Noutati :

Liviu Gaitan, ofiter de informatii: “Securitatea nu a fost o institutie pucista!”

27 ianuarie, 2011 - 10:15 AM
Autor: Alina Sabou      
Categorie: INTERVIU
5

Liviu Gaitan. Ofiţer de informatii. Timp de 20 de ani, inainte de Revolutie, a fost ofiter de contraspionaj. Dupa 1990, a lucrat la Serviciul Roman de Informatii, pana in 2000. A fost comandantul Centrului de Instruire Bran. Acum este in rezervă, cu grad de colonel.

Data nasterii: 20.06.1948

Starea civila: casatorit, un copil

Activitate publicistica: peste 30 de studii, lucrari de cercetare stiintifica si articole; trei carti editate: “Omul cu doua fete” (2004), “Manualul detectivului particular” (2007), “Limbajul serviciilor secrete” (2010, coautor)


V-as ruga, domnule Colonel Liviu Gaitan, sa ne vorbiti despre cariera dumneavostra, de ce ati ales meseria aceasta si ce satisfactii va aduce?


Intre 1968 si 1990, am lucrat in cadrul Departamentului Securitatii Statului, intr-un domeniu de maxima  importanta pentru apararea securitatii oricarui stat: contraspionajul. O meserie al carei trecut se pierde in negura vremurilor.

Bineinteles ca o asemenea meserie nu poate fi exercitata decat de ofiteri de informatii cu pregatire superioara, oameni avand un bogat bagaj de cultura generala, capabili sa se miste degajat in locuri si medii dintre cele mai diverse. Din experienta proprie, un ofiter de   informatii se formeaza intre 5 si 7 ani. Vorbim de normal, nu de exceptii. Si 10 – 15  ani poate dura pregatirea. Trebuie multa rabdare, vointa si insistenta celui care vrea sa faca aceasta activitate frumoasa, dificila, interesanta si utila. Data fiind  doza de mister care il inconjoara, acest domeniu a aprins imaginatia multora si a starnit numeroase legende si mituri. In aceste conditii multi tineri ce vin spre serviciile secrete sunt atrasi de aceste miraje, care uneori nu au nimic in comun cu realitatea cu care se vor confrunta mai tarziu.

Cum s-ar defini un ofiter de contraspionaj?

O definitie a ofiterului de contraspionaj  nu exista; sa spunem ca sunt niste cerinte: sa aiba daruire pentru aceasta activitate, sa porneasca cu convingerea ca vrea sa faca aceasta activitate si sa accepte toate acele ingradiri ale posibilitatii de a se misca in alte directii, deci sa renunte la multe alte activitati pe care, lucrand in afara sistemului, le poate face.

Cat si ce trebuie sa stie cetateanul despre contraspionaj?

Contraspionajul este unica forma concreta, dinamica, de lupta impotriva serviciilor de informatii straine si a elementelor potential periculoase din interior. Scopul acestei  activitati este descoperirea si prevenirea oricaror tentative de culegere si transmitere a informatiilor secrete.

“Agenturile” se folosesc peste tot

Ca fost ofiter operativ, care este parerea dvs. in legatura cu deconspirarea fostilor colaboratori ai Securitati si impactul acestei actiuni asupra activitatii actualelor servicii de informatii si contrainformatii?

Cateva clarificari se impun. Cum se realizeaza siguranta nationala in epoca moderna? Printr-un sistem laborios si pus la punct de cei mai buni specialisti in domeniu. In conceptia moderna a apararii sigurantei nationale, reteaua informativa apare ca o structura bine conturata, fara de care nu pot fi concepute masuri cu caracter ofensiv si defensiv menite sa contribuie la protejarea valorilor fundamentale ale statului respectiv; in cazul nostru Romania. Nu poate fi conceputa apararea tarii fara informatii din tabara potentialilor agresori. Tot prin informatii trebuie sa se afle pe ce forte din interior isi sprijina planurile sale prezumtivul agresor.

Crede cu sinceritate vreunul dintre cei care astazi peroreaza sforaitor impotriva colaboratorilor Securitatii (denumiti  uneori peiorativ colaborationisti, pentru a trimite prin asociere involuntara la cei care, in Franta, fusesera alaturi de ocupantul german in timpul celui de al doilea razboi mondial), crede vreunul dintre cei care protesteaza impotriva “turnatorilor”, crede la urma urmei cineva din tara aceasta ca serviciile de informatii din SUA, din Israel, din orice tara doriti, nu folosesc agentura? Ei au voie si noi nu? Si apropo de agentura, este oare corect sa ne revoltam impotriva celor care au informat la Securitate, dar sa nu suflam o vorba despre cei care au turnat la serviciile de informatii straine? Ei nu sunt “turnatori”? Este nobil sa informezi, impotriva tarii tale si a conationalilor tai, la KGB sau la CIA,  dar este josnic sa informezi autoritatile propriului tau stat ? Nu pot  insa sa nu ma intreb: ce ne facem cu mizeria starnita de aceasta balacareala nationala? O trecem pur si simplu la pagube colaterale?

Ar fi poate util sa mentionam numai una dintre aceste pagube colaterale. Extrem de multi oameni vor refuza de aici inainte sa auda de orice apropiere a lor de actualele servicii de informatii ale tarii. Lipsite de un asemenea sprijin, acestea vor slabi si mai mult. Se gandesc oare politicienii nostri ca cineva ar putea dori tocmai acest lucru ? Se gandesc dansii si la posibilitatea ca in viitor sa se contureze o amenintare majora la adresa tarii noastre ? Si daca se intampla asa ceva, cine trebuie sa o previna ?

Considerati ca, din punctul de vedere al comunicarii publice, rolul de promovare a unei culturi de securitate cat mai complete revine doar SRI sau intregii societatii, per ansamblu?

Formarea unei solide culturi de securitate, la nivelul mai larg al mentalului colectiv al societatii romanesti, reprezinta o parte a procesului de edificare a statului de drept, democratic. Un stat, asa cum doreste sa devina Romania, cu o populatie educata si cultivata, capabila sa inteleaga concret si sa patrunda in resorturile intime ale mecanismelor si modului de producere si manifestare a diverselor fenomene si evenimente, fara a se lasa manipulata de multiplele actiuni de intoxicare si dezinformare atat de raspandite in lumea de azi. Constituirea si afirmarea deprinderilor, a reactiilor si mentalitatilor caracteristice unei societati civilizate reprezinta un  proces complex si de durata. Aparitia unor dictionare si lucrari de specialitate explicative se inscriu insa in mod necesar in acest proces. Un astfel de dictionar explicativ, este vorba de „Limbajul serviciilor secrete”, lucrare aparuta la Editura Paco in 2010,  reprezinta un instrument de lucru, util deopotriva specialistilor, cat si publicului larg in general, interesat de limbajul specific domeniului mereu incitant si captivant al informatiilor secrete.

Cat costa o eroare in spionaj si contraspionaj ?

Costa foarte mult sa nu se  rasfranga asupra tarii. Cand lucrezi in spionaj sau contraspionaj, nu lucrezi pentru tine si o eroare a ta are repercusiuni asupra tarii. Au fost din nefericire  cazuri cand cei care trebuiau sa-si faca treaba nu si-au facut-o, fapt ce a condus la tradari celebre, vezi cazurile  Pacepa, Mircea Raceanu. Au fost si alte cazuri in care nu s-a facut valva…

Din ce motive se tradeaza ?

Sunt mai multe explicatii: din slabiciune, fanatism, ideologie, sentimentul frustrarii, gustul aventurii, lacomia, vanitatea, constrangerea, inconsecventa… Este de la sine inteles ca numai rareori motivatia este unica, de cele mai multe ori ea avand un caracter complex.

La Revolutie, Securitatea nu se putea angrena in actiuni represive

Rolul jucat de Securitate in preajma si in timpul evenimentelor din decembrie 1989 a prilejuit abordari diverse. La o extrema se situeaza incitarile la reprimarea fizica a lucratorilor institutiei, concretizate prin lozinci de genul “Securisti-teroristi”, iar la cealalta extrema se afla prezentarea acestei institutii drept organizatoare a doborarii regimului comunist. Intre aceste doua limite, unde se asaza, in opinia dumneavoastra, adevarul?

Securitatea nu a fost o institutie pucista. De altfel, in conditiile regimului existent pana in decembrie 1989 era imposibil pentru o persoana din conducerea acestui departament chiar si sa conceapa, nemaivorbind sa organizeze, o varianta pucista de depasire a situatiei de criza in care se afla tara. O asemenea solutie ar fi reprezentat insa pentru institutie o eroare, o cadere profunda, ar fi coborat-o mai mult chiar decat o facusera erorile din perioada anilor ‘50.

In legatura cu celalalt aspect, Securitatea nu se putea angrena in actiuni represive, intrucat un asemenea comportament ar fi condus la consecinte similar cu cele suferite de ofiterii unguri in timpul revoltei din 1956, cand au fost pur si simplu vanati pe strazi si ucisi. Viata ne arata ca aceia care au calculat daramarea sistemului, cei care au elaborat scenariul acestei rasturnari au scontat pe implicarea securitatii in actiuni violente. Ceea ce nu s-a realizat.

In spionaj, femeile pot folosi si arma secreta, sexul!

Care este ponderea femeilor in serviciile secrete ? Pot ele sa faca fata acestor presiuni?

Rolul si valoarea femeilor spion sunt discutate foarte rar tocmai de cei in mana carora sta puterea decizionala. Exista numeroase argumente pro si prea putine contra. Femeile sunt mai harnice si mai adaptabile, nu se dau batute usor si sunt consecvente, iar in acelasi timp intra mai usor in cercuri inchise, datorita farmecului lor natural. In ultima instanta, pot folosi si arma secreta, sexul. Femeile sunt credincioase ideologiei adoptate si sunt dispuse sa indure  mari lipsuri si sa treaca prin situatii periculoase pentru convingerile lor. In ciuda unor prejudecati, sunt discrete si retinute. In situatii critice, barbatii reactioneaza mai putin agresiv impotriva lor, caci au efectul de a-i tempera. Instinctul femeii o face deosebit de potrivita pentru meseria de spion.

Femeile pot uneori sa “miroasa” pericolul care le ameninta, de aceea in cele mai multe cazuri o femeie isi va da seama mai repede decat un barbat daca ceva nu e in regula cu o persoana sau alta. Aceasta viziune pare sa castige din ce in ce mai mult teren. Serviciile de informatii nu mai sunt exclusiv apanajul barbatilor. De altfel, serviciile secrete din toata lumea au facut publice informatiile cu privire la ponderea angajatilor de sex feminin. In unele cazuri, ele pot ajunge chiar la 50%.

Exista si structuri paralele SRI, neoficiale ? Cu ce se ocupa ele ?

Ca un observator atent al fenomenului, pot afirma ca activitatile specifice desfasurate de SRI in ultimii ani au evidentiat proliferarea actiunilor ilegale de confectionare artizanala, de import sau de introducere in tara pe cai oculte, de comercializare, detinere si de folosire a mijloacelor tehnice de interceptare a comunicatiilor, instalarea si exploatarea aparaturii care se preteaza a fi folosita pentru astfel de scopuri, precum si unele deficiente ale  cadrului juridic existent.

Din cazuistica de referinta, mi-au retinut atentia doua actiuni mai semnificative, care au fost mediatizate la timpul lor in presa. Patronul unei societati comerciale a constituit ilegal o structura tehnico-informativa menita sa culeaga informatii despre diverse persoane (angajati din subordine sau ai unor firme concurente, functionari de stat si chiar rude apropiate), cu scop de compromitere si santaj. El a cumparat de la mai multe persoane, circa 50 de mijloace tehnice destinate interceptarii discutiilor ambientale si convorbirilor telefonice, pe care le-a folosit ilegal. Pentru a desfasura cu mai multa eficienta activitatile mentionate, patronul a contactat si doi fosti ofiteri de informatii, carora le-a propus sa constituie un compartiment specializat de exploatare, analiza si sinteza a informatiilor obtinute prin mijloacele tehnice de interceptare din dotarea firmei.

Al doilea caz. Patronul  unei alte firme  a prospectat “piata neagra” interna pentru a comercializa mijloace  tehnice specifice de interceptare a comunicatiilor, produse de o firma straina. El contacta prin telefon sau direct, persoane care lucrau la firme de protectie, paza si investigatii (detectivi particulari) sau care comercializau aparatura electronica, despre care obtinea informatii sumare din catalogul “Pagini aurii”. Persoanelor contactate le expedia gratuit un pliant color, in care erau prezentate mijloace tehnice de interceptare sau antiinterceptare si o lista cu preturile acestora. Mijloacele tehnice erau introduse in tara printr-un punct vamal de pe granita de vest a tarii. Comerciantul avea resedinta temporara intr-un oras din zona, se deplasa pentru afaceri in judetele in care gasea potentiali clienti, era suspicios stiind ca activitatile pe care le desfasura sunt ilegale, folosea un autoturism inmatriculat in strainatate, pentru contactarea potentialilor clienti utiliza un telefon GSM cu cartela reincarcabila, pe care solicita sa fie cautat de cei interesati, isi lua masuri severe de autoprotectie si contrafilaj inainte si pe timpul contactelor cu clientii si era decis sa dezvolte activitatea ilegala pe care o desfasura.

La 20 de ani de la infiintarea SRI, cat suntem de avansati in spionaj si contraspionaj, in Romania ?

Pot  sa afirm ca dupa un proces lung si sinuos, SRI se prezinta astazi ca o institutie  solida, capabila sa raspunda provocarilor de securitate specifice secolului XXI si adaptata standardelor de performanta ale comunitatii euroatlantice. Nu a fost un proces lipsit de dificultati. Institutia a parcurs mai multe etape de restructurare si modernizare, raspunzand necesitatilor de securitate ale Romaniei si, mai ales in ultimii ani, cerintelor asociate calitatii tarii noastre de membru al NATO si UE. SRI este astazi un serviciu de informatii mult mai eficient, flexibil, capabil de reactii rapide si, dincolo de acestea o organizatie nu doar cu norme si proceduri noi, ci si cu o alta atitudine si mentalitate.

Ofiterii de informatii trebuie sa fie fideli si responsabili

Ce pregatire face un viitor spion ?

Ofiterii de informatii sunt formati si antrenati in tara pentru a li dezvolta fidelitatea, increderea si spiritul de responsabilitate, fiind instruiti in legatura cu toate aspectele practice ale meseriei de spion si dandu-li-se libertatea necesara executarii misiunilor incredintate. Scoli speciale de spionaj ii invata metodele indispensabile si ii pregatesc pentru orice eventualitate.

Ce recomandari le-ati face tinerilor care vor sa urmeze o cariera in servicii secrete?

As vrea ca, prin intermediul ziarului dumneavostra sa-i indemn pe cei tineri, care au intrat sau urmeaza sa intre in  serviciile de informatii  sa abordeze cu toata convingerea aceasta decizie a lor si sa o faca cu pasiune, ca vor avea cu siguranta satisfactii profesionale pe care multi altii din afara nu le pot avea.



Informatiile publicate de opiniatimisoarei.ro pot fi preluate de alte publicatii online doar in limita a 500 de caractere si cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la aceasta regula constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratata ca atare.

Tag-uri:

Rating

  • 5comentarii

recomanda prietenilor

loading...

Pareri

  1. Mai lasa-ma ca s-a te las! Astept pe unu de lsa securitate care sa-mi povesteasca ca la Revolutie 89 demonstrantii s-au impuscat reciproc si cele 40 de cadavre de la Judetean s-au deplasat fara ajutor in nirvana…

  2. Bai Ha-vi, daca esti prost si nu pricepi nimic macar nu mai semnaliza!!!

  3. milos doamne ajuta ca ai intelect! altfel muream toti prosti!

  4. o alta atitudine si mentalitate ???
    cat tupeu are starvul acesta…
    la fiecare propozitie dezinformeaza …
    argumnete puerile , penibile si insolente in legatura cu lovitura de stat din 89 si carnagiul de la Timisoara!

    gretosul asta ar trebuii trimis la sovata sa se trateze pe acolo de boliile de care sufera….

    ce ar fi sa avem o natie in spiritul delatiunii asa dupa cum insinueaza marlanul asta?
    de cand au iudele din se cur itate spatiu si timp pt interviuri?

  5. Chiar sunteti botanisti, ageamiilor!
    Va doare cand vine cineva cu alte versiuni decat cele puciste, pe care le-ati aplicat in 89 si apoi le-ati promovat din rasputeri?
    Va doare ca nu reusiti sa bagati pumnul in gura celor de alta parere?
    Ce va mai doare, pucistilor?
    Mai lasati-ne!