Noutati :

Merdenelele calde de la Lactobar, piureul de castane de la Violeta, cafeaua de la ‘coloniale’ sau vitrina de florarie pe care curgea apa. Amintirile de pe Corso si Surogat, la Timisoara

27 august, 2017 - 11:57 AM
Autor: Anonim      
Categorie: TIMISOARA MEA
21

TIMISOARA. Centrul Timisoarei s-a schimbat odata cu trecerea anilor. Multi sunt insa cei care isi mai amintesc de perioada in care pe acolo treceau tramvaiele, iar Fantana cu Pesti avea forma unei stele cu cinci colturi.

CITESTE SI: Mai recunosti locurile. Ce-ai zice de o plimbare printr-unul dintre cele mai vechi cartiere din Timisoara, in urma cu un secol. Video 

In vremuri mai indepartate, fatada Operei arata cu totul si cu totul altfel, iar unele fotografii pastreaza amintirea zilelor in care Catedrala nu exista, in schimb centrul era strabatut de un fragment din zidurile de aparare ale cetatii.

Daca stai de vorba cu un timisorean care si-a petrecut cel putin jumatate de viata in oras, dintre care ani multi inainte de 1989, ai ocazia sa afli ce regreta cel mai tare cand isi aminteste de centrul de altadata.

E vorba de arome si gusturi pierdute, de care trecatorul grabit de astazi nici macar nu a auzit, insa candva atragea lumea buluc pe Corso sau pe Surogat, cele doua alei mari ce strajuiesc Piata Victoriei.

„Era aici, pe colt, unde e McDonald’s acum, un Lactobar. Mancam o mamaliga cu branza si smantana exceptionale. Chiar si cand se mai stricasera vremurile, tot mai gaseam ceva bun. Si imediat dupa colt, o placintarie … merdenele ca acolo n-am mai mancat. Cele cu branza, mai ales, erau delicioase …” isi aminteste o doamna in varsta, asezata la soare pe o banca din centrul Timisoarei.

CITESTE SI: Cum sa nu iubesti Timisoara? Cele mai frumoase filme cu orasul desprins din povestile pline de emotie ale bunicilor. VIDEO! 

„Nu o sa uit niciodata o patanie de la placintaria aceea. Iesisem scurt de la serviciu, lucram pe aproape, si am dat o fuga sa-mi iau o merdenea. Eram grabita, sa nu vada sefa ca lispesc, dar tot am lasat in fata doua studente, grecoaice erau, pareau mai flamande ca mine … Si ajunge una din ele la rand si zice ‘douazeci si tinti’. Lua pentru toata grupa … numar repede cate mai sunt in tavi si fac un calcul ca-mi ajung si mie. Si comanda a doua  … ‘douazeci si tinti’ „,  zambeste prietena cu care sta de vorba.

Si tot in centru mai era, dupa floraria care e printre putinele magazine care au rezistat in zona odata cu trecerea timpului, un magazin de stofe, chiar pe colt. Peste drum de el, la parterul cladirii ce adaposteste Camera de Comert,  un aprozar, urmat de un magazin de jucarii.

„De magazinul de jucarii o sa-mi amintesc veci pururi. Eram fascinat de tot ce era inauntru, iar daca ai mei reuseau sa scape de acolo fara sa cumpere ceva, macar maruntis trebuiau sa-mi dea, era un cocos de plastic pe care il incalecai si te legana  pret de cateva minute …”, isi aminteste un domn  aflat in trecere prin fata locului care i-a incantat copilaria.

Eu eram incantat de floraria pe ale carei geamuri curgea mereu apa. Stateam minute in sir tintuit locului si ma uitam la vitrina ca imi dadea o senzatie de racoare„, ne-a spus un alt timisorean trecut de 40 de ani.

De la Alimentara de langa magazinul de jucarii, multi copii cumparau biscuiti spritati sau tot felul de bomboane, in timp ce, in vremurile comunismului, parintii se aprovizionau cu cafea cu naut sau, cu putin noroc sau pile, reuseau sa cumpere si altceva decat „nechezol”.

Pe aceeasi parte a centrului urmau cateva magazine de confectii, celebrele ‘Laura‘ si ‘Horia‘, si o parfumerie care trezeste, si ea, amintirile unor timisoreni mai in varsta.

laura-si-horia

„Era singurul loc unde mai gaseai ape de colonie folosibile. Aparusera tot felul de farine si triplufarine ingrozitor de dulci, dar aici aveau de lavanda si niste parfumuri varsate, le tineau in recipiente mari de sticla din care-ti turnau in sticlute. Si sampoane aveau bune, chiar si creme …” povesteste o alta doamna.

Ceva mai incolo, spre Cinematograful Timis, locul unui magazin care le-a ramas in minte celor care au fost in centrul Timisoarei la Revolutie. Blanurile ‘prohibite’  din vitrine, din magazin si din depozit, au disparut in acele zile, cand pravaliile din centru au fost, aproape toate, devastate.

Pe cealalta parte a Pietei Victoriei, doar Libraria Eminescu, farmacia de pe colt si restaurantul de la parterul Rectoratului Politehnicii au rezistat in acelasi loc de dinainte de 1989.

Au disparut insa un restaurant expres – ‘impinge tava’ – o alimentara, merceria, magazinul de suveniruri, agentia loto si, poate cea mai regretata de timisoreni, cofetaria Violeta. Printre bunataturile de la cofetarie, piureul de castane este o amintire dupa care suspina si acum multi timisoreni.

Mai sunt timisoreni care isi aduc aminte ca piureul de castane era la fel de bun si ‘La Varice’, iar de la magazinul de ‘coloniale’, care era langa actuala galerie de arta, razbatea mirosul de cafea proaspat rasnita si puteai cumpara zahar candel, mirodenii si cacao.

Apoi la simigeria de langa Lactobar se putea servi un paharel de braga. Iar in vecinatatea primariei, intr-o pravalie de prezentare a Industriei Laptelui, se putea cumpara lapte batut, chefir si sana, branza proaspata in paharele de carton cerate si cornuri calde.

centru-materna

Pe latura cu Opera, Materna si-a schimbat mult din amenajarea spatiului interior, dar a rezistat timpului, in timp ce magazinul aflat la parterul Hotelului Timisoara – confectii, suveniruri, sticlarie – a fost desfiintat.

Daca aveti si voi amintiri frumoase din centrul Timisoarei de odinioara, povestiti-le mai jos la comentarii!

SURSA FOTO: Facebook/ Timisoara de altadata / forum.druckeria /transira.ro

Rating

  • 21comentarii

recomanda prietenilor

Pareri

  1. si magazinul de cadouri, parca asa se si numea cadouri (si numai la Stirex mai gaseai )…unde cristaul era regina . Portelanurile erau si ele de clasa. Nu imi amitesc de merdenele dar de placinta greceasca cu briza dulce, cu varza calita …era pe departe clasa la tot ce se produce acum

  2. Da nu am uitat niciodată merdenelele și mămăliga cu brinza de la lactoza bar au mai existat tentative de a face merdenele dar nu vor fii așa bune stăteam la Violeta și mâncăm cremă Violeta un fel de budincă cu boabe de struguri în ea minune

  3. Imi amintesc cu placere de cofetaria Violeta si de dulciurile formidabile , fursecuri vanilate cu unt, joffre , suhaida, semenic sau krantz , savarine sau diplomat dar cel mai mult imi placea de sarbatori cand se facea un stand de expozitie cu figurine de ciocolata , mos craciun ,cizmulite sau de paste cu iepuras si oua de ciocolata. Toate dulciurile aveau un gust special ,unic de altfel era singura cofetarie din Timisoara de categorie speciala . Am uitat sa metionez casata , deosebita !

  4. Ce vremuri,ce oameni,ce amintiri!Iesi acum pe Corso,si te minuneaza de ,,fauna ,, care ocupa toate locurile la terase,de dimineata pina noaptea…Parca nimeni nu mai munceste,nimeni nu mai invata,se injura si se asculta manele…
    Unde-i Timisoara cea eleganta ,cu oameni educati, cu copaci si verdeata, din vremurile cu ,,piure de castane,,la Violeta?

  5. Adevărul este că întotdeauna cele mai bune merdenele erau cele de la cofetăria din Bălcescu. Si mai sunt șî acum.

  6. La Violeta se gasea cel mai grozav martipan, atat de aromat !

  7. A fost odata ca niciodata…

  8. Nostalgici ai comunismului, asa cum pe voi va napadesc amintirile merdenelelor si pogacelelor, care fiind din tinerete vor fi intotdeauna la superlativ, tot asa si pe tinerii din ziua de azi ii vor invada amintirile noptilor petrecute la terasele din centru sau chefurile zilelor de nastere sau onomastice serbate la McDonalds sau KFC. Scuzati-ma, dar obiectiv, cred ca nu este NIMIC DE REGRETAT, tinand cont de modul in care arata acum centrul, fata de acele vremuri de TRISTA AMINTIRE!

    • Nu este vorba de nostalgii comuniste, este vorba despre calitatea produselor pe care le-am mâncat. Astăzi nici măcar un corn cu sare nu se mai face rulat si crocant. Să nu mai vorbim despre : halva, șerbet, fondante, zaharul Kandel, ciocolata Vinga si câte si mai câte bunătăți . Timișoara copilăriei mele este ca o poveste frumoasă. Oamenii s-au schimbat dar din păcate ( părerea mea) nu în bine

    • 1. Cine nu are amintiri nu exista; mai departe cine nu are trecut are un viitor discutabil (aceste ganduri nu imi apartin ci doar le-am formulat).
      2 Nostalgicii sunt de regula (1) profitorii „epocii de aur” ai caror nepoti „bantuie” aztazi peste tot, avand in sange ideea desconsiderarii sau (2) fata de care „noua democratie originala” a tinut sa-si bata joc.
      3. Daca ai fi trait in anii -50 -60 – ca elev de liceu, student – stiai cateva lucruri de”comportament de baza si bun simt” ambele actuale pe atunci (dar strabat din scrierea G-B):
      – injuratul, foarte, foarte rar,
      – obraznicia, idem
      – „bunul sim „care te incojura te si „obliga”,
      – sambata seara, duminica pe Corso circula „lume selecta” (de la/catre Opera, Teatru sau Filarmonica), si prin traditie de la student an I in sus sus; pe Surogat aveau accesul elevii, cam de clasele X, XI ,
      – pe cele doua alei mari ce strajuiesc Piata Victoriei „scuipatul” si „aruncatul hartiilor” nu prea era la moda. Existau alte zone enumerabile, dar si acelea cu multa masura.
      – la meciurile lui „Stiinta” se adunau de la 10.000 de spectatori in sus si multe, mule altele.
      Toate au inceput sa intre in declin tocmai dupa plecarea evreilor si inceputul plecarii nemtilor, mai exact cand „industralizarea a cerut forta de munca proaspata” (vezi cartierele Epocii de aur, poate al carui produs esti).
      N.B. si o mica corectie: nu se tine cont ci se tine seama; contul se tine la banca!

    • Corect.

  9. Geta, ce are comunismul cu merdeneaua sau cu piureul de castane ? In orice caz nu cred ca cineva de azi va fi nostalgic,peste 40 de ani, dupa McDonald’s sau KFC.

  10. Vremuri de altadata, asa este, Timisoara era altceva. Pe Corso mirosea a parfum fin si oamenii se plimbau linistiti, frumos imbracati, de parca erau la parade si purtau tot ce era mai bun si mai scump in garderoba lor. Se vorbea germana si maghiara pe Corso. Oaminii erau politicosi si erau mindrii ca sint timisoreni. Asa isi aratau timisorenii respectul fata de urbe si de concetateni. Respect care astazi, din pacate, ca si multe altele, nu mai exista. Mai rar mai vezi un tinar sa deschida usa magazinului unei doamne sau unui batrin, mai rar vezi pe cineva in tramvai sa ofere scaunul unie femei gravide. Astazi….

  11. Astazi, centrul este dominat de limba tiganeasca si de burduhanosi tuciurii, priande si puradei….
    Magazinele sunt ORIBILE, fara exceptie…totul a ajuns un balci de second handuri si nonstopuri cu hartia de buda in geam si galesti de plastic in plin centru…o mizerie…

    • Multumita lui Ciuhandru avem toti jagalaii pe centru.

    • Multumita lui Ciuhandru avem toti ROMANEZI pe centru.

  12. De fapt amintirile despre Timisoara le pot avea numai timisorenii (de 2 – 3 …. genaratii); cel care coboara acum din „acceleratul dinspre Bucuresti” poate doar sa se mire

  13. La Violeta se manca un parfait si o inghetata de alune, excelente amandoua! La lactobarul acela Cateaua Lesinata, cum ii spuneam noi, lapte batut si 2 cornuri de la magazinul de paine de alaturi.

  14. Am copilarit in anii ’70, am fost foarte fericit! Nu ma judecati, dar am simtit bucurie cand am revazut imagini cu Timisoara altor vremuri!

  15. Va multumesc pentru reamintirea unor locuri si bunatati de odinioara. Pentru mine Timisoara adevarata e cea din imagini, nu cea de azi. Spiritul Timisoarei de atunci a disparut si s-a disipat pe masura ce au venit aici persoane din alte zone, cu alte obiceiuri, alte aspiratii si alta atitudine.

    Cand am avut 19 ani am cumparat de la Violeta 10 portii de piure de castane, cu frisca adevarata, nu din tub ca acum. Le-am dus acasa cu mare grija in plase, de panza (asa erau in 1969-70, inca nu aparuserera plasele de plastic).

    Merdenelele de la lacto (unde acum e McDonalds), cu intrarea dupa colt, mi se pareau o grozavie, mai ales dupa o zi de scoala. La alimentara din centru, prin anii ’75+ cumparam ciocaletele cu alune, f bune!!!!!

  16. Pâinea caldă de la brutăria din fața bisericii catolice din piața Traian n-avea egal. Și la 20m se făcea o plăcintă grecească (dobrogeană… mare, mare, din care se tăiau felii…) genială!