UDMR someaza PDL: Legea minoritatilor trebuie adoptata acum sau adio coalitie!

Maghiarii pun presiune pe partenerii de la PDL. Dupa ce saptamana trecuta, europarlamentarii UDMR au anuntat infiintarea la Bruxelles a Reprezentantei tinutului Secuiesc, vineri, presedintele UDMR, Kelemen Hunor, a trasat Coalitiei un termen clar pentru adoptarea legii privind statutul minoritatilor nationale. Proiectul sta in Parlament de sase ani.

„Sunt doua posibilitati, dezbatere parlamentara in regim normal sau asumarea raspunderii. Noi tinem cont si de aceasta solutie constitutionala care este asumarea raspunderii in Parlament. Important este sa avem legea adoptata pana la sfarsitul luni iunie, iar colegii din coalitie sunt de acord cu noi ca intelegerile trebuie respectate asa cum am respectat si noi si ei toate intelegerile de pana acum”, a declarat vineri, presedintele UDMR, Kelemen Hunor.

Kelemen a adresat Coalitiei si o amenintare cu subiect si predicat: „Aceste intelegeri trebuie respectate si vor fi respectate. Cand intelegerile nu sunt respectate, cand dispare majoritatea parlamentara”.

Istoria unui proiect vechi de 6 ani

Proiectul privind statutul minoritatilor e in Parlament de fix sase ani. A fost initiat de Guvernul Tariceanu, dar a fost respins de Senat in octombrie 2005. A ajuns la Camera Deputatilor, a trecut prin cateva comisii de specialitate si a sfarsit in Biroul Permanent al institutiei unde s-a pus praful pe el vreme de patru ani.

In martie 2011, Biroul Permanent la trimis din nou la avizare la Comisii.

Camera Deputatilor este camera decizionala in acest caz.

Principalele prevederi ale proiectului:

Persoanele apartinand minoritatilor nationale sunt cetateni romani, care isi exprima liber si neingradit apartenenta la o comunitate nationala, sau minori ai caror parinti, ori alti reprezentanti legali au declarat, conform legii aceasta apartenenta.

Autoritatile publice au obligatia de a accepta ca atare asemenea declaratii.

Statul recunoaste si garanteaza persoanelor apartinand minoritatilor nationale dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase.

Autoritatile publice vor lua masuri corespunzatoare pentru a proteja persoanele care ar putea fi victime ale amenintarilor sau actelor de discriminare, ostilitate sau violenta, datorita identitatii lor etnice, culturale, lingvistice sau religioase.

Orice discriminare sau incitare la discriminare pe criteriul apartenentei la o comunitate nationala atrage raspunderea contraventionala a persoanei vinovate, daca nu intra sub incidenta legii penale.

Identitatea comunitatilor minoritatilor nationale constituie o valoare fundamentala a statului roman, recunoscuta si protejata prin lege.

Minoritatile nationale respectiv persoanele apartinand acestora pot folosi simbolurile nationale si organiza sarbatorile nationale si religioase proprii, in conditiile legii.

Persoanele apartinand minoritatilor nationale au dreptul de a invata in limba materna, de a beneficia de educatie si invatamant in unitati si institutii de stat cu predare in limba materna la toate nivelurile, formele si tipurile de invatamant, in conditiile legii.

Copilul, parintele sau oricare reprezentant legal instituit, dupa caz, are dreptul de a alege limba si tipul educatiei copiilor minori.

In invatamantul preuniversitar cu predare in limba minoritatilor nationale toate disciplinele scolare pot fi studiate in limba materna, cu exceptia limbii si literaturii romane.

Statul are obligatia de a garanta in sistemul de invatamant de stat: invatarea limbii materne la toate nivelurile, formele si tipurile de invatamant, in conditiile legii, invatamantul preprimar cu predare in limba materna, in functie de cerinte, in gradinite distincte sau in grupe separate, invatamantul primar, gimnazial, de arte si meserii, liceal si postliceal, in functie de solicitari, in scoli, sectii, clase, grupe distincte, dupa caz; invatamantul superior universitar, cu predare in limba materna, in functie de solcitari, in universitati, facultati, colegii, catedre si grupe distincte, dupa caz; invatamantul postuniversitar in limba materna;

Minoritatile nationale au dreptul la institutii culturale de drept public.

Statul va sprijini promovarea culturii minoritatilor nationale in strainatate, prin intermediul centrelor culturale romane, la un nivel cel putin egal cu ponderea fiecarei minoritati nationale.

Statul garanteaza persoanelor apartinand minoritatilor nationale dreptul de a-si incheia casatoria in fata ofiterului starii civile in limba lor materna.

Statul va asigura instruirea corespunzatoare a acelor functionari publice, ofiteri si agenti de politie, grefieri si traducatori autorizati, care, in conformitate cu prevederile legale, trebuie sa cunoasca si limba unei minoritati nationale.

Autoritatile publice centrale si locale, institutiile culturale, institutiile de invatamant cu limba de predare in limba materna, cultele recunoscute prin lege, pot emite inscrisuri, certificate si diplome, procese verbale, respectiv pot folosi inscrisuri cu caracter economic si in limba minoritatilor nationale respective, mentionand datele in limba romana.

Consiliul Minoritatilor Nationale este un organism compus din organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale reprezentate in Parlament, prin care acestea colaboreaza in scopul garantarii dreptului de a exprima, pastra si dezvolta identitatea etnica, culturala, lingvistica si religioasa a minoritatilor nationale din Romania.

Autonomia culturala a minoritatilor

Statul recunoaste si garanteaza autonomia culturala a minoritatilor nationale. Autonomia culturala inseamna capacitatea comunitatii unei minoritati nationale de a avea competente decizionale in problemele privind identitatea sa culturala, lingvistica si religioasa, prin consilii alese de catre membrii sai.

Autonomia culturala a minoritatilor nationale se refera la urmatoarele categorii de competente: Elaborarea strategiilor si prioritatilor privind invatamantul in limba materna a comunitatilor nationale; Organizarea, administrarea si controlul educatiei in limba materna in institutiile de invatamant particulare, sau participarea la parteneriat cu autoritatile publice competente la realizarea acestor atributii, in cazul institutiilor din sistemul public de invatamant; Numirea conducerii institutiilor particulare de invatamant cu predare in limba minoritatilor nationale, precum si a institutiilor culturale de drept privat a minoritatii nationale respective.

Minoritatile nationale pot infiinta Consilii ale Autonomiei Culturale.

Legea minoritatilor data de Regele Mihai e in vigoare de 66 de ani

Controversele din ultimii ani legate de drepturile minoritatilor nationale din Romania ar fi fost poate mai usor rezolvate daca politicienii ar fi stiut ca este inca in vigoare o lege in acest sens, emisa de Regele Mihai in 1945.

Se pare ca actul normativ nu a fost niciodata abrogat. Totusi, prin modificarile ulterioare ale structurii guvernamentale capitolul de „dispozitiuni finale si tranzitorii” care trebuiau puse in aplicare de “Ministerul Nationalitatilor Minoritare”, cum se numea in 1945, a fost anulat implicit. Existenta acestei legi a fost semnalata recent de Adrian Nastase, liderul Departamentelor din PSD, fapt care i-a surprins pe reprezentantii minoritatilor nationale din Parlament.

„Trebuie sa verificam daca intr-adevar legea sta in picioare, iar daca este adevarat ce sustine domnul Nastase, trebuie s-o abrogam pentru ca ea a picat in desuetudine”, a declarat deputatul Niculae Mircovici, membru al grupului minoritatilor.

Nimic despre autonomie

Proiectul ministrului nationalitatilor minoritare, Gh. Vladescu-Racoasa, emis in timpul conducerii Regelui Mihai I, cuprinde dispozitii privitoare la limba si la utilizarea ei in administratie si justitie, prevederi legate de invatamant si dispozitii referioare la culte. Nici un cuvant insa despre crearea unor stucturi paralele ale statului la nivel local.

Altminteri, facand abstractie de limbajul specific vremurilor, Legea nr 86 din 7 februarie 1945 pentru Statutul Nationalitatilor Minoritare, publicata in M.Of. nr 30 din 7 feb. 1945, este cat se poate de actuala si in deplina armonie cu standardele Uniunii Europene in domeniu. Spre exemplu, articolul 5 din lege spune ca: „Fiecare cetatean roman este singurul indreptatit a-si stabili limba materna sau nationalitatea sa. Orice amestec din partea oricarei autoritati in aceasta privinta este interzisa, organele oficiale fiind obligate a accepta indicatia cetateanului respectiv” . De asemenea, potrivit articolului 7, cetatenii romani pot intrebuinta in mod liber si fara nici o restrictie orice limba in „relatiunile particulare, ca de pilda corespondenta, convorbiri telefonice etc., in industrii si comert, in materii de religie, presa, publicatiuni de orice natura, sau in adunari publice”.

Si urmatorul articol este relevant : „Tribunalele si judecatoriile care au competenta asupra unei circumscriptii judecatoresti, in care, potrivit ultimului recensamant, cel putin 30% din locuitori sunt de limba materna comuna a populatiei respective, dar alta decat cea romana, sunt obligate:

a) A accepta orice script prezentat de locuitorii circumscriptiilor respective care formeaza cota de 30%, in limba lor fara a se pretinde si o traducere in limba Statului;

b) A se pronunta asupra acestor scripte in aceeassi limba;

c) A asculta partea in limba sa materna”.

In ceea ce priveste invatamantul, daca in proiectul de astazi s-au agitat apele pentru predarea istoriei si geografiei in limba maghiara, in legea de acum 66 de ani, art. 20 vorbeste despre obligativitatea scolilor de stat sa examineze elevii la examene, inclusiv la bacalaureat in limba „in care li s-au predat materiile, in afara de cazul ca insusi elevul doresste sa fie examinat in limba romana”. In plus, legea dispune infiintarea in Universitati a catedrelor cu limba de predare maghiara si germana, dupa necesitati, in functie de numarul studentilor respectivi.