Monumentul din Timișoara ce amintește de una dintre cele mai negre perioade din istoria orașului, mutat la intervenția împărătesei Mariei Tereza. Construcția lui a început în urmă cu aproape 3 secole. FOTO

TIMISOARA. Trecem des, dacă nu chiar aproape zilnic pe lângă el, dar puțini dintre noi îi știm povestea.

CITEȘTE ȘI: Zeci de lucrări ale lui Giorgio de Chirico aduse sub escorta mascaților la Timișoara. Operele vor putea fi văzute într-o expoziție eveniment la Muzeul de Artă. VIDEO

A fost nevoie de 18 ani pentru ca Monumentul Ciumei din Piața Unirii să fie finalizat, și  amintește de o perioadă întunecată din istoria orașului.

Lucrările la monumentul pe care îl vedem astăzi au început în 1740, pe vremea când primar al Timișoarei era Peter Solderer.

Inițiativa nu i-a aparținut însă edilului, ci lui Johann Anton Deschan von Hansen, un consilier al administrației, care participase alături de Eugeniu de Savoya la cucerirea Timișoarei în 1716.

Deschan von Hansen a fost cel care în 1740, în 21 noiembrie, a pus piatra de temelie a monumentului care amintește de sfârșitul epidemiei de ciumă ce a devastat întreg Banatul între 1731 și 1738.

Numai în Timișoara molima a ucis peste 1300 de oameni.

„Încă din vara anului 1739, consilierul administrației, Deschan von Hansen a făcut o călătorie la Viena, pentru a comanda o statuie a ciumei – Pestsaule, numită și Coloana Sfintei Treimi. Acolo a încheiat Deschan un contract cu o echipă de sculptori și cioplitori, care urmau să termine monumentul în 10 luni.

Consiliul Aulic de Război a pus la dispoziție un vas care transporta statuia grea de 1000 Zentner pe Dunăre și pe Bega. Aceasta a fost îmbarcată cu tot cu o parte a meșterilor și a ajuns la Timișoara în august 1740. Toate costurile, care ajungeau la 1000 de taleri renani, au fost suportate de Deschan„, scrie Sandra Cristina Hirsch în volumul „Timișoara carolină. Geneza orașului premodern(1716 – 1740)”.

Statuia nu a fost pusă însă pe locul în care o știm acum, ci în cel unde în zilele noastre se află „defunctul” Ceas Floral.

„Odată ajuns aici, monumentul ciumei a fost amplasat cu ajutorul Oficiului de construcții, locul ales fiind careul dintre Cazarma Transilvaniei, casa Deschan și Piața Sfântu Gheorghe„, scrie Sandra Cristina Hirsch în volumul „Timișoara carolină. Geneza orașului premodern(1716 – 1740)”.

Mutarea monumentului în ‘Piața Domului’ cu intervenția Mariei Tereza

Statuia nu a rămas multă vreme pe locul unde a fost amplasată inițial, deoarece terenul și-a schimbat proprietarul. Monumentul a ajuns în locul unde se află astăzi după intervenția împărătesei Maria Tereza.

„La scurt timp, a fost nevoie să o mute, deoarece locul pe care stătea a fost cumpărat de o baronesă, Rosina von Metzrad.

Piaţa Unirii era în continuare nefinalizată, aşa că a trebuit să se găsească o soluţie urgent. Astfel, administraţia Timisoarei şi baroneasa au încheiat un acord, în urma căruia statuia să fie dusă, pe bucăţi, în dom, iar după un timp să fie mutată într-un alt loc, pe banii baronesei.

Cu toate acestea, după ce Piaţa Unirii a fost terminată, baroneasa a refuzat să mai plătească pentru mutarea Monumentului Sfintei Treimi în centrul acesteia.

Problema a ajuns chiar şi la urechile împărătesei Maria Tereza, care a solicitat, în scris, respectarea acordului semnat. În cele din urmă, baroneasa s-a supus, astfel că statuia a ajuns în locul în care stă şi astăzi.„, se arată pe destepti.ro.

Statuia a fost montată și așezată astfel în cea mai veche piață a Timișoarei

Monumentul este compus dintr-o coloană înaltă triunghiulară împodobită simbolic, pe care tronează Sfânta Treime, Tatăl și Fiul țin coroana cerească deasupra capului Sfintei Fecioare Maria, care îngenunchează la picioarele lor.

La baza coloanei, pe soclu se află statuia sfântului Ioan Nepomuk (fost preot și martir creștin), iar sub el, Sfânta Rozalia (protectoarea orașului Palermo și a pescarilor, evocată în timpul pandemiilor).

Grupul e completat de statuile regelui David și a Sfintei Barbara (patroana minerilor).

Postamentul este străjuit de statuile sfinților patroni Rochus (ocrotitor împotriva ciumei), Sebastian (soldat roman și sfânt martir creștin) și Carol Borromeus (fost arhiepiscop de Milano, implicat în pastorația bolnavilor de ciumă). Carol Borromeus este şi patronul dragostei, iar Sfântul Rochus a fost imortalizat cu o rană la picior, în timp ce Sfântul Sebastian este străpuns de săgeţi.

Pe cele trei laturi, prin basoreliefuri, sunt reprezentate cele trei calamități: războiul, foametea și ciuma.

Statuia a fost restaurată de două ori, prima dată la jumătatea anilor ’90. A urmat o nouă restaurare în 2012, ambele fiind realizate de sculptorul Ion Oprescu.

În același an, în 30 octombrie, a fost montat iluminatul artistic pe timp de noapte.

***

Mai multe găsiți pe pagina noastră de Facebook opiniatimisoarei.ro!

Dacă ați fost martorii unui eveniment sau ai unei situații neobișnuite care ar putea deveni subiect de știre, contactați-ne la [email protected],  pe FB sau pe contul nostru de Instagram!

CITEȘTE ȘI: Afli primul tot ceea ce se intampla cu adevarat important in Timisoara si in regiune cu Aplicatia de stiri Opinia Timisoarei. 3 tipuri de alerte te tin mereu conectat la evenimente. Descarca gratuit Aplicatia OT aici!

Informatiile publicate de opiniatimisoarei.ro pot fi preluate de alte publicatii online doar in limita a 500 de caractere si cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la aceasta regula constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratata ca atare.