului. Departe de a fi un act lipsit de relevanță, referatul de aprobare constituie condiția premisă, legalmente necesară, pentru declanșarea procedurii deliberative. El exprimă manifestarea de voință a autorității executive de a-și însuși proiectul și de a-l supune votului consiliului local. Or, manifestarea de voință relevantă pentru ședința din 27.11.2020 nu putea fi decât cea a primarului în exercițiu la acel moment – recurentul, iar nu cea a predecesorului său, a cărui funcție încetase”, explică ÎCCJ.
Instanța subliniază că faptul că Fritz a semnat un referat cu un conținut identic celui întocmit anterior de Nicolae Robu nu îl exonerează de răspundere. Dimpotrivă, această împrejurare confirmă asumarea documentului de către noul primar.
Judecătorii mai arată că Fritz însuși a recunoscut, în contestație, că semnase referatul pentru a demonstra că schimbarea primarului nu echivala cu revocarea proiectului. Potrivit ÎCCJ, această explicație constituie tocmai recunoașterea unei manifestări conștiente de voință.
De asemenea, instanța respinge argumentul imposibilității delegării atribuției, invocat de Fritz pe motiv că viceprimarii nu fuseseră încă aleși. Codul administrativ îi permitea să delege atribuția inclusiv secretarului general al municipiului sau conducătorilor unor compartimente din aparatul de specialitate.
În motivare este analizată și apărarea lui Fritz potrivit căreia beneficiarul direct al proiectului urbanistic nu era persoana fizică ce îi împrumutase bani, ci alte persoane juridice.
Judecătorii explică însă că avantajul patrimonial poate fi indirect, iar aprobarea documentației urbanistice putea produce efecte economice și pentru societatea proiectantă RD Sign SRL.
Potrivit ÎCCJ, Negrișanu avea calitatea de asociat și angajat al societății, iar o parte determinantă a veniturilor familiei provenea din activitatea acesteia.
„Noțiunea de folos material se interpretează în sens larg, cuprinzând orice avantaj patrimonial direct sau indirect”, rețin judecătorii.
Instanța explică faptul că aprobarea PUZ-ului finaliza și valida procesul de proiectare, fiind relevantă pentru valorificarea economică a serviciilor prestate.
Prin urmare, nu era necesar să se dovedească faptul că arhitectul primise personal o anumită sumă de bani ca urmare a semnăturii primarului.
Totodată, faptul că beneficiarii formali ai documentației erau alte persoane nu excludea existența unui interes patrimonial al proiectantului.
Mai multe pe stiripesurse.ro.
***
Mai multe găsiți pe pagina noastră de Facebook opiniatimisoarei.ro!
Dacă ați fost martorii unui eveniment sau ai unei situații neobișnuite care ar putea deveni subiect de știre, contactați-ne la [email protected], pe FB sau pe contul nostru de Instagram!
Parerea ta
-
ACEEASI CATEGORIE
