La Mulți Ani, Timișoara! 107 ani de când trupele românești intrau în oraș, în 3 August, și era instaurată administrația românească. Povestea zilei orașului. FOTO

TIMISOARA. Primul Război Mondial se încheiase, Marile Imperii se prăbușeau, iar granițele Europei urmau să fie redefinite. Asta se întâmpla și în Banat, odată cu data de 3 August.

Era ziua în care trupele românești intrau în Timișoara, cea în care administrația românească era instalată aici și cea în care era consființită unirea Banatului cu România.

În urma cu mai bine de un secol, se încheiau doi ani teribili, de când Regatul României intrase în Primul Razboi Mondial alături de forțele Antantei (Franța, Imperiul Britanic și Imperiul Rus), și, cu toate că Puterile Centrale(Germania, Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Otoman) erau aproape învinse, conflagrația nu se incheiase pe deplin în cancelariile Europei. Între timp, la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, Transilvania se unise cu Regatul și lua naștere România Mare, care avea să fie recunoscută mai apoi în urma tratatelor de pace.

Cu doar câteva săptămâni înainte, în 15 noiembrie, militarii sârbi intrau în Timișoara, urmați de trupe franceze, conduse de generalul Leon Gambetta, care aveau rolul de a asigura pacea în zonă, după ce prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, și a fost un motiv întemeiat pentru Regatul sârbo-croato-sloven să revendice întreg Banatul.

Administrația sârbă prelua controlul provinciei, și avea să rămână aproape 8 luni de zile.

Au urmat negocieri dure între români și sârbi pentru Banatul istoric, arbitrate de americani, francezi şi britanici. Într-un final, Comisia Teritorială accepta propunerea ca linia de demarcație să pornească de la gurile Mureșului și în linie diagonală să ajungă la Dunăre lângă Baziaș. În cadrul Conferinței de Pace de la Paris, în 22 iunie 1919, Consiliul Suprem decide divizarea Banatului.

La jumătatea lunii iulie, la Timișoara ajung mandatarii Consiliului Dirigent al Românilor de la Sbiu, care trebuia să convină cu trupele sârbe și franceze asupra unui calendar al retragerii acestora din Banat. Trupele sârbe încep să se retragă, iar la 27 iulie ultimele subunități părăsesc Timișoara.

„A doua zi dimineață, însoțit de generalul De Tournadre şi de dr. G. Crăciun, dr. Aurel Cosma în calitate de prefect s‑a prezentat la Primăria orașului, care funcționa în acel timp în Piata Libertății. Cu acest prilej, el l‑a informat oficial pe primarul Geml József că a preluat administrația județului, interimarul orașului și l‑a somat totodată să‑și continuie în condiții normale activitatea alături de toți colaboratorii. Membrii delegației s‑au deplasat apoi într‑un elegant automobil pavoazat cu drapelele Franței și României la sediul Prefecturii, în Piața Unirii. Aici, ei au constatat că prefectul ing. Martin Filipon, instalat de către sârbi la 20 februarie 1919, părăsise pe furiș localitatea. În această situație, a fost luată legătura cu locțiitorul acestuia, „alispanul” Ferenczy Sándor. Ca și primarului, și lui i s‑a adus la cunoștință că începând cu acea zi, în județ functionează o nouă administrație românească. În sfârșit, delegația a poposit la sediul poliției orășenești. Aici s‑a dispus înlocuirea comandantului M. Jivanovici cu Eusebiu Stoica, locotenent în armata română„, scrie banatulistorievie.ro.

În data de 3 August, militarii români, conduși de colonelul Virgil Economu, intrau în Timișoara, fiind primiți de prefectul Aurel Cosma, primarul Jozsef Geml și alte oficialități ale orașului.

„Duminică, în 3 august 1919, trupele române, sub comanda colonelului Economu intră în Timișoara, în urale nesfârșite ale populației entuziasmate. Intrarea se face la 8.30 dimineața pe strada Recașului.

La vama orașului, trupele sunt întâmpinate de o mulțime imensă, îmbrăcată în haine de sărbătoare, în frunte cu prefectul Dr. Aurel Cosma, care emoționat de măreția evenimentului binecuvântează pe cei care vin pentru a restabili dreptatea istorică. Mulțimea, însoțită de crainicii unei ere nouă, ajunge în Piața Unirii, unde protopopul ortodox român Ion Oprea salută pe eliberatori și-i asigură de nețărmurita dragoste frățească. Banatul e pe vecie unit cu România.

În numele orașului vorbește primarul I. Geml, în numele județului subprefectul, în numele sârbilor protopopul Novacovici, în numele șvabilor colonelul Moller, iar al ungurilor avocatul Marton. Pentru a pecetlui măreția actului unirii Banatului, încă în această zi istorică, sosesc la Timișoara, venind dispre Arad I. Brătianu, prim-ministru, și Ștefan Cicio Pop, ministru în consiliul dirigent„, se arată în volumul „Timișoara, monografie istorică”, scris de Nicolae Ilieșiu.

Povestea unirii Banatului cu Romania nu avea să se încheie însă aici. După semnarea tratatelor de pace de după razboi, Banatul a fost împărțit în 3 părți, dintre care două au revenit României, iar una Regatulul Sârbilor și Croaților.

La o săptămână de la instaurarea administrației românești în Banat, la Timișoara are loc o mare adunare populară, pe modelul celei din urmă cu 8 luni de la Alba Iulia. 40.000 de oameni s-au adunat la Timișoara, iar în urma acestui eveniment a fost adoptată o Rezoluție cu mai multe puncte.

„1. Declarăm unirea pe vecie a întregului Banat cu Statul român sub sceptrul dinastiei române.
2. Jurăm credință și supunere M.S. Regelui Ferdinand I, domnitorul tuturor românilor.
3. Aducem omagiile noastre glorioasei armate române pentru măreața operă și jertfă depusă pe altarul dezrobirii noastre de sub jugul de o mie de ani, pentru învingerea bolșevismului maghiar și pentru intrarea triumfală în capitala Ungariei.
4. Luăm cu mulțumirea la cunoștință hotărârile Suveranului nostru și a sfetnicilor săi de a impune tuturor respectarea drepturilor istorice, teritoriale și suverane ale statului și neamului românesc.
5. Pretindem respectarea tratatului din 4 august 1916, încheiat de către Regatul român cu marile puteri aliate, pretindem întreaga provincie „Banatul” cu hotarele sale naturale Dunărea, Tisa și Mureșul, din punct de vedere istoric, etnografic și economic, protestam prin urmare contra oricărei încercări de schimbare arbitrară a hotarelor României Mari.
6. Protestăm contra oricărei încercări de a știrbi, sub orice pretext, suveranitatea neamului și statului românesc, contra oricărui amestec în chestiunile interne ale statului român„, scrie timpul.md.

Ziua de 3 August 1919 este astăzi la Timisoara denumirea unui bulevard central, cel care face legătura între Podul Decebal și Piata Traian.

Și oameni importanți ai vremii au în zilele noastre străzi în Timișoara ce le poartă numele.

Strada Aurel Cosma este situată în zona centrală și leagă strada Colonel Enescu de zona Pieței 700. Fostul prefect are și o statuie pe Aleea Personalităților din Parcul Central.

Numele generalului Virgil Economu a fost dat unei piețe din zona Dorobanților. Numele generalului îl poartă și o stradă din Giarmata.

Primarul de la acea vreme al orașului. Josef Geml, nu are vreo stradă în Timișoara care sa ii poarte numele. Cândva, reputatul istoric, mongrafist și primar al Timișoarei în perioada grea a Primului Război Mondial, a avut una în cartierul Blascovici, dar a fost redenumită drept Țebea.

***

Mai multe găsiți pe pagina noastră de Facebook opiniatimisoarei.ro!

Dacă ați fost martorii unui eveniment sau ai unei situații neobișnuite care ar putea deveni subiect de știre, contactați-ne la [email protected],  pe FB sau pe contul nostru de Instagram!

CITEȘTE ȘI: Afli primul tot ceea ce se intampla cu adevarat important in Timisoara si in regiune cu Aplicatia de stiri Opinia Timisoarei. 3 tipuri de alerte te tin mereu conectat la evenimente. Descarca gratuit Aplicatia OT aici!