65 de ani de la ultimul record stabilit de Iolanda Balaș Soter în atletism. Performanța sportivei născută la Timișoara a rămas nedepășită un deceniu. FOTO
TIMISOARA. În 1961, Timișoara avea o echipă de pluton în prima ligă de fotbal, avea două echipe pe podium în Liga Naționala de handbal masculin, iar în întrecerea fetelor dădea vicecampioana României, însă cea mai notabilă performanță din acel an venea de la o atletă.
CITEȘTE ȘI: Ripensia Timișoara învinsă la limită la malul Dunării. Capăt de drum în Cupa României
Iolanda Balaș participa în luna iulie la o reuniune atletică la Sofia. La acel moment, sportiva născută la Timisoara era deja campioană olimpică, după ce câștigase aurul cu un an înainte, la Roma.
În acea zi de 16 iulie a anului 1961, Iolanda Balaș a stabilit ultimul său record mondial la săritura în înălțime.
Sportiva a trecut peste bara înălțată la 1,91 metri, reușind să obțină medalia de aur la acea competiție. Mai important este însă faptul că această performanță a rămas în vigoare mai bine de 10 ani, până pe 4 septembrie 1971, cand austriaca Ilona Gusenbauer avea să treacă cu doar un centimetru peste performanța timișorencei, 1,92 m, într-un concurs desfășurat la Viena.
Iolanda Balaș s-a născut la 12 decembrie 1936, la Timișoara. Primii pași în sport i-a făcut la Liceul Catolic de fete (CNB-ul din zilele noastre), iar în 1953 a plecat de la Electrica Timișoara la Steaua. Între 1957 și 1967, timișoreanca s-a impus în 150 de întreceri consecutive, reușind să-și doboare propriul record mondial de 14 ori, purtându-l de la 1,75 m la 1,91 m.
Primul ei record mondial a fost înregistrat la 14 iulie 1956, la București, crescând cu 1 cm performanța stabilită de britanica Thelma Hopkins cu aproximativ două luni înainte. Recordul său a rămas nedepășit până la finala olimpică de la Melbourne 1956, când a fost învinsă de atleta din SUA, Mildred McDaniel cu înălțimea de 1,71 m, care a stabilit un nou record olimpic și mondial. În acea întrecere Iolanda Balaș a avut performanța de 1,67 m, clasându-se pe locul cinci. Săritoarea din Banat a egalat recordul mondial în anul următor, dar după două luni chinezoaica Feng-Jung Cheng a sărit 1,77 m.
În 7 iunie 1958, Iolanda Balaș redevine deținătoarea recordului mondial cu performanța de 1,78 m, iar în decurs de trei ani recordul mondial este depășit cu încă 13 cm, performanța fiind îmbunătățită de 11 ori, până la 1,91 m în 16 iulie 1961. Distanța între Iolanda Balaș si adversarele sale era foarte mare: cand ea a ajuns la 1,91 m, nicio altă atleta nu trecea de 1,78 m.
Recordul său a rezistat alți zece ani, până când introducerea stilului Fosbury a permis altor atlete să-l depășească: austriaca Ilona Gusenbauer reusește să sară 1,92 m în 4 septembrie 1971 la Viena.
Un exemplu al supremației sportive a Iolandei Balaș a fost finala olimpică de la Roma 1960. Din 15 concurente inițiale, numai patru au depășit înălțimea de 1,71 m. Iolanda Balaș a sărit 1,73 m de la prima încercare, în timp ce adversarele sale epuizaseră toate tentativele regulamentare, fără să reușească să treacă o asemenea înălțime. După stabilirea victoriei sale, Iolanda Balaș a continuat singură întrecerea: a depășit înălțimea de 1,75 m, a sărit 1,77 m la prima încercare, 1,81 m la a doua, 1,85 m la a treia. A încercat și 1,87 m, care ar fi fost un nou record mondial, dar după două tentative a renunțat. A câștigat medalia de aur cu o diferență de 14 cm față de a doua clasată, poloneza Jaroslava Jozwiakowska.
După patru ani, la Jocurile de la Tokio se reconfirmă campioană olimpică. Nivelul general al concurenței crescuse între timp, dar diferența rămânea notabilă: Iolanda Balaș a terminat concursul cu performanța de 1,90 m, după ce a eșuat în încercările de a stabili un nou record mondial, de 1,92 m, în timp ce australianca Michel Brown, deținătoarea medaliei de argint, se oprise la 1,80 m, cu zece centimetri mai puțin.
Pe lângă recorduri mondiale și olimpice, în palmaresul timișorencei mai intră și două medalii de aur la campionatele europene de atletism de la Stockholm în 1958 și Belgrad în 1962, precum și o medalie de argint la Berna în 1954.
După retragerea din activitatea sportivă, Iolanda Balaș a devenit arbitru.
Între 1988 și 2005, fosta campioană olimpică a fost președinte al Federației Române de Atletism. În 2010, în cadrul unei ceremonii organizate la Palatul Elisabeta, timișoreanca a primit decorația regală „Nihil sine Deo” din partea Regelui Mihai I, pentru merite deosebite aduse sportului românesc și pentru modul în care a condus Federația Română de Atletism.
S-a stins din viață în 11 martie 2016, în capitala, la vârsta de 79 de ani.
Din 1998, Iolanda Balaș Soter este cetățean de onoare al Timișoarei, titlu acordat la propunerea fostului primar, Gheorghe Ciuhandu.
Ce amintește de Iolanda Balaș Soter la Timișoara
Marea campioană are un scuar ce îi poartă numele, la Timișoara, care se află în zona Palatului Administrativ și a Universittății de Medicină.
E asemenea, o stradă din oraș îi poartă numele. Aceast se află în zona Soarelui și leagă strada Uranus de Aleea Sănătății. Denumirea a fost dată în urma unei hotărâri de Consiliu Local din 2017.
***
Mai multe găsiți pe pagina noastră de Facebook opiniatimisoarei.ro!
Dacă ați fost martorii unui eveniment sau ai unei situații neobișnuite care ar putea deveni subiect de știre, contactați-ne la [email protected], pe FB sau pe contul nostru de Instagram!
