Lectii de Capoeira la Timisoara. Cativa tineri au adus artele martiale braziliene in capitala Banatului

TIMISOARA. Artele martiale braziliene nu prind foarte mult la timisoreni. Desi de mai bine de trei ani, cativa tineri fac antrenamente de capoeira intr-un sediu la Casa Studentilor, tinerii din Timisoara nu se prea inghesuie sa participe la ele.

Capoeira a aparut inca din secolul XVI, in Brazilia, ca un dans deghizat in lupta, din necesitatea de aparare a sclavilor africani deportati de catre portughezi. Povestea aparitiei acestui sport este destul de interesanta, pentru ca acesti sclavi erau pedepsiti constant si aveau nevoie de o metoda de protectie. Sclavii foloseau ritmul muzicii ca o perdea a cercului de capoeira, mai ales ca aceasta era interzisa. Daca erau descoperiti, erau inchisi. Asa se face ca atunci cand se luptau pe ritmurile instrumentelor traditionale si observau ca se apropie politia, schimbau imediat ritmul si incepeau sa danseze. Capoeira s-a dezvoltat mult de-a lungul vremii si seamana mai mult cu o arta a corpului, o acrobatie. Cei care o practica spun ca, cu toate ca este recunoscuta ca un sport, capoeira este mult mai mult, este o arta, o filozofie.

La Timisoara, Alin Sfredel a reusit sa creeze o comunitate, e drept, mica, dar destul de interesata de acest sport. Baietii sunt mai mult pasionati si se joaca prin lupta mai mult din pasiune decat din necesitate. Ei se aduna de trei ori pe saptamana sa se antreneze.

„Cursuri este cam mult spus ca facem. Noi suntem cam 20 de pasionati de sportul acesta si, prin antrenamentele noastre, speram sa facem cunoscut si in Timisoara genul acesta de miscare. inca suntem la inceput, nu am promovat deloc ceea ce facem, suntem concentrati mai mult pe aspectul tehnic”, ne povesteste Alin.

Baietii se antreneaza intr-o sala mai mica de la Casa Studentilor, unde nu incap foarte multi. ”Nu prea avem posibilitatea sa initiem prea multi oameni deodata, incercam sa ajungem la un anumit nivel cu cei cativa membri pe care ii avem, selectia naturala functioneaza excelent, astfel am reusit sa cream un colectiv destul de interesant, zic eu. Functionam ca un grup”, mai spune Alin Sfredel.

Timisorenii care practica acest sport s-au inscris in grupul international numit ”Rabo de arraia”, condus de un profesionist al acestui sport, Mestre Balu.

Cei interesati totusi sa invete aceasta arta trebuie mai intai sa incerce, apoi se pot inscrie la cursuri. ”E simplu, daca iti place si te integrezi grupului, esti binevenit sau binevenita! Cand ai decis ca vrei sa ramai cu noi si ca ti se potriveste ce facem noi, atunci percepem o cotizatie de apartenenta la grup”, completeaza Alin. Practic, este un abonament lunar, care costa 50 de lei, fiind incluse cate trei antrenamente pe saptamana.

Arta capoeira nu a prins foarte bine nici in Romania. Sunt putine orase in care se practica acest sport, Timisoara fiind unul dintre ele. Tinerii se mai aduna si se antreneaza la Oradea, in Cluj, dar si in Bucuresti. In Romania nu exista nici macar o federatie care sa includa cluburile sportive de capoeira, care nu prea exista, in cele mai multe cazuri fiind vorba de grupuri compacte. Multi considera ca arta este destul de complicata si ca implica mult prea mult efort. Miscarile care se fac la capoeira sunt dinamice, iar dansul in sine necesita intr-adevar mult efort. Efectul este unul pozitiv, spun cei care practica acest sport.

Despre competitii nu poate fi vorba. A fost o incercare sa se organizeze un campionat international, povesteste Alin Sfredel, insa, cel mai probabil, brazilienii castigau cu brio toate probele. Timisorenii care vor totusi sa incerce artele martiale braziliene sunt asteptati la Casa Studentilor, unde au loc antrenamentele.

Informatiile publicate de opiniatimisoarei.ro pot fi preluate de alte publicatii online doar in limita a 500 de caractere si cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la aceasta regula constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratata ca atare.

    Pareri

  1. Acest stil de lupta prin dans e chiar fantastic, si il ador de mic (de la 9 ani). Am tot incercat inca de mic sa exersez, dar nu reusesc si am nevoie de un antrenor care sa ma ghideze si sa ma ajute sa invat.