Noutati :

Pastorala la Nasterea Domnului 2011 transmisa catre credinciosi de IPS Nicolae, mitropolitul Banatului

25 decembrie, 2011 - 09:03 AM
Autor: Anonim      
Categorie: SOCIAL
1

TIMISOARA. La fel ca in fiecare an, IPS Nicolae, mitropolitul Banatului a trasmis credinciosilor un mesaj cu prilejul sarbatorii Nasterii Domnului. El indeamna lumea la pace si bunatate, dar si sa ii ajute pe cei necajiti.

Redam textul integral al Pastoralei la Nasterea Domnului, transmisa de IPS Nicolae, mitropolitul Banatului:

† NICOLAE din mila lui Dumnezeu Arhiepiscop al Timisoarei si Mitropolit al Banatului

Iubitului cler, cinului monahal si dreptcredinciosilor crestini:
har, mila si pace de la Dumnezeu-Tatal si de la Domnul nostru Iisus Hristos.

„Astazi S-a nascut Hristos, Mesia, chip luminos.                                                                      Laudati si cantati, si va bucurati!”

Iubiti credinciosi si credincioase,

Cu sufletul inseninat de bucurie sfanta, dam multumire Parintelui ceresc ca ne-a invrednicit si anul acesta sa praznuim in pace Nasterea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Negraita bucurie a Craciunului se revarsa din nou peste noi. De vestea acestei bucurii sunt pline inimile noastre, casele noastre, sfintele biserici si manastiri, caci in ele rasuna vestea cea buna: „Astazi S-a nascut Cel fara-nceput, cum au spus proorocii“. „Astazi S-a nascut Hristos, Mesia chip luminos; laudati si cantati, si va bucurati“! Aceasta veste buna o poarta acum din casa-n casa colindatorii, o canta in biserici credinciosii si o imprastie in vazduh clopotele. Toata suflarea crestineasca se bucura, canta si preamareste pe Parintele ceresc, pentru bogatele Sale daruri impartasite noua prin Fiul Sau.

Intr-adevar se naste si acum, dar nu intr-o smerita pestera de dobitoace, pentru ca, din cel dintai ceas al vietii Sale pamantesti sa ne invete ce sunt smerenia si ascultarea. Acolo, trupul fraged al Pruncului dumnezeiesc, a fost incalzit de suflarea unor fiinte necuvantatoare dar si de privirea iubitoare a Maicii Preacurate si a dreptului Iosif. Acolo, pastorii au fost cei ce I s-au inchinat, mirandu-se foarte de minunea pe care a facut-o Domnul, iar cetele ceresti I-au cantat cantare noua: „Marire intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire“.

Astazi Hristos se naste in sufletul si in inima noastra, dar nu ca un prunc, ci ca un stapan, care ne aduce dumnezeiasca ocrotire, nu ca un prunc asteptand sa fie purtat in brate, ci ca un calauzitor in stare sa ne poarte pe drumul bun al vietii spre imparatia lui Dumnezeu.

Dragi frati si surori in Hristos Domnul,

Bucuria Craciunului este pentru noi bucurie adevarata, bucurie cereasca, bucurie vesnica. Este adevarata, deoarece ne este impartasita de insusi Dumnezeu, care nu-si amageste cu desertaciuni fapturile Sale. Este cereasca, fiindca ingerii cerului au fost primii ei vestitori pe pamant. Este vesnica, pentru ca fara margini si fara sfarsit este iubirea Ziditorului a toate. Caldura si lumina ei ne invaluie pe toti credinciosii, intareste pe cei slabi, mangaie pe cei indurerati, intelepteste pe cei nestiutori, pe toti ne imbogateste duhovniceste, tuturor ne impartaseste viata noua.

Spre aceasta viata noua si fericita a fost zidit omul cel dintai, desi neascultarea de Tatal ceresc l-a pravalit in moarte, care este „plata pacatului“. Povara pacatului a garbovit pe urmasii lui, incat acestia nu-si mai puteau ridica ochii spre cer, ca sa desluseasca voia lui Dumnezeu si nici nu mai aveau puterea s-o implineasca. Viata lor se tara neajutorata prin pulberea tuturor ratacirilor si a necazurilor izvorate din ele.

Dar dragostea Parintelui ceresc nu i-a parasit, ci i-a povatuit si intarit, nu i-a lasat in intunericul pacatului, ci i-a luminat spre a invata sa pretuiasca lumina virtutilor. Atunci insa cand sorocul osandei trecatoare s-a implinit, Parintele ceresc si-a deschis visteria milostivirii Sale, trimitand in lume pe insusi Fiul Sau preaiubit, „sa Se nasca si sa creasca, sa ne mantuiasca“.

Intruparea Lui a dus spre inceputul unei vieti noi, a adevaratei vieti traita dupa voia lui Dumnezeu, a vietii care-si ia pilda de urmat insasi neprihanita viata pamanteasca a Fiului lui Dumnezeu intrupat.

Viata aceasta noua este rodul iubirii lui Dumnezeu si a semenilor, desfasurandu-se intru crestineasca smerenie. Din iubire, L-a dat Tatal ceresc pe Fiul Sau unul nascut pentru noi si pentru a noastra mantuire. Prin smerenie a coborat Hristos Mantuitorul in lume, intru toate asemenea noua facandu-se afara de pacat.

Ca sa pretuim si sa preamarim dupa cuviinta izbavitoarea fapta a Domnului nostru Iisus Hristos, sa ne gandim la ceea ce se petrece indeobste printre noi oamenii. Asa de greu si asa de rar lasam de-o parte mandria noastra, spre a imbia ajutor vreunul semen al nostru, care are trebuinta de el. Chiar si atunci cand facem aceasta, ne invaluim fapta in haina desarta si urata a trufiei.

Mantuitorul nostru Iisus Hristos „S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-se pana la moarte, si inca moarte pe cruce“. Sarcina pe care I-a dat-o Tatal, a purtat-o cu desavarsita ascultare, de la nastere si pana la inaltarea de pe pamant la cer. „Pentru aceasta si Dumnezeu l-a preainaltat pe el si i-a daruit lui nume, care este mai presus de orice nume, ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece: al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor de dedesubt. in acest fel sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos, intru marirea lui Dumnezeu-Tatal“.

Dreptmaritori crestini si crestine,

Impreuna-lucrator al bucuriei voastre facandu-ma, dupa cuvantul Apostolului, va indemn cu parinteasca iubire si cu toata staruinta: „Toate sa le faceti fara de cartire si fara de indoiala, ca sa fiti fara prihana si curati, fii nevinovati ai lui Dumnezeu…, tinand cuvantul vietii, ca sa va fie spre lauda in ziua lui Hristos, caci nu in desert am alergat, nici in desert ne-am ostenit“. Sa fim buni intreolalta si fata de toti semenii. Sa ne ajutam unii pe altii in toate ale vietii si sa traim ostenindu-ne in savarsirea a tot binele. In chipul acesta, vadindu-ne crestini si cu fapta, nu numai cu vorba, ne vom dovedi cu adevarat urmatori ai lui Hristos, incat vom putea spune cu Apostolul: „Nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste intru mine“.

Impartasindu-va, cu parinteasca dragoste, aceste ganduri si povete, o data cu arhieresti binecuvantari, rog pe Bunul Dumnezeu sa va invredniceasca sa petreceti sfintele sarbatori ale Craciunului, Anului Nou si Bobotezei, in pace, cu sanatate si cu bucurie deplina, spre a le ajunge inca multi si fericiti ani.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu-Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu noi toti. Amin.

† NICOLAE

Arhiepiscop si Mitropolit

Data in resedinta mitropolitana din Timisoara, la praznicul Nasterii Domnului din anul mantuirii 2011.



Informatiile publicate de opiniatimisoarei.ro pot fi preluate de alte publicatii online doar in limita a 500 de caractere si cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la aceasta regula constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratata ca atare.

Rating

  • 1comentarii

recomanda prietenilor

loading...

Pareri

  1. Dea aia ii schimbati pe preoti din cartiere si puneti pe cine vreti voi nu aveti nici o legatura cu dumnezeu sau hristos cum nu aveau nici ANA si CAIAFA