Noutati :

Dupa ce suspina timisorenii cand se plimba prin centru? AMINTIRILE din Timisoara, de pe corso si surogat, care iti starnesc nostalgii

2 ianuarie, 2016 - 02:00 PM
Autor: Andreea Sonel      
Categorie: TIMISOARA MEA
27

TIMISOARA. Trecerea anilor a adus schimbari importante in centrul Timisoarei. Multi isi mai amintesc insa de perioada in care pe acolo treceau tramvaiele, iar fantana arteziana avea forma unei stele cu cinci colturi.

In vremuri mai indepartate, fatada Operei arata cu totul si cu totul altfel, iar unele fotografii pastreaza amintirea zilelor in care Catedrala nu exista, in schimb centrul era strabatut de un fragment din zidurile de aparare ale cetatii.

Daca stai de vorba cu un timisorean care si-a petrecut cel putin jumatate de viata in oras, dintre care ani multi inainte de 1989, ai ocazia sa afli ce regreta cel mai tare cand isi aminteste de centrul de altadata. E vorba de arome si gusturi pierdute, de care trecatorul grabit de astazi nici macar nu a auzit.

„Era aici, pe colt, unde e McDonald’s acum, un Lactobar. Mancam o mamaliga cu branza si smantana exceptionale. Chiar si cand se mai stricasera vremurile, tot mai gaseam ceva bun. Si imediat dupa colt, o placintarie … merdenele ca acolo n-am mai mancat. Cele cu branza, mai ales, erau delicioase …” isi aminteste o doamna in varsta, asezata la soare pe o banca din centrul Timisoarei.

„Nu o sa uit niciodata o patanie de la placintaria aceea. Iesisem scurt de la serviciu, lucram pe aproape, si am dat o fuga sa-mi iau o merdenea. Eram grabita, sa nu vada sefa ca lispesc, dar tot am lasat in fata doua studente, grecoaice erau, pareau mai flamande ca mine … Si ajunge una din ele la rand si zice ‘douazeci si tinti’. Lua pentru toata grupa … numar repede cate mai sunt in tavi si fac un calcul ca-mi ajung si mie. Si comanda a doua  … ‘douazeci si tinti’ „,  zambeste prietena cu care sta de vorba.

Si tot in centru mai era, dupa floraria care e printre putinele magazine care au rezistat in zona odata cu trecerea timpului, un magazin de stofe, chiar pe colt. Peste drum de el, la parterul cladirii ce adaposteste Camera de Comert,  un aprozar, urmat de un magazin de jucarii.

„De magazinul de jucarii o sa-mi amintesc veci pururi. Eram fascinat de tot ce era inauntru, iar daca ai mei reuseau sa scape de acolo fara sa cumpere ceva, macar maruntis trebuiau sa-mi dea, era un cocos de plastic pe care il incalecai si te legana  pret de cateva minute …”, isi aminteste un domn  aflat in trecere prin fata locului care i-a incantat copilaria.

De la Alimentara de langa magazinul de jucarii, multi copii cumparau biscuiti spritati sau tot felul de bomboane, in timp ce, in vremurile comunismului, parintii se aprovizionau cu cafea cu naut sau, cu putin noroc sau pile, reuseau sa cumpere si altceva decat „nechezol”.

Pe aceeasi parte a centrului urmau cateva magazine de confectii, celebrele ‘Laura’ si ‘Horia’, si o parfumerie care trezeste, si ea, amintirile unor timisoreni mai in varsta.

laura-si-horia

„Era singurul loc unde mai gaseai ape de colonie folosibile. Aparusera tot felul de farine si triplufarine ingrozitor de dulci, dar aici aveau de lavanda si niste parfumuri varsate, le tineau in recipiente mari de sticla din care-ti turnau in sticlute. Si sampoane aveau bune, chiar si creme …” povesteste o alta doamna.

Ceva mai incolo, spre Cinematograful Timis, locul unui magazin care le-a ramas in minte celor care au fost in centrul Timisoarei la Revolutie. Blanurile ‘prohibite’  din vitrine, din magazin si din depozit, au disparut in acele zile, cand pravaliile din centru au fost, aproape toate, devastate.

Pe cealalta parte a Pietei Victoriei, doar Libraria Eminescu, farmacia de pe colt si restaurantul de la parterul Rectoratului Politehnicii au rezistat in acelasi loc de dinainte de 1989.

Au disparut insa un restaurant expres – ‘impinge tava’ – o alimentara, merceria, magazinul de suveniruri, agentia loto si, poate cea mai regretata de timisoreni, cofetaria Violeta. Printre bunataturile de la cofetarie, piureul de castane este o amintire dupa care suspina si acum multi timisoreni.

centru-materna

Pe latura cu Opera, Materna si-a schimbat mult din amenajarea spatiului interior, dar a rezistat timpului, in timp ce magazinul aflat la parterul Hotelului Timisoara – confectii, suveniruri, sticlarie – a fost desfiintat.

Daca aveti si voi amintiri frumoase din centrul Timisoarei de odinioara, povestiti-le mai jos la comentarii!

SURSA FOTO: Facebook/ Timisoara de altadata / forum.druckeria /transnira.ro

Rating

  • 27comentarii

recomanda prietenilor

Pareri

  1. De aromele de cafea nu va amintiti? Erau doua cafenele, cea de la Varice si inca una undeva pe langa florarie (cred) Daca mergeai la Mercur puteai servi o cafea cu frisca si o bucatica de ciocolata Magazinul cu ceasuri ( Doris) este inca unul de pe vremuri!

  2. exact cum s-a mai spus, merdenele ca la Lactobar niciodata nu am mai mâncat așa de bune, și nici prăjituri ca la Violeta! Ce se găsește azi nici nu pot manca,prăjiturile din cofetarii și merdenelele sânt sub orice critica!

    • Oh, ce vremuri… profiterol ca la violeta n-am mai mancat vreodata iar placintele alea cat roata carului de la lactobarul din centru erau deliciu. mi-ati incantat ziua cu articolul asta. sunt vremuri din copilaria mea cand plimbarile in centru erau o mare bucurie

  3. Daca la Violeta era multa lume la pireu de castane, acelasi pireu delicios il gaseai la Varice doar ca (asa cum ii spune numele) stateai in picioare. Dar nu conta prea mult atunci !
    Mai jos de actuala galerie de arta era un magazin de „coloniale”. Avea n-spe feluri ce cafea boabe care se macina pe loc. Ce parfum de cafea te intampina la intrare ! Se mai gasea cacao, zahar candel, erau fructe exotice, mirodenii. Fiind copil acel magazin ma fascina.

  4. pe vitrinele aprozarului curgea tot timpul apa rece

    • Am locuit in blocul cu cinema TIMIS la parter pana in 1985. Toate amintirile frumoase enumerate le am si eu. Plus „tropicalul” de la Violeta si o tigare fina (de multe ori ASTOR) de la HERMES SHOP. Si cu siguranta anii tineretii ! Nu regretam „epoca” , ci vremurile ! Cei care nu au aceste amintiri pot face orice fel de comentarii ca nu ni le vor sterge !!!!!

    • Cred ca la florarie ..??

    • Apa care curgea pe geam era la floraria de langa magazinul de tesaturi ” Victoria”,floraria este si azi.

  5. Eu imi aduc aminte de canal, de cartele, de partid , de profa care-ti turna parintii ca asculta Europa Libera. Da,, frumoase amintiri, Romania de altadata…

  6. la un moment in locul sau linga lacto bar era o simigerie unde am baut penru ultima data braga.

  7. sa nu uitam si de vaporul unde in zilele toride de vara se servea linga bere si pungulita de arahide .

  8. Relativ la „corso si surogat”. Cred ca cel mai mult lipsesc „timisorenii adevarati” care nu prea injurau, nu prea urlau, nu se inpingeau, nu prea scuipau pe jos.
    Pe „corso” aveai acces de regula numai dupa ce ajungeai student (sic!) iar pe „surogat” circulau elevii de liceu. Sunt de regretat si anii cand elevii de liceu „erau obligati” (un fel de a zice) sa mearga la concertele de duminica dimineata (matineu). Lista ar ptea continua.
    In ansamblu, s-a pierdut areul elitist al Timisoarei.

  9. Doar amintiri din tinerete!…ca din armata…ce-i urat s a sters…..merdenelele erau mai mult gris decat branza iar halba de bere de la vaporul era trei sferturi spuma!

  10. ce mici se manca la Cina pe terasa si berea la halba cu o farfurie de alune ce vremuri

  11. Pt Alex
    Ce faine erau arahidele la farfurie de la Cina. Dar nu prea aveau totdeauna. Apareau cam rar. Mai tarziu era obligatoriu sa iei o farfurie de creveti daca aveai pofta de o bere.
    Pacat de vadul comercial asa de bun ( in plin centru) care acum sta inchis fara nici o utilitate.

  12. Sa ne aducem aminte si de magazinul de prezentare a Ind.Laptelui(după colț vizavi de Primărie) unde se servea pe loc lapte bătut,chefir si sana la sticluțe de 250 mililitri si cornuri cu 25 de bani(proporție costa1 leu),brânza Făgărașului la pahare de carton cerate de 200 grame,
    Produse căutate de studenți si pensionari.
    Vizavi de catedrala si filarmonica se găsea un magazin de pantofi unde aflai pantofi GUBAN împletiți etc.
    Trebuie amintit si EXPRESUL unde găseai de mâncare de frusciuc,prânz si seara la prețuri accesibile.

  13. Se intreba cineva,cindva:,,….unde sunt zapezile de alta data?,, Ce vremuri domnule,ce vremuri…….Toata studentia am mancat merdenele la Lactobar si am baut cafea la Varice….Acum, s-au duuus.S-au inchis librarii de fala,sa se faca birturi ,banci….Casele de fala le-au cumparat ,,bastanii,, ,copacii dispar si in locul lor apare pavaj rosu sau cite un moll,bunul simt si educatia vechiului banatean,neaos,raman amintiri..Si uite asa,plini de ,,glorie,, vrem sa fim capitala culturala europeana..Vai noua!

  14. S-ar sice ca regretati penuria. Merdenelele erau mai bune pentru a alternativele erau lipsa sau mai proaste, arahidele erau bune pentru ca le gustati rar. In realitate plangeti dupa copilaria si tineretea lierdute. Era mai bine pe vremea lui

    • Am locuit in blocul cu cinema TIMIS la parter pana in 1985. Toate amintirile frumoase enumerate le am si eu. Plus „tropicalul” de la Violeta si o tigare fina (de multe ori ASTOR) de la HERMES SHOP. Si cu siguranta anii tineretii ! Nu regretam „epoca” , ci vremurile ! Cei care nu au aceste amintiri pot face orice fel de comentarii ca nu ni le vor sterge !!!!!

    • Asa cred si eu……….unde I tineretea noastra!?….ce bine era!…..eram tineri si „faini”!

  15. M-am nascut in 19 ianuarie 1986 si am fost copila de centru. La nr. 8 era o fosta tutungerie devenita intre timp parfumerie Mona. Doamnele de acolo ma stiu de cand m-am nascut si acuma tinem legatura. Apoi era cofetaria Casata si mancam inghetata, prajituri etc. le stiu foarte bine si pe doamnele de acolo. Pe partea cealalta era un magazin Magico erau jucarii de acolo luam lego. Apoi pe colt era un magazin top shop de unde luam agrafe ca si de la Mona. Apoi langa restaurantul Lloyd era si un magazin de bibelouri. Si bineinteles ca era si restaurantul Palace. Ce vremuri

  16. Imi amintesc cand pe Gheorghe Lazar mai era fabrica de paine. Cand mergeam la scoala, doamne ce bine mirosea a paina. S-au cofetaria „Macul Rosu”, ce bune prajituri, ” Puiul de aur”, vis a vis de BEGA.
    Ce mare era si „Trandafirul”. Vis a vis de Trandafirul era un magazin de artizanat. Acolo lucra o prietena de familie. Cand intram in magazim mirosea asa de frumos.
    Macar amintirile nu ni le poate fura nimeni.
    Nu a fost totul perfect, dar unele lucruri erau mai placute ca si in zilele de astazi

    • Plecat de 30 de ani din Romania, toate aceste imagini si comentarii mi-au adus lacrimi in ochi,la peste 60 de ani,desigur ca nu voi uita niciodata orasul drag inimii mele,copilaria, tineretea,prima dragoste,si stimata Alina, ma bucur ca isi mai aminteste cineva de „Puiul de Aur”unde a fost sefa
      mama mea de la deschidere pina prin 1988 dar a trebuit sa elibereze locul unei persoane cu relatii la Partid.Am atit de multe amintiri frumoase din orasul meu de altadata caci as putea scrie o carte.

  17. La Violeta consumam crema violeta care era de mai multe culori in pahar inalt.

  18. Sa nu uitam ce a insemnat CORSO-ul.Locul in care se intalnea lumea (tinreri si batrani dar mai ales Polistii) in fiecare seara dela orele 19-22 Aici se punea tara la cale .Ca amplasament corso-ul era pe partea dreapta vazand din spre catedrala mai exact intre restaurantele Palace si Loyd.Lumea se plimba in sus si in jos atat pe trotuar cat si pe strada (nu era o circulatie asa de mare ca acum ci din cand in cand mai trecea o birja.Multi tineri ii puteai vedea cu mana pe o bicicleta si cu cealalta pe fata ce o curta.Ar fi de amintit ca Timisoara a fost si orasul bicicletelor.Nu exista famileie sa nu aibe o bicicleta in casa.Dar ce curatenie era pe corso, nu se vedea o hartie pe jos sau sa mananci seminte.Da ar mai fi de spus ca aici erau cele mai multe intalniri intre fete si baieti si unde s-au nascut multe prietenii. Si cum spuneam aici se intalneau „polistii” si comentari interminabile despre evolutia lui Poli.Dar tot ce-i frumos tine putin. Pacat…

    • Corect,asa este..Numai ca in acele vremuri,Timisoara era a banatenilor,nu aveam ..,,vinituri,,de toate felurile si ,,bronzati,,care sa ne calce in picioare.Alte vremuri,alt parfum..Offff si vai!

  19. Toleranta nu este intotdeauna o calitate ! Cei care doresc sa traiasca in Banat trebuie sa-si insuseasca modul de viata de care cu nostalgie va aduceti aminte . In aceasta zona oamenii au fost intotdeauna toleranti dar nu cu lipsa de bun simt. O cultura puternica chiar daca este promovata de o minoritate se poate impune unei majoritati de mojici .