42 de ani de la o minune: Poli Timisoara elimina o campioana europeana, Celtic Glasgow. Video

TIMISOARA. 1980, probabil unul din cei mai frumosi ani din istoria tumultoasa, cu din pacate prea putine trofee, a unei echipe de poveste, Politehnica Timisoara.

CITESTE SI: Lucrari cu viteza melcului pe Centura Sud Timisoara, antreprenorul la un pas de a doua bila neagra. Desi conform contractului soseaua ar trebui sa fie gata de Craciun, abia a ajuns la 57% realizare. Foto

Daca in vara acelui an Poli castiga Cupa Romaniei la Bucuresti intr-un meci cu Steaua, in care organizatorii gravasera deja numele echipei militare ca si castigatoare a acelui meci, a venit si o toamna frumoasa. Si o victorie de rasunet, probabil si cea mai frumoasa din istoria participarii echipei studentesti in Europa.

Poli a avut parte de un adversar redutabil in primul tur al Cupei Cupelor, Celtic Glasgow, o echipa de renume cu o Cupa a Campionilor Europeni in vitrina. Bill McNeill era antrenorul unei echipe puternice, iar jucatori ca McGrain, Aitken, Provan, McLeod, McGarvey, Charlie Nicholas erau pe buzele tuturor in acele vremuri. De cealalta parte, Ion Ionescu si Toma Dobanda aveau si ei o formatie superba, dar necunoscuta pe plan european. Dan Paltinisanu era liderul unei generatii exceptionale, care a fost aproape de titlu cu un an inainte si care juca trei finale de Cupa in patru ani.

Dar duelul parea oarecum dezechilibrat. Scotienii erau favoritii certi si nici nu concepeau sa nu ajunga in fazele finale ale competitiei. In tur, in Scotia, Celtic a condus cu 2-0, dar Adi Manea reusea un gol important care o baga pe Poli inapoi in aceasta dubla.

Si a venit ziua de 1 octombrie, cu peste 45.000 de timisoreni in tribunele stadionului 1 Mai, arena fiind plina inca de la orele amiezii. Scotienii nu au contat in atac, singura ocazie fiind o incursiune a lui McGrain, in timp ce banatenii incepeau sa puna presiune odata cu trecerea timpului.

In minutul 81 al meciului, “Lita” Dumitru, venit pe Bega chiar in acea vara, de la Steaua, echipa invinsa de Poli in finala Cupei, a executat o lovitura libera de la distanta, mai degraba a aruncat bine balonul in careu. Leonida Nedelcu a sarit in acelasi timp cu Peter Latchford, dar nu a reusit sa impinga balonul in poarta, si nici scotienii nu au reusit sa respinga bine. Mingea a ajuns la Dan Paltinisanu, iar legenda Politehnicii Timisoara inscria golul care aducea nebunia pe stadionul “1 Mai”. Dupa cele doua manse, banatenii o eliminau pe Celtic si reuseau una dintre cele mai mari surprize din istoria participarilor echipelor din Romania in Cupele Europene.

O zi de neuitat, o zi in care fiecare suflet cu sange alb-violet trebuie sa cinsteasca memoria inaintasilor si sa se gandeasca la cei care ne-au parasit prea repede. Pacat ca aceasta zi va trece fara o reunire a celor ramasi, mai ales ca astfel de partide si astfel de eroi nu se mai gasesc foarte des in Banat si in Romania.

Lotul lui Poli din acea toamna: Moise, Suciu, Sviehovschi, Nadu, Paltinisanu, Serbanoiu, Visan, Murar, Sunda, Dumitru, Dembrovschi, Titi Nicolae, Adi Manea, Rosca, Circiumaru, Anghel, Nedelcu, Cotec, Iancu, Palea, Toma.

Foto: fanatik.ro, ripensia-sport-magazin.ro

Informatiile publicate de opiniatimisoarei.ro pot fi preluate de alte publicatii online doar in limita a 500 de caractere si cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la aceasta regula constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratata ca atare.

loading...

    Pareri

  1. Anii de glorie, care greu se vor mai întoarce spune:

    Priviți va rog tribuna, peluza, arhipline, peste 33000 de spectatori.
    Azi nici 10 meciuri nu aduni atatia suporteri dar ” vrei stadion ” cu 30000 de locuri (pmt)

  2. Mioriticus spune:

    Pentru mulți o zi de neuitat,din păcate astăzi amintiri din trecut care sigur nu le vom mai trăi în Timișoara.

  3. Sandu spune:

    Am fost la acel meci. Împreună cu prietenii, ne-am dus de dimineață . Stadionul era arhiplin.Erau și suporteri scoțieni îmbrăcați în alb și verde. A fost o nebunie când Tata mare a marcat golul victoriei. Părăsind stadionul, toți cântam Zi cu soare, fără soare. O zi de neuitat, doamne cum a trecut timpul…

  4. Nelu Timișoara spune:

    Îmi amintesc perfect la acel meci eram dela ora 9 pe stadion și era aproape plin ! Făceam parte din galeria noastră din zona fratelia Sagului, Nicolae secosan anunța la fel ca și ziarele de a doua zi, că erau 55000 spectatori!! Azi văd că unii scrieți 30000 deci nu aveam cum să fim doar 30 că ne locurilor pe scaune era de 33500 sau mă rog pe așa zisele scaune,iar tot ovalul de sus era împrejmuit cu 4″5 rânduri de oameni plus jos,la gard erau cel puțin pe trei rânduri, mă rog nu-i asta important,a fost cea mai frumoasă și plăcută echipă din România,cel mai valoros lot,nu puțin a lipsit înainte de câștigarea cupei României să câștigăm campionatul, după cum îmi amintesc cred că la trei puncte am terminat ! Pe atunci nu exista invidia între suporterii echipelor din Timișoara,cum e azi ! La ora actuală suntem ultimii din România la fotbal,la stadioane și respect! Deși noi am demolat dinastia comunistă și visam că vom avea un oraș unic in Romania,nu sa adeverit! Toți desculții au profitat de lupta și sacrificiile noastre și și-au făcut stadioane și echipe prin toate satele bucureștene și în zonele lor! La Timișoara și în zona județului nostru ,sa închis orice legat de fotbal și stadioane! Poate pentru unii înseamnă ceva un stadion LEGO dar,cred că asta e bătaie de joc, Timișoara este leagănul fotbalului românesc și orașul care a adus libertate României,cred că un stadion modern cu cel puțin 40000 de locuri ar însemna de fapt meritul principal față de Timișoara și față de cei care iubesc fotbalul timișorean! Cred că Timișoara va avea curând și o echipă,cel puțin, la fel de puternică cum avea odată ! Asta dacă vor lăsa orgoliul și ura la o parte și ne vom unii cu toții,așa cum am făcut-o în decembrie 89 !❤️❤️❤️ Sănătate, fericire și noroc tuturor celor care iubesc fotbalul timișorean și echipele din zona noastră. ! Succese Poli Ripi și Dumbrăvița

  5. radu spune:

    Aveam 12 ani, a fost pt prima data cand am chiulit de la scoala sa ma duc la meci….