Doliu in lumea medicala din Timisoara. S-a stins prof. univ. dr. Alexandru Cristescu

TIMISOARA. Lumea medicală din Timișoara e în doliu după ce prof. univ. dr. Alexandru Cristescu, una dintre personalităţile vieţii academice, a încetat din viaţă.

Reputat medic şi profesor deopotrivă, dedicat cercetării, Alexandru Cristescu a indrumat generaţii întregi de doctori.

Prof. univ. dr. Alexandru Cristescu s-a născut în 13 octombrie 1938 la Oradea, în judeţul Bihor. A studiat la Liceul “General Dragalina” din Oraviţa, iar ulterior la Institutul de Medicină Timişoara, Facultatea de Medicină Generală (1958-1964). A devenit, prin concurs, extern la Clinica de Neurologie, unde a activat în perioada 1962 – 1963, iar mai apoi intern preclinic, tot prin concurs, la disciplina de fiziopatologie (1963 -1966).

A fost asistent universitar la disciplina de fiziopatologie (1967-1978), şef de lucrări (1979-1987), conferenţiar (1987- 1990) şi profesor la Catedra de Fiziopatologie (1990 – 2009). A efectuat stagii de perfecţionare la Institutul de Neurologie al Academiei (1969), Institutul de Fiziologie al Academiei (1972) şi la Universitatea de Stat din San Francisco, SUA (1985).

A obţinut, în 1973, titlul de Doctor în Ştiinţe Medicale, specialitatea Fiziopatologie, şi a funcţionat ca expert în Comisia de Aparatură a Ministerului Sănătăţii (1986-1988), precum şi ca secretar ştiinţific al UMF (1989-1993). A fost decan şi unul dintre fondatorii Facultăţii de Farmacie din Timişoara (1995-2000). A fost prorector ştiinţific (1997-2001) şi prorector didactic la UMF „Victor Babeş” din Timişoara (2001-2005).

De-a lungul prodigioasei sale cariere, a înfiinţat şi coordonat numeroase colective şi laboratoare de cercetare: “Fiziopatologie experimentală”; “Electrofiziologie experimentală”; “Cardiologie experimentală”; “Explorări funcţionale” şi “Electronica medicală aplicată”. A coordonat, în calitate de director de grant, un număr de 42 de proiecte de cercetare.

Este autorul unei metode şi instalaţii (invenţie) care au permis evaluarea inotropismului pe fibră miocardică izolată şi efectuarea de cercetări aprofundate asupra mecanismelor ce controlează performanţa muşchiului cardiac. Prin implementarea unor tehnici moderne de electrofiziologie (microelectrozi intracelulari şi stimulare programată), a studiat mecanismele celulare implicate în geneza aritmiilor cardiace şi în patogenia morţii subite prin tahiaritmii ventriculare maligne.

În cadrul unor granturi de cercetare finanţate de Academia de Stiinţe Medicale, a realizat o instalaţie pentru mapping electrocardiografic de suprafaţă asistat de calculator (o premieră naţională), care a permis cartografierea propagării frontului de excitaţie al inimii, şi a elaborat criteriile de interpretare şi evaluare a explorărilor prin mapping EKG de suprafaţă, în vederea localizării neinvazive a căilor aberante de conducere şi a focarelor ectopice de excitaţie.

A imaginat şi realizat un sistem original de petismografie şi cardiografie de impedanţă pentru explorarea neinvazivă a circulaţiei periferice şi a performanţei pompei cardiace. A cercetat mecanismele prin care precondiţionarea ischemică oferă protecţie împotriva leziunilor din ischemie şi reperfuzie (grant finanţat de MCT). A realizat numeroase modele experimentale „in vivo” şi „in vitro” pe organe şi ţesuturi izolate (granturi finanţate de ASM), utilizate apoi în testările preclinice ale unor noi medicamente (granturi finanţate de Institutul de Cercetări Chimico-Farmaceutice Bucureşti, Centrala de Medicamente Bucureşti şi Centrul de Chimie Timişoara).

Este autor al volumelor ”Pletismografia şi cardiografia de impedanţă” (1987),”Fiziopatologie specială” (1997), ”Fiziopatologie generală” (1998), ”Pathophysiology of disease” (2002), ”Fiziopatologia sistemelor: cardiovascular; respirator; hematologic; immunitar” (2003); ”Fiziopatologia sistemelor: digestiv; renal; apărare nespecifică; metabolisme” (2004), ”Physiologie et physiopathologie” (2006). Este autorul a trei invenţii şi şapte inovaţii.

A fost membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale din România (2005), preşedintele Societăţii Române de Fiziopatologie (1994 -1997; 2005 – 2008), membru al Societăţii Internaţionale de Fiziopatologie (2007) şi al Societăţii Europene de Cardiologie (2004).

”Cu inimile îndurerate, anunțăm trecerea la cele veșnice a celui care a fost Alexandru Cristescu, fost profesor la Facultatea de Medicină din Timișoara. Soț, tată, bunic și frate devotat, dascăl respectat și profesionist desăvârșit, DR. ALEXANDRU CRISTESCU a plecat dintre noi lăsând în urmă un gol imens și o amintire de neșters în sufletele celor care l-au cunoscut și prețuit.

Cu o carieră de excepție în învățământul medical și o viață dedicată cunoașterii, formării generațiilor de medici și alinării suferinței umane, a fost un model de integritate, modestie și noblețe sufletească.

Familia îl va păstra veșnic în inimă cu recunoștință și iubire.

Cei care doresc să îi aducă un ultim omagiu sunt așteptați la Casa Funerară Funeralia, începând de vineri 16 mai, ora 16. Slujba de înmormântare va avea loc în data de sâmbătă 17 mai, ora 13, la Cimitirul din Calea Lipovei. Te vom purta mereu în gând și în inimă!”, au transmis membrii familiei îndoliate.