V-ati intrebat cum a trecut Poli Timisoara de Atletico Madrid? Alb-violetii au refuzat folcloristele oferite de Gesus Gil!

TIMISOARA. Una dintre cele mai mari surprize din fotbalul romanesc a fost obtinuta de echipa timisoreana Poli. In 1990, formatia alb-violeta elimina in turul 1 al Cupei UEFA legendara formatie Atletico Madrid. Dupa un meci excelent facut de banateni la Timisoara, in care s-au impus cu 2-0, jucatorii de pe Bega au mers la Madrid in mansa secunda ca porcul la taiere. Jucatorii de la Atletico porneau ca fovoriti, mai ales ca in fruntea clubului era un personaj care a scris istoria fotbalului mondial – Jesus Gil y Gil.

Pentru a fi sigur ca ibericii nu intampina nicio dificultate in meciul de la Madrid,  Gil le-a pregatit timisorenilor o surpriza de proportii: cateva animatoare care sa-i stoarca de puteri si cu care alb-violetii sa-si petreaca noaptea dinaintea confruntarii. Dezvaluirea a fost facuta de antrenorul secund al Politehnicii la vremea respectiva, Viorel Visan, vineri seara, astunci cand fostele glorii alb-violete au sarbatorit 90 de ani de cand s-a infiintat clubul de pe Bega. Visan a povestit ca in momentul in care in sala in care avea loc dineul oficial au intrat folcloristele, jucatorii s-au adunat si impreuna cu antrenorul principal din acea vreme, Costica Radulescu, au luat decizia sa nu se atinga de nicio dama de companie pregatita pentru a le lua puterile.

A doua zi, alb-violetii tineau piept vedetelor Paolo Futre, Donato, Rodax. De acelasi meci si-a adus aminte si Ioan Timofte, fotbalist care a recunoscut ca pentru el acel meci a fost un dezastru. „A fost un masacru. Nici la acel 0-7 cu Sporting nu a fost asa masacriu ca la meciul de la Madrid. Pur si simplu nu am atins mingea decat de 2-3 ori„, a spus Tim cu zambetul pe buze.

Poli Timisoara a castigat Cupa din 70 pentru a le da peste nas organizatorilor

Un alt moment amuzant povestit de fostii jucatori a fost cel in care Poli a ridicat Cupa Romaniei in sezonul 79-80. Unul dintre artizanii acelui trofeu castigat a fost nimeni altul decat Emerich Dembrovschi. Fotbalistul care are o statuie in Mexic si-a amintit ca inaintea finalei, castigate cu 1-0, la iesirea pe teren a vazut trofeul care avea inscriptionat castigatoarea, pe Steaua Bucuresti. „I-am spus lui Ion Alecsandrescu, care era vicepresedintele federatiei Romane de Fotbal, sa-si aduca o dalta si un ciocan ca la final va trebui sa stearga Steaua si sa puna Poli. El mi-a raspuns ca e sigur ca noi nu am venit la Bucuresti sa luam trofeul. La finalul meciului a trebuit sa schimbe castigatoarea„, si-a adus aminte Dembo.

Fotbalistii de la Poli, primiti la Partid cu braga

Jucatorilor si antrenorilor de la Poli le-a ramas in minte si momentul in care Poli a eliminat marele Celtic. „Va spun sincer ca i-am eliminat pe Celtic de frica. Dar ca si astazi, si atunci fotbalul era politizat. Asa ca dupa calificare am fost primiti la Comitetul de Partid si pe masa am primit protocolul de la ora respectiva, adica un covrig cu mac si un pahar de braga. Ganditi-va in ce siytuatia a fost pus Dan Paltinisanu, aceea de a bea braga. Practic, pentru el era intaietate„, a spus antrenorul echipei respective, Ion V. Ionescu. Acesta a mai precizat ca politicenii din anii 80 habar nu aveau de fotbalul local, insa se laudau, la fel ca astazi, cu performantele pe care alb-violetii le obtineau. „Cand am fost premiati, cel care era secretar la partid a intrebat: Ba, baieti, care e capitanul? Si noi i-am raspuns ca e Paltinisanu. Atunci el a intrebat: Care esti ba Timisanu, care esti Timisanu„, l-a completat pe Jackie Ionescu eroul de la Guadalajara, Emerich Dembrovschi. Antrenorul din acea vreme al Politehnicii, profesorul Ion V. Ionescu, a recunoscut ca a acceptat sfaturi de la mai marii partidului. „Cred ca la partid pe vremea aia era unu Damica. Il cunoastea doar pe Nedelcu si i-a spus sa traga tare la poarta ca sa nu apere mingea nici macar Pele. Noi toti am sarit si i-am spus ca Pele nu sta in poarta. El ne-a raspuns sec: Auzi, ba, crezi ca partidul nu stie unde joaca Pele”, a conchis Ion V. Ionescu.

Sunt, toate acestea, repere ale unei istorii cu care Timisoara, nu doar cea fotbalistica, se mandreste. Sunt momente care au scos in strada suporterii si care au dus numele Timisoarei pe marile stadioane ale lumii. Poli este, pentru fiecare banatean, pentru fiecare timisorean, un nume respectat, un blazon care se confunda cu spiritul acestui oras. Acum, la ceas de sarbatoare, este momentul bilantului. Unul cu bune si cu rele, cu rezultate de exceptie sau cu dezamagiri, insa unul care ne apartine si pe care ni-l revendicam cu aceeasi mandrie: de a fi timisorean si, nu neaparat in aceasta ordine, polist. La multi ani, Poli Timisoara!