Asezata de Regele Ferdinand I, smulsa de comunisti, salvata de electricieni cu simt practic si un profesor. Povestea fabuloasa a placii comemorative de pe zidul Facultatii de Mecanica a Universitatii Politehnica din Timisoara. Foto

TIMISOARA. Fiecare loc sau cladire din Timisoara are o poveste a ei. La fel se intampla si cu imobilele ce apartin Universitatii Politehnice din Timisoara, care in aceste zile sarbatoreste un secol de la inaugurarea campusului universitar. Iar pe una dintre cladiri este asezata o placa, una care aminteste chiar de ziua inaugurarii, 11 noiembrie 1923.

Povestea plachetei am putea spune ca incepe odata cu infiintarea Scolii Politehnice, in 1920. Era a doua institutie de profil infiintata in tara, dupa cea de la Bucuresti, iar activitatea scolara se desfasura in doua sectii: mina si metalurgie, respectiv electromecanica.

Salile de curs au fost amenajate in cladirea fostei Scoli Superioare de Comert, de pe strada Telbisz, nr. 6, insa cheltuielile erau tot mai mari, iar numarul studentilor in crestere. Astfel, Primaria a donat scolii un teren de 9,3 ha, situat pe malul stang al Canalului Bega, iar aici a inceput sa fie ridicat un campus universitar. Prima cladire ridicata a fost pavilionul Scolii Politehnice din Timisoara, astazi cunoscut sub denumirea de corpul vechi al Facultatii de Mecanica.

In urma cu exact 100 de ani a fost inaugurata cladirea, in prezenta regelui Ferdinand I si a reginei Maria, a reprezentantilor Guvernului si autoritatilor locale. Atunci, pe peretele cladirii a fost montata si o placa comemorativa, pe care erau afisatele numele celor prezenti. Povestea acesteia ne-a ajutat sa o spunem profesorul universitar Liviu Bereteu, intr-o scrisoare trimisa pe adresa redactiei opiniatimisoarei.ro.

„Exact acum 100 de ani, adică pe data de 11 noiembrie 1923, a avut loc solemnitatea de inaugurare a Pavilionului Școlii Politehnice din Timișoara, eveniment la care au participat: ”M.S Regele Ferdinand I, M.S. Regina Maria, Președintele Consiliului de Miniștri Ioan C.I. Brătianu, Ministrul Lucrărilor Publice Traian Moșoiu, Mitropolitul Transilvaniei dr. Nicolae Bălan, Episcopul Aradului și părților din Banat Ioan I. Papp, Rectorul Școlii Politehnice dr. Victor Vâlcovici și mulți dregători ai statului, profesori ai Școlii Politehnice din Timișoara, precum și fruntași ai clerului și poporului”.

Cu această ocazie a fost ridicată o placă comemorativă, iar Regele Ferdinand I-iul a rostit monumentala frază: ”Nu zidurile fac o școală, ci spiritul care domnește într-însa”. Peste ani aceasta a devenit deviza Politehnicii din Timișoara„, spune Liviu Bereteu.

Cum a fost salvata de la distrugere

Dupa anul 1948, odata cu venirea la putere a comunistilor, placheta avea sa dispara de pe cladire, dar povestea ei nu s-a incheiat aici, asa cum relateaza pentru opiniatimisoarei.ro profesorul Bereteu.

„S-a dat ordin să fie dată jos și să fie spartă. Muncitorii din cadrul atelierului Facultății de Mecanică s-au conformat: au dat-o jos și au dus-o in atelierul lor, care la acea vreme era in fostul grajd pentru odihna cailor folosiți în transportul cărămizilor de la Jimbolia, necesare construirii pavilionului. Această clădire, construită provizoriu din chirpici, care astăzi nu mai există, a fost împărțită în două: jumătate din această clădire era atelier, iar cealaltă jumătate era un laborator pentru disciplina Tracțiune electrică. Peste placa comemorativă s-a așternut uitarea, mai ales că ea nu s-a mai putut vedea, nefiind expusă nicăieri.
Istoria și-a urmat cursul, iar anii 80 ai secolului trecut au demonstrat că societatea ce se construia in România nu era viabilă, aducând-o într-o gravă criză în urma căreia alimentele, dar și energia electrică, combustibilii lichizi și gazele erau cartelate. În această perioadă, ca tânăr asistent universitar cu pregătire in domeniul electric, mi s-a dat ca sarcină să fac citirile tuturor contoarelor de energie electrică și gaze, precum și să urmăresc încadrarea în cotele repartizate. După o activitatea de patru ani într-o întreprindere mare consumatoare de energie ( Schela de Extracție Țiței și Gaze Suplacu de Barcău, Bihor) știam unde s-ar putea acționa astfel ca măcar aplicațiile practice să nu sufere ca urmare a deselor întreruperi ale alimentării cu energie electrică.

În una din rapidele vizite făcute am constatat că in Laboratorul de Tracțiune electrică erau, pe o placă de marmură fixata de perete la vreo 10 cm de acesta, mai multe hebluri, niște aparate învechite (întrerupătoare la care închiderea sau deschiderea se realiza prin contacte mobile de tip pârghie) care nu protejau studenții de o posibilă atingere accidentală. Intrând în discuții cu veteranul electricienilor, pe nume Francisc Baya, am aflat că placa de marmură nu era altceva decât placa comemorativă de pe clădirea Facultății de Mecanică, facultate ce a moștenit pavilionul inaugurat în 1923.

Deci, placa de marmură fiind un bun izolator electric, electricienii nu au spart-o, doar au găurit-o pentru a fixa pe ea aparatele electrice necesare în cadrul laboratorului, fiind folosită pe post de distribuitor electric. Pentru a nu se vedea scrisul era cu fața la perete. Nici eu nu am reușit să citesc prea bine tot ce era scris pe ea, dar am înțeles valoarea ei istorică și l-am rugat pe veteranul electrician să fiu anunțat în cazul în care urma o acțiune de modernizare a laboratorului și evident înlăturarea acelui distribuitor electric improvizat.

Peste ani, nu chiar mulți, societatea multilateral dezvoltată a intrat în criză profundă care a dus la mișcările revoluționare din Decembrie 1989, mișcări începute la Timișoara. Timpul a trecut, electricianul ieșise la pensie, iar peste placa comemorativă s-a așternut din nou uitarea.

La începutul secolului XXI, Facultatea de Mecanică a intrat într-o etapă de consolidare și de înnoire, etapă în care făceam parte din conducerea ei. Cum nu mi-a plăcut modul în care arătau cărămizile după tratamentul chimic la care au fost supuse, m-am urcat pe schelă să văd mai de aproape efectul lucrărilor executate. Cu această ocazie am constatat că șuruburile cu care era prinsă placa comemorativă erau acolo și dintr-odată mi-am amintit de placa din laborator.

Directorul administrativ al Facultății de Mecanică, Ioan Gurban, și-a luat misiunea de a o reface, cu ajutorul unui domn Varga Iosif, specialist in monumente funerare, și de a o monta la locul ei. Astăzi, la 100 de ani de la existența acestei plăci, ea poate fi văzută pe zidurile Facultății de Mecanică și, cu o privire atentă se pot vedea urmele lăsate de găurile de fixare ale unor aparate electrice. La mulți ani ”Școalei Politehnice din Timișoara”!„, a transmis profesorul Liviu Bereteu.