Noutati :

Copiii fantastici ai Timisoarei. O tanara, eleva la Loga, studenta la Sorbona, traieste visul parizian. S-a angajat la Roland Garros si isi doreste sa faca deopotriva design grafic si medicina

20 iunie, 2021 - 09:55 AM
Autor: Liliana Iedu      
Categorie: TIMISOARA MEA
12

TIMISOARA. Are doar 22 de ani si deja o poveste impresionanta de viata pornita de la Timisoara. A terminat un liceu de prestigiu, a fost admisa la doua facultati de top si viseaza sa cucereasca lumea.

A pus punct unui capitol, in urma cu mai bine de 4 ani, si a luat-o de la zero in Franta. S-a acomodat repede printre straini, iar din acel moment a inceput ascensiunea spre una dintre cele mai prestigioase universitati din lume, Sorbona.

Tanya Gligorovici s-a nascut si a crescut la Timisoara, orasul caruia ii datoreaza in mare parte devenirea de acum.

Ma numesc Tanya Gligorovici si sunt nascuta la Timisoara, astazi incerc sa profit cat mai mult de cei 22 de ani pe care ii am. Cand vine vorba de studiile mele, ii sfatuiesc pe oamenii cu care vorbesc sa urmareasca cu atentie firul narativ al aventurii. Dupa obtinerea unor rezultate excelente la Evaluarea Nationala in clasa a VIII-a, la Scoala Generala nr. 30 din Timisoara, am intrat cu multa bucurie si mandrie la Colegiul National Constantin Diaconovici Loga din Timisoara, filiera Stiintele Naturii”, isi incepe Tanya povestea.

Insa adevarata aventura porneste in momentul in care parintii Tanyei iau decizia de a se muta definitiv in Franta, pe Coasta de Azur, intr-un orasel linistit. Tanya s-a vazut nevoita sa isi continue studiile departe de casa, insa n-a avut prea multe emotii. S-a bazat foarte mult pe limba franceza invatata in Romania si nu a uitat nici acum ajutorul oferit de profesoara sa.

Dupa 2 ani de liceu, lucrurile iau o intorsatura neasteptata : parintii mei ma anunta ca e timpul sa ne facem bagajele pentru a ne muta in Franta, pe Coasta de Azur. Intr-un timp foarte scurt trebuie sa accept ca viata este plina de surprize si de evenimente neasteptate si adopt acest «challenge», chiar daca acest lucru insemna sa plec la mijlocul celor 4 ani de liceu in Romania si sa ma lansez in necunoscutul sistem educativ francez. In septembrie 2017 am inceput clasa a XI-a, filiera Stiintifica (« classe de Première » in franceza) la Liceul privat Fénelon din Grasse. In felul acesta am fost propulsata intr-un sistem educativ absolut nou pentru mine, cu metodologii total diferite de cele folosite in Romania, cu materii diferite… Chiar si rechizitele diferite. Dar in cateva luni eram deja instalata in trenul cu destinatia spre Bacalaureatul de Franceza, care in Franta se da in clasa a XI-a”, povesteste Tanya.

Rezultatele la examenul de Bacalaureat au fost o adevarata surpriza, mai ales pentru un elev transferat dintr-o alta tara, dintr-un alt sistem de invatamant.

Nu o sa uit niciodata ziua rezultatelor de Bacalaureat de la sfarsitul anului urmator, in Terminale (clasa a XII-a). Il luasem cu note foarte bune pentru un elev strain, ajuns intr-o tara noua, cu un sistem diferit, unde Bacalaureatul se da la toate materiile, indiferent de filiera, de apartenenta (inclusiv la Educatie Fizica si Sport). Au fost niste ani putin bulversanti, dar, daca as avea sansa sa o iau de la capat, nu as schimba nimic, nu as modifica nicio decizie, nu as rata oportunitatea sa ma mut intr-o alta tara, chiar daca mi se spune direct : « Tanya, ai sanse mari sa nu iti iei Bacalaureatul pentru ca abia te-ai mutat in Franta si ai foarte mult de recuperat. Nu e imposibil, dar se anunta dificil». In concluzie, Scoala Generala nr. 30 din Timisoara mi-a pus bazele inca din momentul cand am inceput sa rotunjesc primele literele pe un caiet de exercitii. Colegiul National «C.D. Loga» mi-a oferit o educatie prestigioasa, profesori extraordinari, precum Doamna Minodora Georgescu, profesoara de franceza, persoana datorita careia, astazi nativii francezi nu vor sa ma creada cand le spun ca sunt romanca, persoana care a petrecut ore in sir avand grija sa-mi perfectioneze gramatica si pronuntia. Astazi, tind sa cred ca nu am avut un rol foarte important cand a venit vorba de decizia de a studia in strainatate, avand in vedere ca plecarea in Franta a fost decizia parintilor mei, dar as vrea sa cred ca am avut un rol important in cea ce priveste reusitele mele scolare, faptul ca am luat examenul de Bacalaureat intr-o tara diferita de cea natala si ca am reusit sa intru la o universitate franceza renumita mondial”, povesteste Tanya.

Tanya visa dintotdeauna sa studieze Medicina, insa drumurile nu te duc intotdeauna acolo unde iti propui. A fost dificil sa aleaga aceasta facultate, in Franta, unde putea aplica la o singura astfel de institutie de invatamant. A aplicat, totusi, insa, a fost atrasa ca un magnet si de una dintre cele mai importante Universitati din lume: Sorbona. A fost o decizie grea, dar prima cea mai importanta din viata ei.

Ma gandesc zambind la ziua cand rezultatele candiataturilor pentru accesul in invatamantul superior au fost publicate. Avand o inclinatie si un interes pentru domeniul stiintific, si mai ales o curiozitate fara limite pentru domeniul medical, candidasem la Facultatea de Medicina de la Nice — singura facultate de Medicina unde puteam aplica, deoarece facultatile de medicina in Franta sunt centralizate si elevii sunt limitati sa aplice doar la facultatea de medicina din departamentul (judetul) caruia apartin. Medicina era pentru mine destinatia finala, domeniul care imi putea oferi o satisfactie profesionala, dar mai presus de toate, o satisfactie « spirituala » : cine nu isi doreste sa traiasca din propria pasiune?

Era ce imi spuneam in fiecare zi, invatand pentru Bacalaureat, pana in ziua cand mi-am dat seama ca puteam sa aplic la Sorbona, la orice facultate (in afara de Facultatea de Medicina), la orice program de licenta — puteam sa imi incerc sansa, asa ca am facut-o!

Pentru ca ma consider o persoana extrem de curioasa si mereu dornica sa invete lucruri noi, aplicasem pentru o licenta de Limbi Straine Aplicate (Langues Étrangères Appliquées) la Sorbona, pentru ca mi se parea licenta non-stiintifica (daca se poate spune asa) cea mai adecvata personalitatii mele : cursuri in doua limbi straine, cursuri de drept, economie, marketing si gestiune.

Ca sa adaug si mai multa curiozitate, nu m-am limitat sa aleg o combinatie de limbi din care una dintre ele sa fie engleza, pentru ca o vorbesc deja la perfectie. Am vrut sa-mi lansez o provocare : cum ar fi sa invat o noua limba straina ? Asa am ajuns sa aplic pentru o licenta de Limbi Straine Aplicate Italiana – Olandeza, la Sorbona. La inceput, cateva zile dupa ce lansasem clickul timid pe butonul de trimitere al candidaturii, nu aveam sperante foarte mari — vorbim totusi despre prestigioasa Universitate Sorbona.

Dar in ziua cand rezultatele au fost publicate si pe ecranul laptopului meu ambele facultati, Facultatea de Medicina de la Nice si Facultatea de Litere de la Sorbona, erau insotite, fiecare, de o bulina verde, cred ca nu mai aveam nici forta sa-mi chem parintii pentru a le anunta vestea.

Ce sa aleg ? Pasiune sau prestigiu ? Aproape de casa sau departe, in Orasul Luminilor, capitala Frantei, Parisul lui Edith Piaf ? Medicina sau limbi straine ? Stiinte sau umanism ? Intrebari peste intrebari. Astazi, am terminat cu brio anul doi de Limbi Straine Aplicate la Sorbona. Am luat decizia de a pleca, chiar daca nu mi-am pus marea pasiune, Medicina, pe primul loc. Am decis sa descopar Parisul, Sorbona, am ales sa ma invat doua limbi straine si sa descopar alte domenii. Visul de a face studii de medicina nu s-a estompat, dimpotriva, m-a motivat ca anul acesta sa iau o optiune « Santé » (sanatate) in cadrul careia sa urmaresc 2 cursuri de medicina pe semestru.

 Sunt fericita cu studiile pe care le fac la Sorbona, am descoperit ca alte domenii ma intereseaza si pot tine o conversatie in olandeza, limba care se alatura celor 4 limbi straine pe care le vorbesc deja. Sorbona este cu adevarat o universitate care isi merita numele si cu toate ca am avut momentele mele de dubii cu privire la alegerea pe care am facut-o, stiu ca pana la urma diploma mea de licenta va fi mult apreciata in viitor. In plus, tin sa precizez ca nu as fi putut niciodata sa plec la Sorbona, daca nu as fi fost sustinuta, mai ales moral, dar si financiar, de dragii mei parinti, care au si-au adunat toate fortele ca sa ma ajute cu mutatul, bugetul si care imi sunt alaturi.

De asemenea, datorita Sorbonei si rezultatelor mele, am sansa sa plec pe toata durata anul viitor la Londra, in cadrul programului de schimb Erasmus la Universitatea UCL (University College London), clasata in top 20 cele mai bune universitati din lume. Notele mele, experienta mea, universitatea de origine — sunt elemente care au jucat un rol important in procesul de admitere la UCL si abia astept sa descopar un nous tip de viata, diferit de cel francez si mai ales de cel parizian, abia astept sa descopar Londra”, povesteste Tanya.

Timisoreanca spune ca viata unui student la Paris nu este tocmai usoara, mai ales din punct de vedere financiar, asa ca orice tanar aflat la studii se orienteaza spre job-uri sezoniere pentru a putea face si unele economii. Este si cazul Tanyei care in aceasta vara a fost hostess la turneul de tenis Roland Garros.

La Roland Garros am fost «hôtesse d’accueil»,  m-am ocupat de intampinarea spectatorilor care vin la Roland Garros, sunt la dispozitia lor daca au vreo intrebare sau nevoie de ajutor; pe scurt : sunt mereu prezenta la intrarea in Roland Garros, in modul cel mai discret, dar in acelasi timp cel mai binevoitor posibil, pentru spectatori”, a dezvaluit tanara din Timisoara.

A ajuns sa lucreze la acest turneu de tenis datorita unei prietene care isi cauta un loc de munca, dupa ce se mutase la Paris.

Am fost recrutata de o agentie de hostess de la Paris, datorita unei prietene bune de ale mele, Mélina, care tocmai ce se mutase la Paris si isi cauta un loc de munca. Imediat ce a auzit de posturile oferite la Roland Garros, m-a sunat si mi-a spus sa ma inscriu. Bineinteles, interviul pentru selectie a fost foarte atent realizat, iar numeroasele mele experiente ca voluntar la diferite festivaluri, competentele mele lingvistice si imaginea degajata au jucat un rol esential pentru oferta propusa ulterior. Am fost surprinsa sa descopar, odata ajunsa la Roland Garros, ca multe dintre fetele care au dat interviul in acelasi timp cu mine si care, in opinia mea, aveau profile si experiente foarte interesante, nu au fost angajate pentru a lucra la turneu. Ma consider foarte norocoasa, dar stiu ca mi-am meritat cu adevarat postul datorita tuturor festivalurilor la care am participat si ajutat ca voluntar (Revolution Festival la Timisoara, Festival International des Jeux de la Cannes, Otillo Swimrun Cannes, etc.) Faptul ca, impreuna cu prietenii mei am organizat un eveniment, primul de asemenea, TEDxGrasse in orasul cu acelasi nume, a jucat un mare rol in portofoliul meu de experiente”, spune Tanya.

Din pacate, din cauza pandemiei de COVID-19, nu a putut sa obtina autografe de la jucatorii de tenis, insa a reusit sa il vada pe idolul sau, Novak Djokovic la o distanta foarte mica. A fost discreta, insa.

Din pacate, din cauza virusului COVID-19, anul acesta, ca si anul trecut, jucatorii si fanii nu s-au putut intalni pentru a primi autografe. Protocoalele sanitare sunt foarte stricte, iar jucatorii sunt foarte bine protejati de agentii de securitate, astfel incat spectatorii sa nu se aproprie prea mult. Dar aceste restrictii nu ii impiedica pe jucatori (insotiti de agentii de securitate) sa se plimbe in perimetrul Roland Garros, astfel incat spectatorii ii pot vedea. In plus, dintr-un punct profesional, a trebuit sa am mereu grija de a fi discreta, atat cu spectatorii, cat si cu jucatorii, celebri sau in devenire. Sunt fericita pentru ca pot spune ca l-am vazut, chiar la cativa metri de mine, pe marele Novak Djokovic ! In plus, el e jucatorul meu preferat pentru ca, chiar daca multi nu apreciaza personalitatea lui si il critica, eu cred ca e unul dintre putinii jucatori care alege sa-si exprime sentimentele fara nicio teama”, povesteste Tanya.

Chiar daca nu a fost prezenta, numele Simonei Halep s-a auzit si anul acesta, din tribune, la Roland Garros.

Imi place tenisul si mai ales turneul Roland Garros. Am urmarit-o in fiecare an pe Simona Halep, impreuna cu toata familia, de acasa, si anul acesta am fost placut surprinsa sa aud cativa spectatori evocand numele Simonei, chiar daca nu era prezenta pe teren. Postul meu la Roland Garros nu imi permitea sa urmaresc toate meciurile, dar simpla purtare a uniformei, spectatorii incantati de experienta care li se promite, tribunele care rasuna pana deasupra terenurilor — sunt motive care ma leaga strans de turneul Roland Garros”, a dezvaluit Tanya.

Tanya a practicat si ea sportul, voleiul, datorita mamei sale, care a practicat acest sport de echipa la nivel de preformanta, la  Clubul Sportiv Scolar Bega din Timisoara. Tanya continua sa joace volei si la Sorbona

Am continuat totusi voleiul la Sorbona, fiind numita capitan al echipei universitare de volei feminin. Impreuna cu coechipierele mele am castigat toate meciurile inter-universitare cu multa munca”, spune Tanya.

Revenind la viata in Paris, Tanya povesteste ca pentru un student, aceasta este foarte frumoasa, insa cand vine vorba de bani, tinerii se descurca mai mult cu ajutorul joburilor sezoniere. Si Tanya este adeseori babysitting si e inscrisa la anumite asociatii pentru a livra cosul de legume pentru studenti. In felul acesta economiseste bani si se descurca sa aiba o viata linistita in Capitala Frantei.

In timpul pandemiei nu am lucrat, dar recent, in luna martie, candidatura mea pentru un job part-time la Serviciul de Medicina pentru studentii la Sorbona, a fost acceptata. Astfel, incepand din luna martie, lucrez si ca designer grafic pentru Serviciul de Medicina pentru studenti al Universitatii Sorbona. Cu o limita de 60h/luna maxim, acest job mi-a oferit sansa sa castig niste bani pe care sa ii economisesc pentru viitorele mele proiecte, dar mai ales, sa imi descopar o noua pasiune : interesul pentru designul graphic si pentru sfera retelelor sociale”, spune tanara.

Cum este Parisul? Un oras agitat, cu o viata tumultuasa, dar care a fost pus pe pauza din cauza pandemiei de COVID-19.

Parisul este un oras incredibil. Ca sa supravietuiesti in Paris ,ai nevoie sa fii constant in miscare. Nimeni nu sta pe loc, in metrou, prin culoarele de metrou, pe strada, in magazine, lumea se misca si daca nu tii pasul, esti imediat impins intr-o parte sau intr-alta. Parisul are mereu ceva de aratat : o expozitie, un concert, un spectacol, o noua terasa. Paris este un oras haotic, iar la inceputul anului 2020, un nou cuvant s-a adaugat vocabularului : pandemie. De pe o zi pe alta, Parisul agitat a fost oprit si pus pe pauza. La inceput, toate tarile au fost supuse aceluiasi regim : lockdown general, restrictii peste restrictii si mult timp petrecut in casa”, povesteste Tanya care s-a vazut nevoita ca pe perioada lockdownului sa se mute inapoi, in casa parintilor.

Insa viata, incetul cu incetul revine la normal, iar pandemia va deveni doar o amintire. Tanya nu s-a decis daca isi doreste sa revina in Romania, dar ceea ce stie, cu siguranta, este ca Romania ramane un loc special in sufletul ei. Deocamdata isi doreste sa descopere lumea.

Mi-am pus aceasta intrebare de nenumarate ori, dar raspunsul oscileaza mereu intre « afirmativ » si « negativ ». De ce nu ? Momentan, sunt sigura ca mai am ceva de muncit pana sa ajung la finalul studiilor si nu vreau sa ma atasez unei idei care apartine unui viitor atat de indepartat. Vreau sa calatoresc, sa descopar locuri noi, tari noi — nu vreau (inca) sa ma stabilesc undeva, nici macar din punct de vedere imaginar, pentru ca simt ca mai am atatea de invatat, de vazut, de intalnit. Am impresia ca, mutandu-ma dintr-un loc in altul, calatorind, vazand atatea locuri si intalnind atatia oameni diferiti, locuind astazi la Paris, intr-un oras in care culturile se amesteca si se demarca zilnic, personalitatea mea nu mai corespunde tarii mele natale. Pentru mine Romania va ramane mereu un loc foarte important, ea reprezinta radacinile persoanei mele, locul unde am crescut, unde am invatat atatea practici esentiale, locul unde bunicii mei inca locuiesc, dar pur si simplu, simt ca in ciuda acestor elemente, nu mai apartin Romaniei. Dar in orice caz, o reintoarcere in Romania nu va fi niciodata stearsa de pe lista”, isi incheie povestea tanara timisoreanca de doar 22 de ani.

 



Informatiile publicate de opiniatimisoarei.ro pot fi preluate de alte publicatii online doar in limita a 500 de caractere si cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la aceasta regula constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratata ca atare.

Rating

  • 12comentarii

recomanda prietenilor

loading...

Pareri

  1. Felicitari, copil frumos! Sunt remarcabile modestia si dorinta ta de a face lucruri

    • Perfect punctat. Care modestia cooorului? Dacă era modestă prefera anonimatul. Nu că aș face paradă, dar dacă e până acolo și eu am terminat în 2016 al doilea pe generația mea, cu media generală 9,78, iar la bac am luat 8,85 la română; 9,40 la Istorie și 10 la Geografie. Acum în Iulie îmi dau dizertația la Poli și lucrez de 2 ani ca .Net Developer, nu ca paznic pe unde apuc. Și n-am rupt ușile din asta.

  2. Bravo pempy.

  3. Cu numele ei si locuind pe coasta de azur…hmm…cu ce se ocupa parintii?
    Da, e meritul ei, dar a fost si pompat mult in ea…inclusiv acest advertorial pana la urma e parte din povestea care se vinde.

    • Cata rautate pe unii care nu se pot bucura de succesul altora. Bravo parintilor ca au sustinut-o cu tot ce au putut, pentru ca merita, din ce am citit. E un copil in care merita sa investesti pentru ca va ajunge departe. Mi se pare un exemplu de urmat si pentru altii, dar cei carora nu le-au placut nici cartea si nici munca, evident ca nu pot aprecia asa ceva. Sa-ti fie rusine, Gigi Suveranul! Numele de scena spune totul despre nivelul tau, probabil nu-ti vei depasi niciodata conditia de ascultator de manele cu 10 clase obligatorii facute pe apucate…

      • @A. Dobra: daca crezi ca textul pe care l-am scris mai devreme poate fi conceput si redactat de „ascultator de manele cu 10 clase obligatorii facute pe apucate”… te inseli amarnic.

        Poate ca mai degraba sunt un apropiat al scolii in care dra. a studiat si stiu detaliile mult mai indeaporape (inclusiv cele sordide care nici vorba sa fie pomenite in public), doar ca statutul social in cat a mai ramas din Timisoara-culturala nu imi permite sa imi divulg identitate si atunci am ales ceva atat de „outrageous” incat sa fie evident ca e „in bascalie”

    • Cam fandosită povestea ei… Prinde la babe și firi poetice. Totul e ROZ și fara cusur… Mă lași?! 🤫

      • Invidia e de fapt o admiratie rautacioasa.

      • Nu știm care e miza, dar de la cap la coadă e umflat cu pompa. Mult prea multa LAUDAROSENIE. Sunt MII de studenți romani plecați la studii prin lume care nu fac din asta o TELENOVELA

  4. Ce umor fin au francezii astia: sa puna studente de la Sorbona sa intampine pramatiile din tenis. Sa traiasca Revolutia Franceza!
    A. Dobra esti un produsul clasic romanesc: crezi in litera cuvantului.
    Je pleure dans mon âme…

  5. Fata draga, mergi mai departe pe drumul tau si vezi-ti de ale tale, nu lasa sa te afecteze invidia si rautatea acestei lumi, doar sa stii ca exista si nu vor disparea niciodata . Dar nu toata lumea e asa, unii chiar se bucura sincer pentru tine si toti cei ca tine.

  6. Când io oi avea timp să mă bucur de viața altuia, înseamnă că a mea se apropie de sfârșit. Încă sunt focusat pe mine, pe ale mele și doar pe ce îmi sapă crețurile pe frunte.