Medicii de top de la Spitalul Medici’s MedLife Timișoara. Zeci de mii de operații, nenumărate premiere și pacienți din toate colțurile lumii. Profesorul Tiberiu Bratu – o viață de om dedicată chirurgiei plastice și reparatorii

TIMIȘOARA. A copilărit la poalele Munților Făgăraș, a crescut cu vorbele blânde și pline de înțelepciune ale bunicii sale și a știut din adolescență că va ajunge doctor. Și a devenit unul dintre cei mai cunoscuți medici, nu doar din România.

CITESTE SI: Medicii de top de la Spitalul Medici’s. Ciprian Duță: ‘Eram olimpic la matematică, iar dintr-odată a apărut pe biroul meu un tratat de Anatomie. M-am îndrăgostit mai tare de chirurgie’. Azi este singurul doctor din Timișoara care operează cancere cu robotul da Vinci

Profesorul Tiberiu Bratu are la activ peste 20.000 de operații numai în mediul privat. Pe cele de la stat nu le-a mai numărat, dar sunt cu mult mai multe. Pentru reușita interventiilor sale și pentru perfecționismul de care dă dovadă cu fiecare pacient, este poate cel mai căutat medic de la Spitalul Medici’s MedLife din Timișoara.

Medicul Tiberiu Bratu își amintește cu nostalgie de anii copilăriei, de sfaturile bunicilor săi și de momentul în care s-a decis că va urma Medicina.

”Copilăria a fost la țară, lângă Câmpulung Muscel, comuna Lerești. Se zicea că e comuna cu cel mai curat aer, la poalele Munților Făgăraș, cu un râu de munte care e destul de rece. Din cauza asta m-am obișnuit să fac baie în apă mai rece. Bunicul a fost preot. Până la 6 ani și jumătate – 7 ani am stat la bunici, până am mers la școala elementară. La liceu, când eram în clasa a XI-a, un vecin de-al meu a intrat primul, deci din orașul Câmpulung care e un oraș mic, 40.000 de locuitori, a intrat primul la Medicină în București. Și mi s-a părut wow. Și așa m-am hotărât să dau și eu la Medicină. El e un prieten bun, e cu trei ani mai mare decât mine. Mi-a dat cartea de Anatomie din care învățase. Atunci era o concurență destul de mare, cam opt pe loc”, își amintește medicul de azi, Tiberiu Bratu.

A intrat din prima la Facultatea de Medicină și tot din prima a știut că vrea să se dedice chirurgiei plastice.

”Am intrat din prima, cu șase ani, și pe urmă se făcea o stagiatură, trei ani de stagiatură, și apoi se dădea un examen pentru secundariat, care dura trei ani de zile. Am făcut chirurgie plastică, am ales tot întâmplător, într-un fel. Nu prea se știa ce înseamnă chirurgia plastică. Am vrut să fac chirurgie și până la urmă am făcut chirurgie plastică, și nu regret. Erau trei locuri, trei posturi. Era unul la Brăila, unul în București și unul la Timișoara, și profesorul meu m-a îndemnat să vin aici, la Timișoara. Chiar așa mi-a zis <să mergi la Timişoara și o să ajungi profesor și o să faci o școală acolo> și cam așa s-a întâmplat. Când am venit aici, nu era niciun plastician. Secția era împărțită între etajele 3 și 4, la Spitalul Județean, la profesorul Caloghera și profesorul Ignat. Și, încet – încet, am avut șansa să ne mutăm la Casa Austria, a fost cea mai modernă, poate, clinică din țară atunci”, își amintește profesorul Tiberiu Bratu.

17 minute de aplauze pentru directorul Tiberiu Bratu la Spitalul Județean Timișoara

Când a ajuns la Timișoara, in 1987, era singur într-un oraș mare. Dar, pentru că este o fire prietenoasă, și-a gasit repede locul și s-a înconjurat de oameni faini. Apoi a venit Revoluția din 1989, cu toată nebunia din Spitalul Județean Timișoara, iar când s-au liniștit apele, Tiberiu Bratu a fost numit directorul celui mai mare spital din vestul țării. Numirea s-a făcut după… 17 minute de aplauze.

”A venit Revoluția, după Revoluție m-au pus, că eram băiat bun, m-au pus director la Spitalul Județean. Pe atunci, alegerile se făceau prin aplauze, aplauze prelungite. Și, la mine, au aplaudat 17 minute, și oamenii s-au gândit că poate… Așa am fost 5 ani director la Județean și director adjunct la Direcția Sanitară. Din 1987 sunt în Timișoara, deci în 1989 în spital am fost. A fost impresionant. Am fost în spital din 17 Decembrie, până după Crăciun. A fost un efort foarte mare, au venit foarte mulți oameni împușcați și s-a operat la 10-15 săli. M-au marcat acele zile. S-a schimbat totul, așa încet-încet s-a schimbat totul”, povestește Tiberiu Bratu.

După Revoluție, Tiberiu Bratu a făcut prima vizită într-un spital din afara României și a rămas impresionat de ceea ce a văzut și, mai ales, de ceea ce a învățat acolo.

”Am fost plecat la Toulouse cu primarul Alămorean, a fost primul primar al Timișoarei libere. Ne-a invitat cineva de la Lourdes să povestim prin școli pe acolo cum a fost Revoluția. Atunci eram foarte bine văzuti, până la… mineri. În ’90 am fost eu în Franța. Atunci a fost prima ieșire din țară. Era altceva. Mi se părea fabulos… Am ajuns în Toulouse, impresionant. Și am revenit, m-am împrietenit cu șeful de secție și cu câțiva medici de chirurgie plastică și am învățat niște tehnici, și de chirurgie estetică, și de expansiune tisulară, sunt baloanele acelea care se pun pentru scoaterea cicatricilor. Și, inițial, am venit cu câteva expandoare, mi le-au făcut ei cadou. Pe urmă, am introdus tehnica asta în țară”, spune prof. dr. Tiberiu Bratu.

Timișoara, locul în care a făcut și face bine pentru oameni. De peste 30 de ani

S-a gândit vreun moment să rămână și să profeseze în străinătate? Nu, clar, nu. Deja avea o familie la Timișoara și îl legau foarte multe de acest oraș.

”Mă bucur că n-am rămas acolo (în străinătate, n.r.), că am putut să fac atâtea lucruri bune aici. Aici, eu zic că m-a ajutat tot timpul Dumnezeu, m-a așteptat să fac ceva. Chiar, dacă îmi fac așa un bilanț, a fost așa, un ajutor evident”, spune ferm Tiberiu Bratu.

Acum a numărat deja 30 de ani de activitate și peste 20.000 de operații numai în mediul privat.

”Am peste 30 de ani de activitate. La privat vreo 20.000 de operații am făcut, iar la stat mult mai multe. Acum, de 5-6 ani, nu mai operez la stat, dar am operat foarte mult, din 1987, vă dați seama, cel puțin în primii ani am fost singur, până prin 1990-1991, și bolnavii au început să vină. Și acum e o secție la spitalul de stat, sunt 18 plasticieni. Am reușit să fac o Secție de Arsuri, poate e cea mai modernă. La Iași mai este, și la București, în țară. Practic, am închis terasa de pe Casa Austria și a apărut o secție destul de mare cu 5 boxe de mari arși, unde se tratează.
La anul chiar vrem să facem un congres mondial de arsuri, la Timișoara”, a dezvăluit profesorul Tiberiu Bratu.

Copiii, cazurile cele mai emoționante. Fetița fără mână căreia acum i s-a ‘cerut mâna’

Dintre cazurile pe care le-a operat, multe l-au marcat pe medicul Tiberiu Bratu. Unul însă în mod special. Este vorba despre o fetiță care s-a electrocutat și nu își mai putea folosi mâinile.

”Am avut cazuri așa, care m-au marcat, mai ales copiii. De exemplu, a fost o fetiță care venise după o electrocuție, pusese mâna într-un panou electric. Și s-a carbonizat, practic, mâna dreaptă. A trebuit să-i facem dezarticulare (amputație, n.r.), dar a fost foarte greu și psihic să facem lucrul ăsta. Și mâna stângă era cu sechele și cu foarte multe… Electrocuțiile sunt cele mai grave arsuri, fiindcă produc necroza masei musculare.

După mult timp, anul trecut a venit să mă viziteze, își folosește destul de bine mâna la care am operat-o, că am făcut mai multe interventii, și a venit să îmi spună că mă ține minte, că mă prețuiește și că acum o iubește cineva. A venit să îmi spună că a fost cerută în căsătorie. Mi s-a părut fabulos…

Am avut mulți, sute de copii. Operam foarte mult cu expansiunea tistulară (tehnică utilizată în reconstrucția țesuturilor, mai ales a pielii, pentru a repara defecte cauzate de arsuri, tumori sau alte leziuni, n.r.), operam foarte mulți copii cu cicatrici. Se auzise că facem aceste operații în Timișoara și veneau din Moldova, de peste tot din țară. Cel mai mic pacient a avut 3-4 ani. Pe atunci aveam voie să operam și copii la Casa Austria, dar acum nu mai e voie, doar peste 18 ani”, a precizat medicul Tiberiu Bratu.

Dacă cel mai tânăr pacient n-avea 4 ani, cel mai în vârstă a avut 95.

”Cel mai în vârstă, de exemplu, i-am făcut lifting unei doamne de 84 de ani. Operație estetică. Așa am operat….Apoi, la 95 de ani, un domn care a fost ofițer de cavalerie, a avut un epiteliom bazocelular (escreșcență pe piele, cauzată de un cancer, n.r.) și l-am operat”, mai spune Bratu.

Spitalul Medici’s MedLife Timișoara – Centru de reconstrucție mamară în profilaxia cancerului de sân

Acum, Tiberiu Bratu a lăsat pe mâini bune chirurgia plastică de la stat și se dedică întrutotul medicinei din mediul privat. Are foarte mult de muncă la Spitalul Medici’s MedLife din Timișoara, unde se implică, împreună cu alți medici chirurgi de top, în tratarea cancerului de sân, dar și în profilaxia acestei boli.

”Am lăsat-o (medicina la stat – n.r.) fiindcă am fost convins că las totul pe mâini bune. Am lăsat acolo un colectiv foarte sudat. 

Aici, la Spitalul MedLife, facem operații estetice, dar facem și operații de profilaxia cancerului de sân. Practic, nu e cancer, dar sunt formațiuni care se pot transforma malign. Și, atunci, facem mastectomie subcutanată, în unele cazuri scoatem toată glanda, adică operația asta o facem. Manevra asta o face un chirurg de chirurgie generală și, pe urmă, noi facem reconstrucția cu proteze.
Se cheamă mastectomie subcutanată și reduce cu 90% riscul de apariție a unui cancer de sân. Vrem să dezvoltăm centrul ăsta de sân. Încercăm cu profesorul Duță, profesorul Neagoe, să dezvoltăm centrul de sân. Eu si echipa mea să facem partea de reconstrucție și ei să facă partea de oncologie”, spune Tiberiu Bratu.

Omul Tiberiu Bratu este foarte activ, nu numai în ceea ce privește meseria sa, căreia i se dedică trup și suflet, ci și dincolo de spital. Este neobosit. Face sport, înoată în ape reci de munte, umblă desculț prin iarbă și este ctitorul unei biserici în Calea Urseni din Timișoara, pentru că este convins că numai credința în Dumnezeu l-a ajutat să răzbească, încă de atunci când a ajuns singur într-un oraș mare. Iar vorbele bunicii sale l-au ghidat în viață.

”Îmi place să înot în special în lac, la Brebu, acolo, la Trei Ape. Înot așa foarte mult și fac mișcare cam cel puțin o oră pe zi. Acasă fac mișcare pe terasă. Îmi place să merg desculț prin iarbă, lucruri din astea. Îmi amintește de bunici. Totul e o amintire plăcută acum, căci trece timpul foarte repede.
Bunica mea îmi spunea, când aveam eu vreo 16-17 ani, și dânsa vârsta mea, <Tiberică, știi cum e viața? E ca și când ai intra într-o cameră pe o ușă și ai ieși pe ușa cealaltă>. Atunci mi s-a părut exagerat, dar nu e”, spune Tuberiu Bratu.

Iar, în ziua de azi, profesorul Tiberiu Bratu se declară un bunic fericit, cu trei nepoți, iar cel mai mare dintre ei, o fată, este foarte probabil să îi calce pe urme celebrului său bunic.