Noutati :

Ioan Holender: „Prieteniile ti le faci in tara in care te-ai nascut”

9 decembrie, 2010 - 04:44 PM
Autor: Anonim      
Categorie: INTERVIU
2

Ioan Holender
Nascut la 18 iulie 1935, Timisoara
Starea civila: casatorit, trei copii
Activitatea profesionala: A studiat mecanica la Universitatea Politehnica din Timisoara, dar dupa ce a emigrat cu familia in Austria a devenit interesat de muzica. Dupa studiile in domeniul muzical a lucrat ca bariton si interpret de concerte la Klagenfurt Stadttheater. Este cel mai longeviv director al Operei de Stat din Viena: 19 ani. Ioan Holender este in prezent consilier al Metropolitan Opera New York, al Operei din Tokio si al celei din Budapesta.
Hobby: Tenisul


Cum regasiti Timisoara de fiecare data cand veniti acasa?

Unele lucruri se schimba in bine. Spre exemplu, am descoperit ca exista doua bazine de inot respectabile. Pe de o parte, imi pare rau cand vad ca dispar anumite cladiri, cum este ILSA. Da, am inteles ca toate uzinele care sunt in incinta orasului trebuie desfiintate. Am inteles ca ceea ce pe vremea mea a fost la periferia orasului, acum este in centrul orasului. Sunt schimbari normale care s-au petrecut in decursul anilor. In rest, ceea ce deplang si este mai putin si mai slab este oferta culturala a orasului. Pe cand Opera juca regulat, de trei ori pe saptamana, acum o vad mereu inchisa, salile sunt mereu inchiriate pentru diverse manifestatii care din punct de vedere calitativ sau de cultura sunt absolut discutabile. Este pacat ca se intampla astfel, iar acest lucru doare.

Daca ati fi implicat in managementul Operei din Timisoara cum ati proceda pentru a aduce scena mai aproape de oameni, de public?

In primul rand eu as face spectacole. Cu cat faci mai putine spectacole, cu atat dispare si publicul mai mult. As reconstrui un ansamblu care a disparut complet. Poate cu acesti putini bani care sunt s-ar putea face mult mai multe lucruri de folos pentru oamenii care traiesc in orasul acesta. Aceste turnee nu ajuta pe nimeni, cat de cat castiga cei care sunt angajati acolo un bacsis in plus la salariul pe care il au aici, dar aceasta nu este menirea unei institutii de cultura. La Filarmonica se simte ca se face ceva, ca se misca lucrurile, vine lumea.

Cum vi se par spectacolele Filarmonicii puse in scena, in ultimii ani, in afara institutiei?

Astfel s-a deschis Filarmonica. Acum, toata lumea vorbeste de existenta acestei institutii. Informarea, promovarea, propaganda acestei institutii este foarte importanta si este necesara pentru a motiva existenta acesteia. Sa nu uitam ca totusi subventiile sunt platite de catre contribuabilii tarii. E totusi prea putin pentru a putea trai si prea mult pentru a muri. Este trist ca este asa de mizerabila sustinerea care se da. Cu cat cantitatea si calitatea actului de cultura este mai considerabila, cu atat i se da dreptul de a cere mai mult. Cu cat spectatorii sunt mai putini, cu atat fondurile sunt mai putine. Filarmonica a iesit din cadrul cinematografului, are o prezenta in toata regiunea aceasta. Dar si teatrul, pot sa spun, prin ce a facut la Sala 2 si Sala 5. Vin tinerii si vad o viziune mult mai moderna si mai de arta asupra teatrului, pe cand Opera bate in loc si se duce inapoi.

Ce alte institutii culturale mondiale consiliati in prezent?

Sunt consilier artistic al Metropolitan Opera din New York pentru a informa directia de acolo despre cantaretii si dirijorii importanti pentru acest teatru, care este prima opera din lume, in Europa si, in special, in sud-estul Europei. Calatoresc si in fostele tari ale Uniunii Sovietice si fac auditii. Spre exemplu, i-am facut atenti asupra unei tinere soprane din Romania, Anita Hartig, care a fost acum angajata pentru cateva roluri importante la New York. Acesta este rostul meu acolo. Aceasta functie o am si la Opera din Budapesta si fac distributia Festivalului de Primavara la Tokio. in plus lucrez pentru statia Servus TV din Viena, cu doua emisiuni culturale pe luna. Eu in Romania nu sunt platit de nimeni si nici nu vreau sa fiu. Ajut Timisoara cat pot si in viitorul apropiat chiar mai mult, ca sa devina capitala culturala europeana.

Cum ati descrie conditia artistului roman din zilele noastre, cand salariul unui artist este mai mic poate decat cel al unui muncitor la banda?

Acum depinde si de ce artist este vorba. Daca ne referim la un actor, acesta este legat de tara lui, de limba in care vorbeste. Daca vorbim de muzica, optiunile sunt mai multe. Problema este ca in Romania avem prea multe teatre, orchestre simfonice si teatre musicale, deoarece statul a preluat tot ce a fost pana in 1989, dar s-a schimbat lumea intre timp. Oamenii au acum alte posibilitati de a-si petrece timpul, merg mult mai putin la teatru, biletele au devenit mai scumpe, televiziunea s-a deschis. Sa faci opera cu un spectacol pe saptamana sau cu niciunul sau numai pentru turneele unor impresari in strainatate, nu are nici un rost. Conditia artistului in Romania este mai grea pentru ca arta si cultura si-au pierdut foarte mult din importanta pe care a avut-o, mai ales in acest sistem in care numai banii au o valoare. S-a pierdut sensul spiritual care este arta si cultura.

Care este locul dumneavoastra preferat din Timisoara?

Sentimente mai aparte aveam pe fosta mea strada, Trandafirilor, acum nici nu mai stiu cum se numeste. Acum toata strada s-a transformat in niste edificii ingrozitoare, fara nivel. As spune si corsoul, Opera de stat, Piata Libertatii cu primaria veche, iar acum, stand pe o strada din apropiere m-am apropiat si de Piata Unirii care pe vremea mea a fost un loc pe care nu il frecventam asa de mult. Ar mai fi terenurile de tenis Electrica, unde joc de fiecare data cu prietenii. Am mai multi prieteni aici decat in Viena. Prieteniile ti le faci la scoala, la universitate, in tara in care te-ai nascut.

In ceea ce priveste legatura dumneavoastra cu urbea de pe Bega, mai aveti o casa aici sau rude?

Nu. Eu am o locuinta pe care mi-am luat-o, dar in rest nimic. Nu am nici un fel de litigiu, pentru ca eu am renuntat la un teren la care a fost partas tatal meu, in Iosefini, dar nu am vrut complicatii pentru niste sume derizorii, pe care nici nu le primesti. Nu am rude, am cunoscuti, am prieteni. Eu sunt inrudit cu locuri din Timisoara.



Informatiile publicate de opiniatimisoarei.ro pot fi preluate de alte publicatii online doar in limita a 500 de caractere si cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la aceasta regula constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratata ca atare.

Rating

  • 2comentarii

recomanda prietenilor

loading...

Pareri

  1. Un exemplu pentru noi din toate punctele de vedere!

  2. Tot respectul, toata stima si admiratia pentru domnul Holender. Unii primim la nastere de la Dumnezeu drapt de bani altii suflet de artist, bucuria de a traii, de a visa de a cinta si a incinta o lume intreaga. Banii se duc. Prietenii vechi si noi ramin. Va iubeste Timisoara, va iubeste si Bucurestiul.