
TIMISOARA. De mai bine de un secol străjuiește intrarea în unul dintre cartierele istorie ale Timișoarei.
Palatul Apelor a fost ridicat pe malul canalului Bega, a suferit modificări, iar în zilele noastre este un simbol al Iosefinului și al orașului.
CITEȘTE ȘI: Dragana Mirkovic, concert la doi pași de Timișoara. Cântă la Festivalul Dovleacului de la Kikinda. VIDEO
Imobilul a fost ridicat într-o perioada în care Timișoara cunoștea o dezvoltare accelerată sub conducerea primarului Carol Telbisz.

„În această perioadă au fost construite marile case cu unul și două etaje pe strada Kossuth(azi Bv. Regele Carol I), pe Calea Hunyadi (azi Bv. 16 decembrie 1989) până la pod, apoi pe malul stâng al Begăi (azi Splaiul Tudor Vladimirescu), pe strada Horvath Boldizsar (azi, str. Miron Costin). Prima a fost Societatea de regularizare a apelor Timiș-Bega cu o casă pe colț cu două etaje în apropierea podului Hunyadi (astăzi podul Traian), având intrarea pe Calea Hunyadi(azi Bv. 16 decembrie 1989) și pe Linke Begazeile (azi Splaiul Tudor Vladimirescu)„, se arată în volumul Vechea Timișoară, a primarului Josef Geml.
Clădirea a fost proiectată de arhitectul maghiar Leopold Baumhorn, de al cărui nume se mai leagă, în Timișoara, și Palatul Lloyd sau Sinagoga din Fabric.

Lucrările încep în baza unei autorizații emise în 13 august 1900, sub conducerea arhitectului Karl Hart, cel care a fost și artizanul clădirii Liceului Emanuil Ungureanu, a Liceului Pedagogic Carmen Sylva sau Palatul Comunității Reformate și bisericii acesteia.
Inițial, clădirea avea un singur etaj și era construită în stilul seccesion, fiind împodobită cu motive vegetale, geometrice și cu pești, ultimele elemente făcând trimitere și la destinația clădirii.
Construcța imobilului avea să se încheie în 1901, inaugurarea având loc în 29 august.

La finalul primului deceniu al secolului al XX-lea, imobilul suferă primele modificări. Constructorul Arthur Tunner adăuga cel de-al doilea etaj clădirii. Avea să rămână singura lucrare importantă facută în clădire timp de mai bine de un secol.
Si, dacă la începuturi imobilul aparținea Societății de regularizare a apelor Timiș-Bega, de-a lungul timpului a fost sediu și pentru alte instituții. În 1923 aici funcționa Prefectura Poliției, dar și Siguranța Statului, așa cum era numit la acea vreme Serviciul Secret, cel care a primit acest nume abia din noiembrie 1940. Între 1924 și 1950, în Palatul Apelor a funcționat și sindicatul proprietarilor care aveau interese pe cursurile de apă.
Clădirea a avut și o funcțiune educațională în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
„În 1941 aici au mai funcționat Decanatul Facultății de Agronomie și Facultatea de Geografie a Universității din Cluj, refugiată aici în Timișoara în urma ocupării Nord-Vestului Transilvaniei de statul maghiar„, scrie spotlight-timisoara.eu.
Din 1948 până în 2002, palatul a fost atribuit Regionalei CFR Timișoara.
După 1989, Direcția Apelor a cerut retrocedarea clădirii, pe care a obținut-o abia în 2007, iar trei ani mai târziu au demarat și lucrările de reabilitare. După alți trei ani, acestea au fost sistate din cauza lipsei banilor.
„Jumătate din Palatul Apelor e gata. Este o minunăție, 3 milioane de euro e valoarea totală a lucrărilor, bani din bugetul statului. S-au investit jumătate, ne mai trebuie cam jumătate, noi sperăm că o să îi avem. E cumplit de lucru, e o clădire de 100 și ceva de ani, o clădire istorică. Dacă am avea bani, am termina. Ce a fost dificil, partea de amenajare a podului, partea de refacere a fundației, nu ne-a venit să credem ce-am găsit acolo, pereți puși pe parchet„, spunea la acea vreme Dumitru Hepeș, director de investiții la Administrația Bazinală de Apă Banat.
În 2016 proiectul a fost deblocat și în 2 ani de zile lucrările la Palatul Apelor au fost finalizate.
A fost refăcut acoperișul, au fost schimbate jgheaburile și burlanele. La mansardă s-au amenajat 24 de garsoniere, folosite pentru cazarea delegațiilor.
În interior a fost înlocuită tâmplăria degradată: uși și ferestre, dușumele și lambriuri. S-au refăcut pardoselile de mozaic și tencuielile, precum și elementele de rezistență cu probleme, de exemplu unele bolți. S-au refăcut rețelele electrice și de apa–canalizare, iar în camere s-au montat instalații de încălzire și climatizare. Spre curte s-a construit o nouă casă a scării, dotată cu lift.
Inițial clădirea a fost extrem de bogat ornamentată, însă în decursul restaurărilor multe ornamente au fost modificate ori s-au pierdut. Totuși, unele ornamente au reușit să fie reproduse după vechi fotografii sau după detalii ce mai decorează unele clădiri din Timișoara proiectate de Leopold Baumhorn. Vitraliile au fost recondiționate la Arad. Clădirea beneficiază de iluminat arhitectural.
***
Mai multe găsiți pe pagina noastră de Facebook opiniatimisoarei.ro!
Dacă ați fost martorii unui eveniment sau ai unei situații neobișnuite care ar putea deveni subiect de știre, contactați-ne la [email protected], pe FB sau pe contul nostru de Instagram!