Noutati :

‘Se pare ca banii pentru spitalele regionale nu vor veni, desi sunt alocati Romaniei’. Interviu cu timisoreanul Ciprian Bogdan, consilier de europarlamentar la Bruxelles

21 octombrie, 2019 - 12:44 PM
Autor: Liliana Iedu      
Categorie: INTERVIU
3

TIMISOARA. Ciprian Bogdan activeaza ca si consilier in cadrul biroului parlamentarului european Cristian Busoi (PNL). Din aceasta postura a vorbit, intr-un interviu acordat opiniatimisoarei.ro, despre activitatea sa, dar si despre problemele din spitalele din Romania si a facut unele recomandari pentru evitarea infectiilor din unitatile medicale.

Ce face un consilier de europarlamentar? In ce consta munca lui?

Activitatea mea la Parlamentul European este cea de consilier al unui europarlamentar, in speta Cristian Busoi, din partea Partidului National Liberal. Ce face un consilier de europarlamentar? Citeste foarte multe documente, analizeaza foarte multe propuneri. Mecanismul, in general, al Parlamentului European, este un mecanism care, inainte de a se lua o decizie, presupune multe consultari. De la ONG-uri, societate civila, parteneri privati, tot felul de entitati care vin si isi spun parerea la subiectul la care se face referire la momentul respectiv. Si atunci un consilier preia marea majoritate a materialelor, le citeste, face o sinteza si pune pe masa eurodeputatului toate parerile si sugestiile, ca el sa poata sa decida in cunostinta de cauza. Sigur, se intalneste si cu alti consilieri de europarlamentari pentru a lua act si de opiniile celorlalti europarlamentari, pentru ca atunci cand deputatul merge in sedintele de grup politic sa aiba o idee clara vizavi de ce se intampla. Dar, in principiu, citeste foarte mult si se intalneste cu foarte multi oameni, din diverse domenii si din diverse tari ale Europei.

Care sunt momentele dificile din activitatea unui consilier de parlamentar european?

Momentele dificile sunt atunci cand ai foarte multe evenimente si foarte multe sedinte. Si trebuie sa le imparti pe toate, sa organizezi activitatea in asa fel incat eurodeputatul sa fie prezent la toate, ca invitatii sau participantii sa fie si ei prezenti, sa aiba acces in parlament, sa fie in tema cu subiectele care se discuta, sa duci discutia catre zona care pe noi ne intereseaza, adica sa aflam ce isi doresc cu adevarat de la Parlamentul European, pentru ca si in Europa, la fel ca in Romania, sunt destui care vorbesc foarte mult, dar nu la modul concret. Or, pe noi ne intereseaza, cand propunem amendamente sau directive, sau propunem chestiuni de vot, trebuie sa fie aspecte concrete din viata de zi cu zi. Pot sa dau cateva exemple de lucruri bune facute pentru Europa, in general, si pentru Romania. In mandatul trecut s-a reusit cresterea bugetului pentru Cercetare cu 2 miliarde de euro si pentru Sanatate cu 60 de milioane de euro. S-a reusit o directionare catre cercetarea in sanatate a bugetului total de cercetare a Uniunii Europene din doua motive: in primul rand catre zona de infectii nosocomiale, pentru ca e o problema nu doar in Romania, ci in intreaga Europa, si companiile nu au o dorinta sa investeasca in zona respectiva pentru ca antibioticele nu sunt scumpe, prefera sa investeasca in zone precum Oncologia, unde sunt valori mari, si in al doilea rand, Uniunea Europeana isi doreste sa apara clase noi de antibiotice. Si va face un efort, sprijinind cercetarea in acest domeniu, sprijinind universitati, sprijinund companii mai mici, dar cu multa inteligenta adunata, tocmai pentru a crea o noua revolutie in domeniul antibioticelor pentru ca avem la ora actuala mai mult de 10 bacterii multi-drog rezistente pe care le poti tine in frau, dar nu le poti trata definitiv. Tot un obiectiv impus chiar de cabinetul nostru, ca sa spun asa, in speta de eurodeputat, e acela de a ne concentra eforturile si spre cancerul la copii. Din diverse materiale si cercetari multa lume spune ca acest cancer poate fi vindecabil. Uniunea Europeana, si la solicitarea noastra, si-a stabilit un obiectiv, acela ca pana in 2030 sa rezolvam marea majoritate a situatiilor de cancer la copii curabile definitiv.

In ce masura pot parlamentarii europeni sa ajute la atragerea de investitii? De exemplu, alocarea de bani pentru investitii in infrastructura, cum ar fi spitale regionale? Va intreb asta pentru ca ati condus Spitalul Judetean din Timisoara…

Parlamentul European nu voteaza ceva strict pentru Romania, decat strict in cazuri de politica externa, de negocieri. Dar parlamentarii europeni pot sa ghideze autoritatile centrale unde sa aplice, sa le spuna din ceea ce se intampla in interior. Vezi, de exemplu comisarul european Corina Cretu, da, ea a putut sa aloce direct bani pentru spitale regionale. A si spus public lucrul acesta. Din pacate, administratia din ultimii trei ani, administratia PSD, nu a fost suficient de eficienta incat sa ajungem intr-un stadiu avansat. Pare, la ora actuala, ca acei bani nu vor veni, desi sunt alocati Romaniei. Sigur ca, prin anumite amendamente, chiar si Cristian Busoi, chiar si Siegfried Muresan au reusit sa aloce bani pe chestiuni concrete, direct Romaniei, public asumate in Parlament, adoptate de Parlamentul European. Acum, chiar spitalele regionale au fost in apanajul comisarului european si chiar si-a facut treaba, trebuie sa recunosc, nu e din aceeasi formatiune politica cu noi, dar si-a facut treaba. Si asta trebuie recunoscut. Din pacate, mai departe, administratia centrala a PSD nu a reusit sa demareze sau sa accelereze procesul pentru ca am inteles ca e demarat, dar e intr-un stadiu in care … Noi trebuie sa inchidem in 2021 (exercitiul bugetar – n.r.), or in doi ani ele nefiind nici macar licitate, ma indoiesc ca se termina. Dureaza minim doi ani constructia unui spital. Dar, intr-adevar, s-a reusit in Parlamentul European alocarea de bani pentru spitale regionale. Mai departe, guvernul nu a reusit sa duca treburile la bun sfarsit. Pe chestiuni concrete, sigur, se poate.

Care sunt chestiunile acestea concrete?

In general, pe situatii speciale, gen problema spitalelor regionale, gen probleme cu oameni care au fost afectati de inundatii sau alte calamitati naturale, se pot aduce bani din fondurile de rezerva sau fondurile speciale ale Uniunii Europene, pentru ca sunt situatii speciale. In rest, nu poti sa vii si sa spui ca doar Romaniei ii alocam bani pentru asa ceva. Dar, sigur, daca avem interes intr-un domeniu, ca tara, europarlamentarii se vor bate ca toata Europa sa aiba un buget si pentru chestiunea respectiva. Si Romania, si alte tari care sunt in alta situatie, pot sa acceseze acele fonduri, evident, daca sunt capabile sa le acceseze. Si aici, pararea mea e ca noi aici avem cea mai mare problema, nu la alocare, ci la capacitatea noastra administrativa de a le duce la bun sfarsit.

Pentru ca tot vorbim de sanatate. Care ar fi masurile pe care ar trebui sa le ia noul ministru al Sanatatii, cel din Guvernul care va veni?

Mai ales ca o sa avem un nou Guvern in urmatoarele zile, cred ca principala temere a oricarui roman, cand se duce la spital, fie ca pacient, fie ca apartinator, ca vizitator, este aceea de a nu se intoarce de acolo cu vreo infectie. Cred ca asta este in sufletul oricarui roman. Sigur, infectiile nosocomiale nu sunt o problema doar a Romaniei, cum am spus si inainte, sunt o problema in toata lumea. In anumite zone mai problematice, in altele mai putin. Dar asta este frica cea mai mare si atunci eu cred ca Ministerul Sanatatii trebuie sa porneasca un program amplu, nu doar sa puna bani pentru dezinfectanti. Trebuie sa porneasca un program bine structurat al Ministerului Sanatatii, la fel cum are si pe alte afectiuni la care sa aloce bani pentru educarea apartinatorilor si a pacientilor. Trebuie sa existe campanii de informare, ce trebuie sa faca un apartinator care merge la spital: sa se spele pe maini, sa respecte reguli. Cand ajunge acasa sa se spele pe maini, sa isi spele hainele. Sunt masuri minime care sunt de impact major in rezultate. Ce trebuie sa faca pacientii: trebuie sa se spele pe maini de cate ori intra si ies din slaon, periuta de dinti trebuie sa o aiba acoperita cu capac, pentru ca in aer sunt diverse lucruri pe care le duci direct in gura. Sunt chestiuni minime, dar care trebuie spuse, repetate de nenumarate ori, pana intra in constiinta oamenilor. Astea sunt masuri. In ceea ce priveste cadrele medicale, personalul medical, trebuie sa facem traininguri cu ei, cu asistentele si cu infirmierele in mod special. Cum ingrijesc pacientii, cum se spala cand se muta dintr-un salon in altul, cum impart mancarea pacientilor. Sunt lucruri care sunt extrem de simple, care nu costa mult si care probabil nu au fost in preocuparea nimanui pana acum. Parerea mea e ca trebuie sa fie principalul punct de combatere a infectiilor nosocomiale. Nu neaparat sa luam mai multe antibiotice sau mai multi dezinfectanti. Trebuie sa facem cursuri cu ei, Ministerul trebuie sa stabileasca, prin specialisti, la nivel national, cand dam antibiotice si cand nu dam. Trebuie sa invatam din experienta altor tari. Belgia, de exemplu, a interzis la un moment dat, anumite clase de antibiotice pentru ca se facea abuz de ele. Erau ieftine, dar rata infectiilor nosocomiale a crescut semnificativ. Am avut problema asta si in Spitalul Judetean Timisoara, cand am discutat ce antibiotice dam, cum dam. Ca nu neaparat sa facem abuz. De ce trebuie sa ii dam fiecarui pacient care se opereaza antibiotic. Nu, dam inainte de interventie si dupa. Nu ii dam doar ca sa fim siguri ca nu se infecteaza, pentru ca asta pe moment poate sa faca bine, dar apoi poate sa faca rau.

O alta chestiune care tine oarecum si de generatia mea, ca sunt la 40 de ani, dupa 6 ani de facultate si intre 4 si 6 ani de specializare, avem medic specialist. In momentul respectiv medicul este cu diploma in mana, el este medic specialist si incepe sa bata pe la usile spitalelor din Romania, sa vada pe unde s-a scos vreun post, daca se poate prezenta la un concurs si daca poate sa se si angajeze, sa il promoveze. Nu mi se pare normal. Cred ca ar trebui sa avem, la fel ca la rezidentiat, concurs national pentru ocuparea posturilor libere din sistemul de sanatate. Pe regiuni, pe specialitati si in care se prezinta in ordinea mediilor sa isi aleaga din locurile disponibile. Putem face o prognoza, toti managerii de spital, impreuna cu Ministerul, pot face o prognoza pe fiecare an. Stiu exact cine se pensioneaza, stiu exact de ce medici au nevoie. Lista sa fie publica, sa fie scoasa la concurs o data sau de doua ori pe an, oamenii sa stie datele din timp. Din momentul acela si pe un concurs national, datele sunt mult mai transparente decat in fiecare spital in parte prin stiu eu ce colt uitat de Romanie sau intr-un oras mare.

Iata, doua idei, care pot fi de folos pentru cineva din viitorul Guvern. Cu siguranta, le voi spune si in interiorul partidului tare si raspicat



Informatiile publicate de opiniatimisoarei.ro pot fi preluate de alte publicatii online doar in limita a 500 de caractere si cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la aceasta regula constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratata ca atare.

Rating

  • 3comentarii

recomanda prietenilor

loading...

Pareri

  1. Colegul tau de breasla si evident de partid, marele liberal ex-deputatul Horrrrrria Cristian decreta> „Timisoara nu-i buricul pamantului”. Apropo cine-i Horia Cristian asta ca nu prea am auzit de el ca doftor 🙂
    Dar ca deputat de Timis ce a facut pentru judet marele Horia Cristian?

  2. ACUM in situatia asata ma intreb ce se intampla cu ROMANIA mea ROMANIA noastra ! TARA E I DERIVA ! HAOS ! Imi doresc binele Romanilor dar cum trateaza acest indivizi politiceni azi problema tarii NU vad ceva BUN !

  3. Cat adevar! Intrebarea eterna pentru RO este legata de „unde si cand apare/se manifesta incompetenta” in castigarea finantarii EU?
    Acele sute/mii de „specialisti eterni” ai Romaniei (de peste tot, din tara si din EU) apar de regula „a-posteriorii” faptelor, stiind ce trebuia facut. Inaine („a-priorii”) stau in cuiburile lor (si nu pe bani putini) si castiga experienta.
    Oare nu ar trebui lucrat serios la acest capitol???