Adelina Pastor: „Fara sacrificii nu poti sa ajungi la performanta!”

Adelina Pastor: Multipla campioana la atletism, la numai 17 ani a obtinut de doua ori consecutiv, in 2009 si 2010 titlul de sportiva anului, pe judet

• Data si locul nasterii: 5 mai 1993, comuna Creaca, jud. Salaj
• Eleva la Liceul cu Program Sportiv Timisoara
• Titluri obtinute: două titluri balcanice la juniori II, doua titluri balcanice la juniori I si un titlu de loc doi, la Balcaniada juniori I, Locul III la Festivalul de la Fotte, un loc III si un loc V la Campionatul mondial de juniori, 34 de titluri la Campionatul National de Atletism, Campionatul european de juniori, locul II, Cupa Europei de juniori, un loc  II si un loc V
• Locuieste impreuna cu mama sa şi un frate student, cu chirie, in Timisoara

Adelina Pastor, anul 2010 ti-a adus, consecutiv, titlul de sportiva anului pe judet, pentru a doua oara, surclasand sportivi de valoare. Ce stare te incearca dupa aceasta victorie?
Am muncit foarte mult pentru a obtine din nou titlul de sportivul anului. M-am asteptat la acest titlu deoarece am obtinut niste medalii internationale foarte valoroase atat la varsta mea cat si la varste mai mari. Imi doresc ca si in 2011 sa fiu tot eu sportiva anului. Voi munci si, cu siguranta, il voi castiga.

A fost o tinta acest lucru?

Bineinteles ca mi-am dorit de la inceputul anului sa devin sportiva anului. A fost un stimulent dupa ce castigasem acest titlul in 2009.

De unde aceasta ambitie profesionala?

Nu stiu, poate si pentru ca parintii mei au fost sportivi, mama handbalista si tata atlet, poate ca de la ei mi se trage.

Cand ai fost constienta ca trebuie sa te dedici acestei discipline?

La varsta de sapte ani, faceam si inot de performanta, dar si dansuri sportive, pentru ca nu am putut sa le fac pe toate trei, am renuntat la cele doua si fac in continuare altletism de la opt ani si jumatate. In 2007 am obtinut primul titlu de campioana nationala la 300 si 200 m, aer liber si sala, apoi, tot in acelasi an, in al doilea sezon, am reusit sa fiu campioana nationala la aceleasi probe.

Cine te-a descoperit din punct de vedere sportiv?

Eram la Scoala generala nr 30, cu profesorul Blaj, la un cros organizat de Ziua Europei. Eram cea mai mica, aveam in jur de opt ani, si am castigat crosul. Acolo era si domnul Ioan Damaschin, care m-a selectionat si de atunci lucrez cu dansul ca antrenor. A fost mereu plecat cu mine si m-a sustinut de fiecare data cand am avut nevoie.

Care a fost momentul in care ai simtit ca acesta este drumul tau sportiv si nu altul?

La prima iesire la Campionatul mondial, unde am si reusit sa obtin o medalie de loc trei la stafeta, in Italia, iar la junioare II, eram cea mai mica, si un loc cinci individual, am reusit sa prind si finala. A fost pentru mine primul trofeu locul trei si locul cinci la un campionat international .

De ce esti numita „Regina Balcanilor”?

Pentru ca am reusit sa obtin doua titluri balcanice, la 200 si la 400 m, la juniori II, iar la juniori I, pentru varsta de 18 ani, desi eu aveam 16, am castigat doua medalii balcanice si un loc II cu stafeta.

Cine ti-a conferit acest nume?

Si presa, dar si Federatia Romana de Atletism.

Faptul ca tu vii de la Timisoara si nu din Bucuresti, a contat in vreun fel?

Bineinteles ca sunt si alti sportivi mai buni decat mine in tara cum ar fi Mirela Lavric. Au si ei la fel de mult succes. Conteaza ca toti suntem la fel pentru federatie si pe toti ne ajuta la fel, fara nici o discriminare.

Ai vreun idol?

Mie imi place foarte mult proba de 100 m. imi place Gabriela Szabo pe care o respect foarte mult si dintre sportivii contemporani imi place Nicoleta Grasu, cu care am fost la Barcelona, la Campionatul european.

Ai vrea sa ajungi ca…?

Gabriela Szabo, bineinteles!

Perceptia generala este ca in anumite sporturi individuale fetele ii bat pe baieti; ai vreo explicatie?

Baietii se dezvolta putin mai tarziu decat fetele.  De aceea fetele, deja de la copii, pot sa fie mai bune pana la juniori III. Iar de la aceasta categorie, deja incep baietii sa fie mai buni decat fetele. Pana la juniori III, de obicei, fetele sunt mai bune!

Ai doar 17 ani si banuiesc ca numarul titlurilor a depasi numarul anilor, nu?

Am 34 de titluri nationale si 20 internationale.

Te-am urmarit la antrenament si dincolo de vointa am citit pe fata ta o anume incrancenare cand alergai…

Imi doresc din ce in ce sa alerg cat mai tare.

Pentru ce te pregatesti?

Anul acesta este Campionatul european de juniori I, la care eu particip pentru prima data si imi doresc foarte mult sa obtin o medalie. Este, cred, cel mai mare vis al meu din acest an. Tot in acest an este si selectia pentru 2012, Londra, unde va trebui sa facem un barem si, daca voi reusi sa fac baremul pentru Campionatul National de seniori, sa prind un loc in Stafeta Romaniei.

Ai declarat ca vrei cu orice pret la Jocurile Olimpice din 2012, ce inseamna acest pret?

Daca am obtinut aceste medalii, cu siguranta am muncit, dar imi doresc ca si in viitor sa muncesc mai mult, sa ma autodepasesc si sa fac acest barem pentru Olimpiada.

Ai spus ca 2010 a fost un an mai slab decat 2009, de ce?

In 2009 am reusit sa strang 17 medalii nationale si internationale, iar in 2010 doar 13. Desi ca participare, cele din 2010 sunt mai valoroase, au fost mai putine, dar, cu siguranta, a fost un an de exceptie.

Performanta se masoara in numarul medaliilor, ori in valoarea lor?

In valoarea lor, dar pentru mine si numarul lor conteaza.

Care este legatura conditiilor tale de viata si cele de antrenament pentru a deveni o buna sportiva?

Trebuie sa faci foarte multe sacrificii. in primul rand este foarte importanta odihna. Noi nu mergem ca altii de varsta noastra in cluburi sau la distractii. O seara pierduta inseamna doua antrenamente ratate.

Se spune despre copiii care fac sport sau muzica de performanta ca nu mai au copilarie. Ai simtit asta?

Nu! Mie mi se pare ca sportul educa mai mult, te ajuta sa-ti faci un drum in viata. Poate ca nu ai atata libertate acum, dar dupa ce te realizezi si stii ca ai avut ceva in spate te simti mult mai bine. Ai acel sentiment de bucurie ca ai realizat ceva in viata. Cred ca oamenii care au tot ce le trebuie in viata, un confort social, nu sunt asa de fericiti ca un sportiv de valoare, care a reusit sa faca ceva in viata pe puterile si munca lui.

Cum vezi tu dezvoltarea sportului romanesc si pretuirea lui?

Eu cred ca autoritatile ar trebui sa se implice mai mult in sporturile individuale. Sunt foarte multi sportivi buni care nu sunt ajutati de nimeni. Ba mai mult, nimeni nu-i baga in seama.

Care sunt conditiile tale de viata?

Parintii mei sunt divortati, mai am un frate de 19 ani, student, stam in chirie, doar impreuna cu mama si fratele meu. Iar eu primesc o bursa de 750 lei, atat! Mai am asigurata masa de la club, in valoare de 700 de lei. Asta a fost pana in 2010, in continuare nu stiu cum va fi.

Cum te descurci, cand trebuie sa-ti asiguri din acesti bani si echipament si medicatie?

M-a ajutat foarte mult antrenorul meu.

Ce crezi ca ar trebui sa faca autoritatile locale pentru a valorifica talentul tau sportiv si performanta realizata?

Eu nu pot sa spun, trebuie sa gandeasca ei. Sunt foarte multi sportivi care au nevoie de ajutor si nu-i baga nimeni in seama.

Ce inseamna pentru tine performanta?

Nu stiu cum sa explic. Ma gandesc sa realizez cu mainile si picioarele mele ceva, pentru a o ajuta pe mama, asa cum la randul ei ma ajuta si ea pe mine.

Ce trebuie sa faca un sportiv ca sa aiba performanta?

Fara sacrificii nu poti sa ajungi la performanta!

Ce-ti doresti sa devii?
Visez sa ajung antrenor, daca nu asa mare ca antrenorul meu, macar jumatate din ce este dumnealui.

Daca, printr-o minune, autoritatile locale te-ar ajuta cu o locuinta, intr-o forma sau alta, ce ar insemna pentru tine?

Bineinteles ca asta m-ar face sa muncesc mult mai mult si sa aduc mai multe titluri, atat pentru mine, cat si pentru Timisoara. Si, cu siguranta nu voi mai pleca, asa cum domnul antrenor s-a gandit sa ma legitimez la un alt club, ca sa primesc bani mai multi. imi place foarte mult aici in Timisoara, si cred ca aici o sa raman pana la urma.

Ce-ti trece prin cap cand alergi?

Eu de fiecare data cand merg la vreo competitie nu aud pe nimeni in sala decat pe antrenorul meu cand striga, si asta cred ca ma multumeste si imi da o ambitie mult mai mare. Cand sunt in concurs nu vad si nu aud pe nimeni.