Palatul Lloyd, cladire a Bursei de Marfuri, cartier general al trupelor germane in Primul Razboi Mondial si un simbol al Timisoarei in zilele noastre, la 113 ani de la inaugurare. FOTO

TIMISOARA. Zidurile Cetății Tiumișoarei dispăruseră la începutul veacului trecut, iar pe locul liber lăsat în urmă, în numai 2 ani, avea să apară o adevărată bijuterie arhitecturală, care, în zilele noastre, continuă să îi impresioneze atât pe timișoreni, cât mai ales pe cei care vin în vizită.

Orașul era condus de cel mai longeviv primar din istoria orașului, Carol Telbisz, iar la inceputul celei de-a doua decade, în actualul centru, cea mai importantă clădire era cea a Teatrului, Palatul Culturii din zilele noastre.

Societatea Lloyd, înființată în 1865 de către reprezentanții agricultorilor și angrosiștilor de grâne din Banat cumpără terenul aflat în apropierea imobilului care adăpostea teatrul.

„A doua perioadă a extinderii Cetății a fost deschisă de Societatea Lloyd, care a cumpărat deja în anul 1910 terenul cel mai valoros, în fața teatrului, cu o suprafață de 496 de stânjeni. Ținând seama de marele avantaj pe care l-ar fi avut orașul prin înființarea unei burse de cereale și de valori și, deoarece edificarea unui palat măreț la colțul largului bulevard planificat înspre Iosefin ar fi fost promovată dezvoltarea și înfrumusețarea urbei, Societatea a obținut terenul pentru un preț modic de 300 de coroane pe stânjen pătrat. Pe acest teren istoric Societatea a ridicat palatul Lloyd, care, situat în cel mai frumos colț al noii Timișoare, prin exteriorul său perfect din punct de vedere arhitectonic și prin dimensiunile impresionante ale celor trei etaje, nu numai că a impulsionat dezvoltarea zonei, dar până astăzi a rămas cea mai frumoasă clădire a orașului„, scria fostul primar Iosef Geml în volumul sau „Vechea Timișoară”.

De realizarea planurilor palatului s-a ocupat arhitectul maghiar Leopold Baumhorn, același care a proiectat și Palatul Apelor, Casa Comunității Israelite sau Sinagoga din Fabric.

Constructia impozantei clădiri a durat doar doi ani, iar o descriere a acesteia ne-o redă tot fostul edil Geml.

„Inaugurarea festivă a noului imobil și a Bursei a avut loc în 29 septembrie 1912. La parter se afla o cafenea și două mari magazine, la mezanin e sala Bursei, la etajul întâi se află foarte frecventatul club Lloyd și birourile, iar la etajele doi și trei sunt locuințe„, scrie Iosef Geml.

În perioada Primului Război Mondial, clădirea a avut și o funcțiune militară. Pentru ceva mai mult de o lună, Palatul Lloyd a fost cartierul general al trupelor germane.

„În timpul primului război mondial, din 15 septembrie până în 18 octombrie 1915, cartierul general al trupelor germane s-a instalat la Palatul Lloyd. În acea perioadă, maresalul Augus von Mackensen, comandantul suprem al armatei germane în Balcani, a fost găzduit la al doilea etaj al clădirii, în apartamentul unei familii evreiești bogate, Rozsavolgyi, conform unui ziar din acea vreme, Alt Temeswar„, se arată într-o prezentare a Palatului ce aparține Bibliotecii Județene Timis.

În 19 februarie 1919, o comisie din cadrul Conferinței de pace de la Paris a sosit în Timisoara pentru a evalua situația după destrămarea Imperiului Austro-Ungar. Comisia a avut o întâlnire cu reprezentanți ai naționalităților din Banat chiar în Palatul Lloyd, în actuala sala a Senatului UPT.

„Era una din sălile mari din oraș la acea vreme și s-a folosit de câteva ori pentru evenimente în care era nevoie de spațiu. Evenimentul care a marcat istoria Timișoarei s-a întamplat la 19 februarie 1919, când de la Conferința de Pace de la Paris a sosit la Timișoara o comisie condusă de generalul american Goodwin, cu scopul de analiza situația din oraș, de a discuta cu etniile pentru a vedea ce dorințe au. Naționalitățile s-au exprimat după interesele și sentimente patriotice. Rezultatul a fost că o parte din Banat a ajuns în România, pentru ca populația română, germană și evreiască a fost de părere să trecem la România. Sârbii își doreau să treacă la Iugoslavia nou formată, ungurii, desigur, au votat cu Ungaria. Cu această concluzie, delegația americană a plecat la Paris. A contat probabil la hotărârea de la Conferința de Pace”, spunea pentru opiniatimisoarei.ro profesorul Ivan Bogdanov, fost președinte al Fundației Politehnica, despre cea mai frumoasă sala din Palat.

Palatul avea să fie în 1920 gazda primei expoziții filatelice din România de după Marea Unire. Evenimentul a avut loc în zilele de 23 și 24 mai în sala Burselor. Aceasta a fost patronată de Stan Vidrighin, primul primar al Timișoarei sub administrație românească, si Henrik Baader – senator, președintele Camerei de Comerț și Industrie a Timișoarei. La eveniment au participat 32 de expozanți din Timișoara și imprejurimi, care au prezentat 53 de exponate din colecțiile proprii.

„În vitrine lungi și mari au fost expuse nenumărate colecții, precum și exemplare deosebite din colecții. Pe pereți erau tablouri mari cu cele mai interesante timbre și în așa fel concepute că erau foarte estetice. În colturile sălii au fost expuse opere de artă, tablouri, vase, antichități… etc.” scria la acea vreme ziarul Temesvarer Zeitung.

După desființarea societății Lloyd, cea care a ridicat palatul, acesta a intrat in proprietatea Camerei de Comerț și Industrie.

În primăvara anului 1945, ministrul Industriei și Comerțului, Petru Bejan, și ministrul Educației Naționale, Ștefan Voitec, au întocmit un raport prin intermediul căruia au solicitat Regelui Mihai emiterea unui decret-lege de tranferare a Palatului Lloyd din patrimoniul Camerei de Comerț în proprietatea Universității Politehnica.

La doar o lună distanță, propunerea lor a fost legiferată.

„Se autorizează Camera de Comerț și de Industrie din Timișoara să doneze în plină proprietate Eforiei Unversității de Vest Timisoara imobilul denumit Palatul Lloyd, cuprins în cartea funduală a Municipiului Timișoara (Cetate) nr. 193, top. 302/193, etc., în suprafață de 410 stânjeni, nr. de ordine 2, nr. top. 292/T 193, în suprafață de 86 stanjeni. Donațiunea se face cu condițiunea ca acest imobil să fie folosit, fie pentru necesitățile directe ale Universității de Vest, fie pentru obtinerea unor venituri prin închiriere. Eforia Universității de Vest este autorizată să accepte donația imobilului mai sus menționat”, se stipulează in Decretul-lege 285/14 aprilie 1945.

De-a lungul anilor, palatul a rămas una dintre cele mai frumoase clădiri din oraș și au fost făcute lucrări de renovare.
Din 2013 pe fațada clădirii au fost montate nu mai puțin de 152 de miniproiectoare, care asigură iluminatul arhitectural.

Între timp a fost reabilitată și Sala Senatului, acolo unde odată cu finalizarea lucrărilor a fost și amplasată o placheta ce amintește de momentele din anul 1919.

În 2019 au început lucrările de reabilitare a întregului palat, iar în 2024, ultimele schele au fost date jos de pe clădire, dezvăluind-o în toată splendoarea sa.

În zilele noastre, la parterul clădirii funcționează un restaurant, dar este și sediul unei bănci.