La Mulți Ani, România! 1 Decembrie, ziua din sufletele tuturor românilor, oriunde s-ar afla
1 Decembrie ziua tuturor romanilor
TIMISOARA. 1 Decembrie este sărbătoarea românilor de pretutindeni. Este ziua în care celebrăm unirea provinciilor romanești, care a avut loc în urma cu 107 ani, la Alba Iulia. Banatul avea să întregească țara aproape un an mai târziu.
Era anul 1918. Primul Război Mondial era pe sfârșite, iar părți din teritoriul românesc se aflau încă în mâini străine, după pacea de la București, semnată în luna aprilie a acelui an. Tratatul nu avea însă să fie ratificat de Parlament. Unirea Transilvaniei cu România avea să fie pregătită de-a lungul mai multor luni. Înainte de Pacea de la Bucuresti, Basarabia anunțase unirea cu Regatul României.
În 18 octombrie, împăratul Carol I al Austriei emite un ‘Manifest către popoarele mele credincioase’. În el, cere reorganizarea Austro-Ungariei sub forma a șase state independente. Un răspuns la acesta este trimis de Corpul voluntarilor din armata Austro-Ungară din Transilvania și Bucovina, prin care se cere unirea teritoriilor locuite de români. 13 zile mai târziu, statul Austro-Ungar avea sa fie dizolvat. În 3 noiembrie este creat Consiliul Național Român, care preia controlul asupra autorităților locale din Transilvania. O săptămână mai târziu, România declară din nou război Puterilor Centrale.
Armata română ocupă mai multe trecători de la granița cu Ungaria și chiar pătrunde pe teritoriul țării vecine. Ocupă Târgu Mureșul, iar în paralel sunt organizate alegeri pentru desemnarea de reprezentanți care să participe la Marea Adunare de la Alba Iulia.
Sunt selectați 1228 de delegați din 130 de cercuri electorale și 27 de comitate românești. În 1 Decembrie, delegații se întâlnesc în cetatea de la Alba Iulia cu alte mii de romani. Aceștia sunt îmbrăcați în port național și așteaptă în afara zidurilor cetății. Până la prânz, Rezoluția care atesta Unirea era ratificată și s-a proclamat alipirea Transilvaniei și Banatului la Regatul României.
De ce Alba Iulia?
Locația Adunării care a dus la Unirea Transilvaniei și Banatului cu România a fost aleasă de Consiliul Național Român Central din două motive istorice: pe 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul intra triumfal in Cetate si proclama Unirea Principatelor Române, Alba Iulia fiind pentru scurt timp capitala aleasă de domnitorul român, și al doilea motiv a fost acela că, în 1784, Horea, Cloșca și Crișan au fost trași pe roată pe platoul din fata Cetatii.
De când a devenit 1 Decembrie Ziua Națională a României?
1 Decembrie a fost proclamată Ziua Naționala a României abia după căderea regimului comunist. Legea care a stabilit că sărbătoarea naționala să fie în prima zi a lui decembrie a fost promulgata la 31 iulie 1990 de președintele de la acea vreme, Ion Iliescu.
În acel an, Frontul Salvării Naționale a refuzat o propunere conform căreia ziua de 22 decembrie să fie declarată zi națională.
Înainte ca 1 Decembrie să devină zi naționala, sub regimul comunist românii sărbătoreau acest eveniment în data de 23 august, prin demonstrații fastuoase și parade militare.
Ce alte semnificații istorice mai are ziua de 1 Decembrie?
În 1919 este învestit primul guvern de coaliție interbelic din istoria României, iar acesta avea să fie condus de Alexandru Vaida-Voievod.
În 1920, Consiliul Orășenesc al Brașovului donează Castelul Bran Reginei Maria a României. Aceasta este în semn de recunoștință pentru contribuția avută la realizarea Marii Uniri.
În 1936 era inaugurat Arcul de Triumf de la București. La eveniment erau prezenți regele Carol al II-lea și regina Maria.
În 1947 legația română de la Praga devenea ambasadă, iar în 1963 se întâmpla același lucru cu legația de la Londra.
În 1966, Iosif Broz Tito face o vizită neoficială la Timișoara, unde se întâlnește cu o delegație condusă de Nicolae Ceausescu, din care mai făceau parte Emil Bodnăraș, Ion Gheorghe Maurer, Paul Niculescu Mizil și Iosif Banc.
În 1970 se fac primele probe cu tramvaiul Timis 2, model ce avea să fie fabricat la Timișoara. Testele au durat 30 de minute și tramvaiul a ajuns chiar și la 100 km/h.
În Timisoara, 1 Decembrie 1918 este și numele unei străzi care pleacă din zona Pieței Nicolae Bălcescu/Lahovary și se termină la intersecția cu Stefan cel Mare și Stan Vidrighin. Strada are 2,3 kilometri.
***
Mai multe găsiți pe pagina noastră de Facebook opiniatimisoarei.ro!
Dacă ați fost martorii unui eveniment sau ai unei situații neobișnuite care ar putea deveni subiect de știre, contactați-ne la [email protected], pe FB sau pe contul nostru de Instagram!
Parerea ta
-
ACEEASI CATEGORIE
Pareri
l-a multi anii, ce-a mai frumuasa tara din lume cu cei mai crestini uameni nu ne vom preda la globalisti asa sa ne ajute bunul dumnezeu amin
si tie, cleiule.
La mulți români! Căci țară demult nu mai avem ,din păcate am ajuns o colonie .Strămoșii noștri se zvarcolesc în pământ.
Nu a fost vorba de nici o unire in cazul Banatului ci de o ocupatie militara. Mai intai cea sarba apoi cea romaneasca. Daca s-ar fi facut un referendum in absenta trupelor de ocupatie rezultatul ar fi foat altul. Banatul ar fi ales sa ramana in civilizatie.La mai bine de 100 de ani de atunci se poate vedea cata dreptate avea Traian Vuia.
Ce facurati ma saracilor sa nu dati voi un mic.o fasele sau un ciolan moka? mare saracie pe Banat ..
Populatia Banatului in 1918 era de aproape 1,6 milioane de locuitori. Desi romanii erau primii “in top”, nici o etnie nu avea majoritatea. Procentual:
– 37,4% romani
– 24,5% germani (svabi)
– 18% sarbi
– 15,3% maghiari
– restul de 4,8%: cehi, slovaci, bulgari, croati, ucrainieni, ruteni, evrei, tigani, italieni, francezi, etc.
In diverse parti principalele etnii aveau insa majoritatea: maghiarii in nord-vestul Banatului, sarbii in sud-vest, romanii in rest.
Sa retinem doar ca in Timisoara, la momentul respectiv, germanii si maghiarii reprezentau fiecare in jur de 40% din populatie, si romanii doar 10%, si asta doar dupa ce satul Mehala (preponderent romaneasca) a devenit parte din Timisoara in 1910. In 1966 autoritatile de la Bucuresti constata ca doar 63% dintre timisoreni sunt romani si incurajeaza migratia din alte regiuni ale Romaniei. Chiar si astazi, romanii de-abia trec de 70% in Timisoara.
Sa revin la anul 1918, caci istoria e complicata.
– 7 mai 1918 Romania iese din razboi semnand Tratatul (Pacea) de la Buftea-Bucuresti, datorita faptului ca ramanea singura pe flancul de Est dupa ce Rusia iesise din razboi, iar Bulgaria era de cealalta parte. In acest moment Banatul era parte din Ungaria.
– Dupa 20 octombrie 1918 ramura banateana (maghiaro-germana) a Partidului Social-Democrat din Ungaria, condusa local de avocatul Otto Roth, organizeaza manifestatii in strada. Ei proclama “Republica Banateana” la 31 octombrie (oficial 1 noiembrie), ca parte a Ungariei, si favorizeaza interesele ungurilor in detrimentul germanilor si romanilor din Banat. Aceasta se intampla in ziua de dupa “Revolutia Crizantemelor” de la Budapesta, cand practic Imperiu Austro-Ungar se prabuseste, diverse parti declarand-usi independenta: Cehoslovacia in 28 octombrie, Slovenia, Serbia si Croatia in 29 octombrie, etc.
La Timisoara, in seara aceleiasi zile de 31 octombrie, are loc o demostratie a romanilor, nemultumiti de prelurea puterii de organizatia maghiara. In tot Banatul ordinea in teritoriu e mentinuta de asa-numitele “garzi” nou create: erau garzi maghiare, germane, sarbe, romanesti, deoarece vechea politie si jandarmerie si-au incetat activitatea.
– Conducatorii diverselor etnii importante isi indemnau oamenii sa militeze pentru alipirea Banatului la tara de care apartin etnic: Roamnia, Ungaria, Serbia. Exista insa o proportie importanta de germani, care nu aveau o tara adiacenta de care sa se alipeasca. Nemultumiti de dominatia maghiara, o parte dintre acestia considera solutia unei regiuni autonome, altii inclina catre Ungaria, altii catre Serbia, si altii catre Romania, deoarece avea un rege german la ora respectiva.
– 10 noiembrie 1918: Romania re-intra in razboi de partea Antantei
– 11 noiembrie 1918: razboiul se termina cu semnarea armistitiului
– 13 noiembrie 1918: trupele sarbesti incep sa ocupe diverse orase din Banat, la 15 noiembrie Timisoara fiind sub control sarbesc. Trupele sarbesti au fost primite cu prietenie la inceput, dar in curand s-au dedat la violente si jafuri. Au existat tarani deportati obligati sa munceasca in Serbia, fabrici demontate, sine de cale ferata luate. Se mentioneaza 200 de vagoane cu mobila furata de la populatie intr-o singura zi.
– 25 noiembrie 1918 are loc Adunarea de la Novi Sad, care “hotaraste” alipirea Banatului la Serbia.
– 1 decembrie 1918, Adunarea de la Alba Iulia, “hotaraste” alipirea la Romania. Reprezentantii trimisi la ambele aceste adunari erau numiti politic, si nici unii nici altii nu consultasera populatia cu privire la dorintele acesteia. Reprezenantii romanilor la Alba Iulia au fost persecutati ulterior de autoritatile de ocupatie sarbeasca. Unii au fost deportati in lagare din Serbia, asa a murit, de exemplu, Traian Grozavescu. O strada din Timisoara (in spate la Posta Mare) ii poarta azi numele.
– 2 decembrie 1918: generalul francez Gambetta ajunge la Timisoara cu trupele sale, pentru a pune capat persecutiilor si abuzurilor trupelor sarbesti asupra populatiei romanesti. Treptat, in lunile urmatoare, alte trupe franceze elibereaza restul Banatului de trupele sarbesti, deoarece Marile Puteri se temeau de izbucnirea unui nou razboi intre Romania si Serbia. Oricum, 1919 avea sa consemneze cateva luni de razboi intre Romania si Ungaria sovietica a lui Bela Kun.
Ma opresc aici, caci astazi e 1 Decembrie, la multi ani tuturor celor care traiesc in Timisoara si Banat, indiferent de origini, caci daca sapam bine in istorie, mai mult de 99% suntem “vinituri”!