Noutati :

O noua lovitura „marca” ADP: parcari subterane fara licitatii

20 ianuarie, 2011 - 10:01 AM
Autor: Alina Sabou      
Categorie: ADMINISTRATIE
4

Societatea „Administrarea Domeniului Public” (ADP) este pe cale sa dea o noua lovitura dupa ce a cerut de la Consiliul Local Timisoara sa ii atribuie in concesiune, fara licitatie, mai multe hectare de teren din zona centrala a orasului, cu scopul de a se asocia cu o firma americana. Walco Monceau Group Inc. doreste sa construiasca trei parcari subterane in urmatorii patru ani. Investitia s-ar face pe banii americanilor, 30 de milioane de euro, din care s-ar asigura peste 2.500 de locuri de parcare.
Aparatul tehnic al primarului Gheorghe Ciuhandu a inaintat doua proiecte, parca intentionat alambicate, spre analiza consilierilor locali, ambele facand referire la posibila investitie a americanilor de la Walco.

in primul proiect, se solicita „includerea in obiectul contractului de asociere in participatiune a exploatarii parcarilor terane adiacente fiecarei noi parcari subterane construite”. Referatul atasat proiectului explica faptul ca investitorii americani doresc sa aiba in adminsitrare aproape 20% din suprafata centrala a orasului, pentru aplicarea unor masuri de control al parcarilor terane. Altfel spus, pe o raza de 150-250 metri in jurul fiecarei parcari subterane construite, adica un areal total de peste 12 hectare din zona Cetate, stationarea masinilor ar putea fi restrictionata. Aceasta masura va fi luata tocmai pentru ca soferii sa mearga inspre parcarile subterane construite si sa nu mai parcheze pe trotuare. in plus, din motivarea proiectului nu reiese nicicum care va fi controlul autoritatilor asupra politicii de tarife care urmeaza sa fie practicata de americani. Astfel ca, e foarte posibil, ca in spatele proiectului „binevoitor” al primariei sa se ascunda un lucru nu tocmai bun petnru soferii timisoreni: ei s-ar putea trezi ca nu mai au voie se parcheze in centru si vor fi obligati sa foloseasca parcarile subterane care vor practica preturi mult mai mari decat cele ale sistemului Telpark.

Al doilea proiect de hotarare prevede atribuirea directa, prin contract de concesiune, catre ADP, a peste opt hectare de strazi, „in vederea realizarii unor parcari subterane”. Concesiunea s-ar face pe 49 de ani. Suprafetele de teren au dimensiuni intre 780 si 34.800 mp  si sunt situate pe strazile: Popa sapca, Gheorghe Dima, Bulevardul Take Ionescu, Hector, Asanesti, Piata Ion Huniade si str. Vilson. Daca alesii locali vor fi de acord cu concesionarea acestor suprafete, firma Walco se angajeaza sa investeasca, din fonduri exclusiv private, trei parcari in zona Parcului Botanic, la Punctele Cardinale si bd. I.C. Bratianu. in referat se precizeaza ca nivelul redeventei va fi de 1% pe perioada recuperarii investitiei, iar partenerul – ADP – ar trebui sa aloce 30% din profiturile nete proprii, rezultate din asocierea cu Walco, pentru lucrari de investitii.

Lobby politic facut de primarul Ciuhandu

Din randul consilierilor locali au aparut deja discutii pe aceasta tema, concesionarea catre ADP fiind un subiect tabu. in speranta ca in 2012, an electoral, se va putea lauda ca a adus investitori americani pentru a construi parcari subterane, primarul Gheorghe Ciuhandu poarta discutii cu liderii politici, pentru sprijinirea acestui proiect.
Consilierul local PD-L Ovidiu Ciuhandu crede ca acest proiect nu va trece de votul alesilor, pentru ca exista riscul ca orasul sa fie blocat de concesionarea pe o perioada foarte lunga, in cazul in care parteneriatul dintre americani si ADP nu se va infaptui. in referat se precizeaza, totusi, o portita. in cazul in care contractul de asociere nu se semneaza in termen de 6 luni de la data adoptarii hotararii, contractul de concesiune va fi nul de drept.



Informatiile publicate de opiniatimisoarei.ro pot fi preluate de alte publicatii online doar in limita a 500 de caractere si cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la aceasta regula constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratata ca atare.

Rating

  • 4comentarii

recomanda prietenilor

loading...

Pareri

  1. ” marca” ADP. din cate stiu, ADP e firma de stat, a consiliului local. deci cum da asta „teapa”? cred ca o luati razna deja!

    • Ai dreptate ca ADP e a CL, dar uiti ca pana acum CL-ul nu a vazut nici un ban de la ADP. In schimb, sunt convins ca toate firmele de apartament, cu zero angajati, ce presteaza servici pentru ADP au un profit foarte frumusel. Asa ca e fix-pix daca e 100% privata sau a CL, ca banii tot la cine trebuie ajung.

  2. Vor opri lucrarile imediat ce vor da de ruinele vechii cetati. Cei mai in varsta stiu ce s-a gasit cu ocazia saparii fundatiei la hotelul Continental in anii 70.

  3. Philip Wesoke i-a sfătuit pe mafioţii Marchese şi Piervinanzi cum să-şi spele banii în America şi în Insulele Cayman. Acum, pe ai cui bani îi plasează în Timişoara?

    Primăria Timişoara a concesionat pentru 49 de ani zece hectare în zona centrală a oraşului unei firme americane care este declarată inactivă în Statele Unite. Walco Monceau Group Inc. din Boca Raton, Florida, a primit acest cadou după ce a promis că va investi 30 de mi­lioane de euro în trei parcări subte­rane. Contractul de concesiune dintre firma Primăriei care se ocupă de parcări şi Walco Monceau Group Inc. este ţinut secret de mai-marii oraşului, în ciuda protestelor înaintate public de Federaţia Asociaţiilor de Locatari din Timişoara şi Grupul de Iniţiativă în Promovarea Opiniei Publice.

    Consilierii locali au votat în masă asocierea dintre Administraţia Domeniului Public Timişoara şi Walco Monceau Group Inc., care a promis că va construi trei parcări subterane, cu un total de 2.500 de locuri de parcare, în următorii patru ani. Nu se ştie însă de unde va aduce firma americană cei 30 de milioane de euro promişi, ceea ce explică refuzul primarului de a organiza o dezbatere publică, o licitaţie, dar şi de a face publice contractele de asociere şi de concesiune dintre ADP şi firma ame­ricană.

    Cine sunt misterioşii investitori de la Walco Monceau Group Inc.? La Departamentul de Stat al SUA, divizia pentru corporaţii, firma din Florida apare ca inactivă, în schimb, aceeaşi firmă este extrem de activă, conform propriei pagini de internet, în România, Ungaria, Polonia, Cehia şi Rusia. Companiile, atât cea suspendată în Statele Unite, cât şi cea din Europa de Est, sunt deţinute de Philip Jay Wesoke. Americanul este cel puţin un vizionar, anticipând cu doi ani căderea Zidului Berlinului şi a regimurilor comuniste. Wesoke a abandonat firma din SUA şi a redeschis-o sub acelaşi nume la Budapesta, Ungaria, cu scopul declarat de a ajuta la trecerea de la economiile socialiste la cea capita­listă în ţările amintite. Anul în care Wesoke a deschis firma în Europa de Est este 1989. Wesoke, conform prezentării de pe site-ul companiei, a început să studieze pieţele est-europene încă din anul 1987, cu scopul declarat de a intra pe aceste pieţe, în domeniile parcărilor şi a infrastructurii.

    Trecutul lui Philip Wesoke, autodeclarat specialist în consultanţă financiară şi în atragerea de investitori străini în ţările est-europene, este legat de activitatea de brokeraj şi fonduri de investiţii în SUA. El a început ca broker la bursă în 1977, ulterior lucrând la alte firme de consultanţă financiară. Un detaliu interesant este că Wesoke a fost unul dintre primii care au cumpărat obligaţiuni ale Asociaţiei Naţionale pentru Ipoteci Guvernamentale, obligaţiuni destinate iniţial doar tranzacţiilor între companii ale statului american.

    Un document al unei Curţi de Apel din Statele Unite scoate la lumină un amănunt interesant. Pe 2 mai 1994, Michael Piervinanzi, Daniel Tichio şi John M. Bookhart Jr, care făceau parte dintr-un grup condamnat pentru spălare de bani şi escrocherii cu proprietăţi funciare şi imobiliare şi fraudă bancară, au pri­mit condamnări pentru mai multe delicte, printre care transferul fraudulos a 24 de milioane de dolari din fonduri de investiţii private. Conform acuzării, grupul mafiot a fraudat sta­tul ame­rican, transferând zeci de mi­lioane de dolari de la Irving Trust Company şi Morgan Guaranty Trust Company în conturi din diverse ţări. Acuzaţii au declarat că pentru a tran­sfera banii au apelat la serviciile lui Philip Wesoke.

    În toamna lui 1988, un grup al Mafiei italiene din SUA, printre care Anthony Marchese şi Michael Pier­vinanzi, a plănuit devalizarea fondurilor de investiţii Morgan Gua­ranty şi Irving Trust Company prin transferarea câtorva zeci de milioane de dolari către bănci din afara SUA.

    Documentul Curţii de Apel din SUA: “Marchese şi Pier­vinanzi l-au contactat pe Philip Wesoke, un «consultant financiar» care a mai investit, dar a şi pierdut bani de-ai lui Pier­vinanzi şi anterior. Marchese şi Pier­vinanzi i-au spus lui Wesoke că vor să investească discret între 14 şi 20 de milioane de dolari, bani lichizi, în bunuri neînregistrate de preferinţă în Insulele Cayman. Wesoke trebuia să găsească banca străină. Wesoke i-a dat lui Piervinanzi şi numărul de cont, şi banca către care urmau să se facă transferurile ilegale”.

    Tunul a fost dat pe 23 februarie 1989, iar FBI i-a arestat pe membrii grupului o lună mai târziu, exact când Wesoke a redeschis firma falimentară din SUA tocmai în Ungaria.
    Aceasta nu a fost singura aventură ilegală a lui Wesoke. Pe 17 ia­nuarie 1992, o instanţă din New York l-a condamnat la 1 an şi 9 luni de închisoare şi 3 ani de supraveghere pentru fraude electronice, pedepsite în Statele Unite mai abitir decât fraudele obişnuite. Guvernul american a trimis o scrisoare instanţei în care preciza că Philip Wesoke a colaborat cu autorităţile într-un alt caz. Posibil cel anterior, pentru că Wesoke era singurul care a participat la fraudă şi nu a fost condamnat. Instanţa însă a observat că atunci, pe când colabora cu autorităţile, Wesoke şi-a găsit timp să mai tragă pe sfoară un număr mare de persoane. Wesoke şi-a ispăşit pedeapsa în închisoarea federală din Montgomery, Pennsylvania. În urma anchetei s-a stabilit că Wesoke nu avea de unde să plătească amenda de sute de mii de dolari, aşa că aceasta a fost redusă la numai 5.000 de dolari. Pe o perioadă de trei ani, Wesoke nu mai avea voie să ia cre­di­te, trebuia să anunţe ofiţerul care-l supraveghea de orice activitate financiară şi să facă un tratament psiholo­gic. La final, judecătorul a decis ca Wesoke să-şi anunţe partenerii de afaceri, printre care un senator ame­rican, că are cazier.

    Reprezentanţii firmei americane s-au ferit de presă, dar surse din Pri­mărie au declarat că pentru ur­mătoarea rundă de negocieri Wesoke şi-a anunţat prezenţa şi a cerut la Timişoara cazare “în condiţii similare măcar cu cele de la Hilton şi limuzine pentru transportul dele­gaţiei”. Mai grav este însă că, pentru a doua oară în trei ani, Primăria Timişoara se asociază cu firme ale căror istoric şi reputaţie nu sunt ve­rificate.

    Pârnăiaş american, pica-ţi-ar investiţia în ocean
    În martie 2007, Philip Jay Wesoke a înfiinţat în Bucureşti firma Euro Water SRL. Un an mai târziu i-a schimbat numele în Walco-Monceau Development SRL şi i-a schimbat sediul de pe Şoseaua Mihai Bravu pe Calea Do­ro­banţilor, unde are sediul şi în prezent. Reprezentantul firmei este Estela Piriu, care, aşa cum rezultă de pe site-ul firmei americane, s-a alăturat echipei în ianuarie 2007. Piriu este prezentată drept consultant în afaceri cu energie pentru firmele care doreau să intre pe piaţa românească şi are legături strânse cu avocaţi şi angajaţi atât guvernamentali, cât şi din administraţia publică locală. Conform aceluiaşi site, Piriu ar fi introdus în România sistemul de coduri de bare care a revoluţionat industria ro­mâ­nească şi a adus ţărişoara noastră în acest mileniu. Pe lângă aceste rea­li­zări, Piriu a mai lucrat pentru o companie italiană de cafea şi pentru o firmă de imobiliare din SUA. Reprezentanta Walco în România este atât de cunoscută, încât o căutare pe Google oferă numai 11 rezultate. Estela Piriu a avut de fapt o afacere cu piese auto împreună cu un iordanian undeva pe Şoseaua Mihai Bravu. Walco-Monceau Development nu a depăşit de la înfiinţare o cifră de afaceri de 5.000 de euro, firma neavând profit în nici un an de la înregistrarea la Registrul Comerţului.