România are nevoie de reconstrucție, nu de haos (P)
Sunt milioane de români care muncesc cinstit. Care n-au avut pile, relații sau noroc. Oameni care au plecat afară să spele bătrâni, să care saci în depozite, să tragă cabluri prin ploaie. Sau care au rămas aici, și și-au rupt spatele la muncă, să-și crească copiii.
Care și-au pus dorințele și visele pe pauză ca să aibă ce pune pe masă pentru familie. Care n-au avut vacanțe sau lux, dar și-au ținut copiii la școală. N-au cerut favoruri, ci doar ceea ce li se cuvine pentru muncă și sacrificii. Să fie auziți și să fie respectați.
Ei sunt cei care țin România în picioare. Sunt milioane și le datorăm recunoștință și respect.
De prea mulți ani, țara asta nu e condusă pentru oameni ca ei. Se fură. Se minte. Se promite. Și aceste milioane de români sunt furioși pentru că s-au săturat. Se uită la politicieni și spun: „Toți sunt la fel”.
Într-o țară în care nimeni nu te ascultă, e normal să vrei să strigi. Să vrei să dai cu pumnul în masă. Să apară cineva care spune lucrurilor pe nume și promite că dărâmă tot ce e stricat. Dar întrebarea e: după ce dărâmăm, ce punem în loc?
România nu mai are timp de scandal. Are nevoie de cineva care pune mâna și repară. Care transformă durerea și revolta, nu în ură împotriva fraților, ci în soluții. Care respectă ce-au muncit oamenii și nu le folosește furia și sărăcia pentru voturi.
Nicușor Dan e omul care a fost în prima linie când a fost greu.
Când Bucureștiul era aproape de faliment, a pus ordine în finanțele orașului. A blocat contracte păguboase. A adus bani europeni. A început lucrări grele, amânate de zeci de ani. A reparat ce părea imposibil de reparat: rețeaua de termoficare a orașului, veche din anii ’60. A oprit mafia imobiliară să distrugă cartiere istorice și spații verzi. I-a obligat să construiască cu cap, nu bloc lângă bloc, dar și creșe, grădinițe și școli, de care e mare nevoie, locuri unde să se întâlnească oamenii, pe o bancă, la o vorbă.
Și, înainte de asta, a fost tânărul care a fondat o școală superioară de matematică pe unde trec sute de studenți. A salvat de la distrugere păduri, clădiri istorice, parcuri, Roșia Montană. A luptat cu sistemul prin instanțe, fără să urle, fără să caute publicitate, cu legea în mână.
Nu a promis ce nu poate face. Nu a vândut iluzii. A pierdut voturi pentru că a refuzat să mintă. A rămas vertical. Și asta contează.
Sunt unii care vin acum cu promisiuni frumoase, au vorbele la ei. Oameni care spun că dau case ieftine, dar recunosc apoi că a fost doar „promovare”. Care spun că luptă cu sistemul, dar fac înțelegeri cu sistemul pentru voturi, în Parlament și prin consilii locale. Care strigă în microfon că fac dreptate, dar tac când o fată e violată.
Nu îi judec pe cei care se simt reprezentați de acești oameni. Știu cât de tare doare să vezi că nimeni nu face nimic pentru tine. Dar, dacă ne lăsăm conduși de furie, riscăm să ne alegem cu și mai multă suferință.
Nu suntem la o alegere obișnuită. Suntem la o răscruce. Ne întoarcem spre Est sau rămânem în Europa? Punem un om serios la Cotroceni sau aruncăm țara într-un experiment periculos, care poate aduce dezastru economic, violență și haos?
Nimeni nu vrea să mai trimită bani într-o țară condusă de un politician care amenință cu violul. Piețele reacționează imediat. Leul s-ar prăbuși. Inflația ar crește. Dobânzile ar exploda. Se va scumpi totul: mâncarea, benzina, ratele. Iar cei care vor suferi nu sunt bogații, ci tot oamenii simpli. Tot aceste milioane de români muncitori.
Nicușor Dan nu e perfect, nu e un mare vorbitor. Dar e serios. Și-a dovedit competența din moment ce un oraș mare i-a mai dat un mandat de primar. Și, mai ales, în 2025, e singurul care poate ține România în siguranță, economic, diplomatic, social. E ușor să distrugi și să creezi haos, mai greu e să construiești.
MATERIAL PUBLICITAR POLITIC
Candidat independent NICUȘOR-DANIEL DAN | e-mail: [email protected]
Adresa poștală: Bd.Regina Elisabeta nr.38, Sector 5, București
CMF 34250009 CPP A1B1C1D1E1
Parerea ta
-
ACEEASI CATEGORIE
Pareri
ND are votul meu.Simion este un las si mincinos.
Scurt si la obiect!🤡😁🤡😁🤡 Doar judecati de valoare si alea emotionale, dar ne multumim cu cat poti.
Si cum altii au infinit mai mult talent decat mine, ma folosesc de ei sa-ti raspund:
„Jurnalul intim al candidatului – primar: ultima zi de campanie
Azi a fost ultima mea zi de campanie pentru președinție. Duminică se votează, iar eu simt în aer o combinație de speranță, praf de șantier și miros de canal înfundat – adică exact damful carierei mele de primar. Sunt surescitat. M-am trezit dis-de-dimineață, pe la 11:45, cu o energie de om gata să conducă o țară. Am făcut două flotări (una accidentală cînd mi-a alunecat genunchiul pe parchet) și am îmbrăcat costumul meu norocos de campanie – cel cu miros de ploaie de la ultima conferință de presă ținută sub un burlan spart.
Am mers la primărie să-mi iau rămas bun de la angajați. Emoționant moment. Pentru mine. Ei zîmbeau larg, unii aveau chiar lacrimi în ochi. De fericire, dar nu am realizat pe moment. Secretara mi-a oferit o brioșă, dar părea deja mușcată. Am strîns mîini, am făcut selfie-uri și am ținut un discurs motivațional despre sacrificiul pentru binele comun, în timp ce, în fundal, șeful de la Urbanism șoptea: „Să sperăm că iese președinte, Doamne-ajută, poate ne vine în loc altul mai zdravăn la cap”. Secretara mea a început să fredoneze un cîntecel vesel imediat ce am întors spatele. „Succes, domnule primar, să ne mai vedem doar la televizor!” a spus tanti Floarea de la arhivă, cu un zîmbet cît să-i văd toată proteza. Altul, vizibil emoționat, cînta „Freedom” de George Michael la imprimantă, ciudată alegere. Mi-au dat un tort pe care scria cu frișcă: „Succes oriunde în altă parte!”. Se pare că abia așteaptă toți să ajung la Cotroceni, mi se umple inima…Am lăsat biroul cu stomacul fremătînd. Sau poate era doar de la iaurtul expirat din frigiderul de serviciu, nu-s sigur.
Parcul Cișmigiu, acum cunoscut ca „Zona Liberă de Vizitatori”. Ultima vizită ca primar. Am ales locul care mă definește cel mai bine, simbol al promisiunilor mele. Am intrat cu pași mari, de om hotărît, dar am călcat într-o groapă. Cred că era o fostă alee. Parcul arată de vis. Am revăzut toate lucrurile pe care am promis că le repar: aleile – acum o rețea de tranșee naturale, lebedele au fugit, zice lumea că de rușine, băncile sparte, ceea ce le face unicate, chioșcurile perfecte pentru filmări horror, lacul – aproape secat și plin de alge verzi, minunată culoare, cu niște trotinete electrice abandonate pe fund și un cor de broaște care orăcăiau ceva apropiat de Carmina Burana. Am vorbit cu un bătrînel care m-a recunoscut: „Dom’ primar, ne-ai promis parc ca-n Paris, și ne-ai dat junglă ca-n Amazon!”. Am rîs firesc, că rîsul face bine. Un copil s-a uitat la mine și a zis: „Uite, mami, nenea are părul ca un cuib de berze!”. Mi s-a umplut inima. O doamnă care trecea cu soțul a țipat la el că iar a dat cu mucii-n fasole. Automat, a început să-mi plouă în gură…
Apoi, m-a podidit nostalgia. Am și eu sentimente, în pofida opiniei restului lumii. Am deschis caietul meu de promisiuni. Ce vremuri… „București, un oraș verde.”. Am plantat panseluțe. În PowerPoint. „Transport eficient”. Tramvaiele încă merg. Uneori. În sens invers. „Debirocratizare”. Acum ai nevoie de 4 hîrtii în loc de 3. Inovație. Adversarii mei zic că sunt un dezastru, dar eu zic că sunt un pionier al haosului creativ!
Am făcut un live pe Facebook. „Bucureșteni, români, fraților! Mîine, votați pentru viitorul vostru! Eu nu promit marea cu sarea. Eu promit continuitate. Slava Ukraina, helou Iurop. Rușine, Trump!”. Zero likeuri. Am uitat că Facebook-ul nu mai e ce era, am doar 3 urmăritori: mama, un cont fake de-al meu și un domn care tot comenta „dă, bă, căldură în oraș!”. Am intrat și pe TikTok și am făcut un clip cu mine dansînd pe o pasarelă ruginită, ținînd în mînă un buletin de vot. Am primit 7 like-uri și un comentariu: „Du-te, Nicușor, du-te oriunde. Da’ numai du-te.”
Seara, la ultimul miting, am încercat să par încrezător. „Dragi cetățeni, știu că ați suferit. Știu că n-a fost ușor. Și mie mi-a fost greu să conduc un oraș în care nimic nu funcționează. Bucureștiul e în comă, dar măcar nu e mort. Și tocmai de aceea merit să conduc și țara: dacă am putut ține în viață un oraș în comă, înseamnă că pot ține și România ibidem!”. Un cetățean din mulțime mi-a strigat: „Tu n-ai făcut nici trotuarele din București, că ne rupem picioarele!”. Toată lumea a izbucnit în rîs, iar eu m-am simțit popular. Mă gîndesc că dacă pierd alegerile pot să mă apuc de stand-up comedy – se pare că am talent!
M-am întors acasă cu speranță. M-a întîmpinat pisica mea, pe care am botezat-o Bugeta, dar mi-e mai ușor să-i zic Geta. A fugit sub pat cînd am intrat, cred că am o personalitate intimidantă. Afară, luminile orașului clipeau haotic, ca semafoarele după o ploaie. Duminică e ziua cea mare. Poate ajung președinte. Poate nu. Dar știu un lucru: dacă nu ies, mă întorc la primărie. Și o să mă ocup serios de probleme! Dar numai după o vacanță binemeritată. În Budapesta. Cică acolo merge tramvaiul, plus că ungurii mă iubesc toți…🤣”
Apa hrana energie.
Până și la reșou se vorbește de acest individ. Desigur, de independent ce este… E clar că vom avea parte de același partid comasat. Nici celălalt individ nu e mai bun. Din start a dovedit că va aplica dubla măsură. E pierdere de timp să merg duminică la vot.