O istorie verticală și un omagiu adus părintelui alpinismului bănățean – Eugen Seracin

Biblioteca Universităţii Politehnica Timişoara găzduiește, în perioada 14 octombrie – 14 noiembrie 2025, o expoziție multimedia cu totul și cu totul specială în lumea alpinismului timișorean – O istorie verticală care începe cu o generație care a evoluat sub îndrumarea profesorului Eugen Seracin, întregul demers fiind un omagiu adus celui considerat, pe bună dreptate, părintele alpinismului bănățean.

Inițiativa marchează începutul unui proiect documentar dedicat unei povești de comunitate, mentorat și prietenie care leagă, de mai bine de o jumătate de secol, Timișoara de Valea Cernei.

Expoziția „Timișoara – Valea Cernei, în lumea verticală: Rute, Oameni, Stâncă”, inițiată de Clubul Sportiv Alternative, reunește imagini de arhivă, materiale recente, artefacte și interviuri care documentează legătura profundă dintre comunitatea de alpiniști și cățărători din Timișoara și Valea Cernei.

Este o inițiativă ce aduce în atenție o istorie locală formată în jurul unei generații de cățărători crescuți sub îndrumarea profesorului Eugen Seracin, fost profesor la Facultatea de Electrotehnică şi Electroenergetică  din cadrul Universității Politehnica Timișoara și care păstrează vie moștenirea acestuia printr-o abordare documentaristică atentă și emoționantă. Profesorul Seracin a condus încă de la înființare secția de alpinism a C.S. Universitatea Politehnica Timişoara și are la activ 11 premiere alpine singur sau în colaborare, câștigând numeroase competiții de profil din țară și străinătate.

Expoziția, curatoriată de Manuela Anghelescu, cu realizare foto-video de Adrian Danciu și coordonare de Andrei Simu, sprijinită de Municipiul Timișoara, prin SCM Timișoara, poate fi vizitată în Holul central al Bibliotecii UPT, în regim de acces liber, pe tot parcursul lunii.

Inedit este și faptul că expoziția e găzduită  într-un spațiu emblematic pentru comunitatea de cățărători care s-a format acum mai bine de douăzeci de ani, exersând posturi de escaladă tocmai pe zidul ce împrejmuia stadionul, spațiul pe care acum se află Biblioteca UPT.

Profesorul

Eugen Seracin, s-a născut la data de 28 noiembrie 1928 în Drobeta Turnu Severin. Tatăl său a fost ofițer în armata română așa că familia a „colindat din oraș în oraș”. A ajuns la Deva unde a absolvit Liceul Decebal în anul 1947 cu media 9,80. În toamna anului 1947 este admis ca student la Institutul Politehnic din Timișoara, Facultatea de Electromecanică. În 1948 Facultatea de Electromecanică s-a scindat în Electrotehică și Energetică. Eugen Seracin a optat pentru Facultatea de Electrotehnică, pe care a absolvit-o în anul 1951. Examenul de diplomă l-a susținut în februarie 1952 obținând titlul de inginer cu diplomă de merit. Din decembrie 1951 și-a început activitatea ca preparator la Facultatea de Electrotehnică din Timișoara apoi asistent (1952-1962), șef de lucrări (1962-1964), conferențiar (1964-1970), iar din 1970 ca profesor titular.

La începutul activității, în perioada 1952-1957, a lucrat și la Întreprinderea Electromotor din Timișoara, ca inginer proiectant. A început să lucreze la teza de doctorat sub conducerea academicianului Corneliu Micloși, iar după decesul acestuia și-a continuat cercetarea doctorală  sub conducerea profesorului Mihai Brașovan. În 1965 a obținut titlul de doctor inginer, iar din 1969 obține dreptul de a conduce doctoranzi. Sub conducerea sa au obținut titlul de doctor 25 de ingineri.

A predat discipiline  și a scris cărți din domeniul acționărilor electrice. Profesorul Eugen Seracina abordat, mereu, teme de cercetare cu aplicabilitate practică  dar în conconcordanță cu progresele în domeniul sistemelor de acționare. A scris 12 cărți, 77 de articole, are 2 brevete de invenție și 38 de rapoarte de cercetare.

Profesorul Eugen Seracin, preocupat, profesional, de acționări electrice,  și-a împletit activitatea cu  o manifestare științifică națională din acest domeniu, în organizarea căreia s-a implicat activ. Este vorba despre Conferința Națională de Acționări Electrice CNAE, organizată, din doi în doi ani, itinerant, în centre universitare cu  preocupări  științifice în domeniul acționărilor electrice: Iași, Cluj-Napoca, Brașov, Craiova, Timișoara, Galați, Reșița, Suceava.

Pentru ediția de la Craiova a pregătit lucrarea  „Studiu privind reducerea numărului și conecințele accidentelor care apar în unele activități umane speciale  periculoase. Folosirea similitudinii cu serviciile de funcționare ale acționărilor electrice”. Profesorul Eugen Seracin s-a ocupat, cu pasiune, de alpinism și acționări electrice. În lucrarea prezentată la Craiova a utilizat, pentru studiul accidentelor din alpinism, metodele din acționările electrice.

Alpinistul

Așadar, Eugen Seracin s-a ocupat de inginerie, dar a fost îndrăgostit și de alpinism. A descoperit frumusețea alpinismului în vremea liceului. Atunci locuia la Deva. Iată cum a descris, mai târziu,  aceste locuri: „Orașul este dominat e un deal conic, pe vârful căruia se află ruinele unei vechi cetăți. Plăcerea mea era să hoinăresc, de obicei singur, cu sandalele legate la brâu, însoțit de gândurile mele. Sub cetatea Devei se află o porțiune de perete de stâncă bună pentru trasee scurte de alpinism. Am început primele cățărări în joacă, cu colegii mei”.

În 1968, când era deja conferențiar, a înființat Secția de Alpinism din cadrul Clubului Sportiv Politehnica Timișoara. O adevărată școală pentru formarea caracterului unui om. Pentru această școală, Eugen Seracin a fost un model. Odiseea acestei activități este adunată în cele 360 de pagini ale  cărții „Omul, Muntele și Alpinismul. Trasee și întâmplări adevărate” , publicată de Editura Orizonturi Universitare din Timișoara în 2007, apoi reeditată în 2010.

Alpinistul Eugen Seracin, „Bosu” pentru apropiați, a descoperit, făcut și marcat unele trasee de escaladă cu grade diferite de dificultate. Sunt pentru toată lumea – fie avansat sau începător, trasee recunoscute de toți alpiniștii ca „trasee Seracin”. Unul dintre acestea se află la câțiva metri de Hotel Roman – este locul în care, în septembrie 2013, când se apropia de vârsta  de 85 de ani, a mai urcat, ancorat în coardă, pentru ultima oară. Boala Parkinson i-a afectat picioarele. Nu mai putea merge cu picioarele dar s-a cățărat pe munte cu ajutorul mâinilor. S-a stins din viață câteva luni mai târziu, în 18 decembrie 2013.

În semn de omagiu, prietenii și elevii săi, au decis montarea unei plăci comemorative care să marcheze acest loc.