Noutati :

Interviu cu arheologul Florin Drasovean: Am avea nevoie de 100 de oameni pentru cateva luni ca sa recuperam vestigiile din santierul Cetate

29 octombrie, 2013 - 11:01 AM
Autor: Liliana Iedu      
Categorie: INTERVIU
1

TIMISOARA. S-a dat startul la santierul de reabilitare a centrului Timisoarei, insa lucrarea are nevoie, potrivit legii, de descarcare arheologica. La doar 3 m sub pamant ‘doarme’ insa Cetatea Medievala.  Ce se va intampla cu valoroasele vestigii?

Arheologul prof.univ.dr. Florin Drasovean a vorbit intr-un interviu acordat opiniatimisoarei.ro despre ceea ce se asteapta arheologii sa gaseasca odata cu primele sapaturi din Cetatea Timisoarei.

Florin Drasovean este cercetator stiintific la Muzeul Banatului din Timisoara, primind de-a lungul timpului mai multe premii. Unul dintre acestea i-a fost acordat in anul 2004. Este vorba de  „Meritul Cultural” in rang de „Cavaler” decernat de Presedintia Romaniei pentru cercetarea si protectia patrimoniului cultural national.

Ce asteptati sa gasiti in zona centrala a orasului, dupa ce vor incepe sapaturile pentru reabilitarea centrului istoric al Timisoarei?
– Timisoara moderna, este un lucru cunoscut, s-a asezat si s-a dezvoltat pe Timisoara medievala. Cartierului Cetate ii revine numele de la Cetatea Medievala a Timisoarei care a avut o evolutie in timp, incepand cu secolul al XII-lea, dupa unii, dupa altii chiar mai timpuriu, pana in perioada de inceput de secol XX, cand fortificatiile Timisoarei au fost demolate. Aceasta evolutie a Cetatii Timisoara incepe din zona Castelului Huniade, unde este sediul Muzeului Banatului pe care il doresc din toata inima sa se intoarca aici in momentul cand cladirea va fi reabilitata, si Cetatea Medievala care a avut o evolutie pe care o cunoastem in linii generale. Subliniez, doar in linii generale.

Dar exista niste harti…
– Hartile pe care le avem sunt niste harti idealizante, in sensul ca nu avem o georeferentiere a acestora, cunoastem aproximativ ceea ce a fost in Evul Mediu, cunoastem traseul zidului, si acela partial, fara o foarte buna localizare in teren. Dar dezvoltarea interna a orasului in cadrul Cetatii, aceasta este necunoscuta. Ceea ce am facut noi in 2004, in zona Spitalului Militar, in 2006 pe segmentul liniei de tramvai dintre Piata Libertatii si Piata Sfantu Gheorghe, in 2008, daca imi aduc bine aminte, a aratat doar o mica parte din fata ascunsa a Timisoarei Medievale. Ceea ce asteptam noi de la aceste lucrari de reabilitare este, in primul rand, sa se respecte legea pentru ca in Cetatea Medievala a Timisoarei, Cartierul Cetate este pe lista monumentelor arhitectonice si orice fel de reabilitare trebuie sa se faca cu respectarea legii, adica descarcarea de sarcina arheologica.

Bine, dar concret ce s-ar putea gasi, in afara de ziduri, canale si ce se mai cunoaste pe harti?
– Va spun ceea ce am gasit pana acum, iar prin extrapolare am putea face niste estimari. Arheologia este pana la un punct o stiinta a sanselor, dar, asa cum spunea cineva, o sansa buna trebuie pregatita foarte minutios. Pe linia de tramvai, de exemplu, am gasit evolutia orasului incepand cu secolul a XV-lea, am gasit inculsiv talpile caselor din lemn, am putut sa facem chiar datari dendrocronologice pe aceste talpi ale caselor, am gasit chiar sub o podina, un tezaur monetar compus din 423 de monede de argint, am putut sa gasim chiar un mic atelier in care se faceau cizme, am gasit aproape 30 de pingele in stare foarte buna, apa pastreaza materia organica. De asemenea am putut sa vedem foarte exact traseul strazilor, am gasit sase niveluri ale strazilor care erau suprapuse. In momentul in care pe o strada se depunea noroi, era construita o alta deasupra. S-au pastrat sase straturi, fiecaruia dintre ele corespunzandu-i un nivel de case al Timisoarei medievale. Vreau sa va spun ca intre inceputul Timisoarei Medievale si nivelul pe care calcam noi, astazi este o diferenta de nivel de aproape 3 metri. Deci in aproape o mie de ani s-au depus trei metri de pamant. Ce speram ca sa gasim este chiar partea de baza a Timisoarei Medievale din perioada turceasca. Deci un fel de zona comerciala in care erau toate pravaliile care existau in Cetatea Medievala. Ma refer la Piata Libertatii. Dincolo, in Piata Unirii este extinderea Cetatii Timisoara care a fost facuta in secolul al XVI-lea – al XVII-lea, cu zidurile care au fost refacute in acea zona. Inca o data, in linii generale cunoastem ceea ce ar putea fi acolo. Cartierele de locuit in zona Pietei Unirii, sa speram ca in acea zona nu vor fi foarte multe deranjamente ulterioare, ca cercetarea arheologica sa fie intr-adevar folositoare pentru ceea ce inseamna scriere unor pagini albe din istoria Timisoarei.

Cat timp ar dura o descarcare de sarcina arheologica, teoretic?
– Depinde de mai multi factori care sunt variabili, ii numesc in termeni matematici, este vorba de ceea ce gasim acolo, logistica pe care o avem la dispozitie si banii pe care ii avem la dispozitie. Una este ca sa lucrezi cu cinci oameni, alta este sa lucrezi cu 50 de oameni, una este sa lucrezi opt ore, alta e sa lucrezi 10-12 ore.

Primaria Timisoara doreste sa grabeasca lucrarile de reabilitare a Centrului istoric, pentru a nu pierde fondurile europene. Se va putea acest lucru?
– Noi am avut intotdeauna o relatie buna ca primaria si cand a fost domnul Ciuhandu primar, caci domnia sa a fost primar cand au fost primele lucrari de reabilitare de care am vorbit, a facut tot ceea ce a fost posibil, dar este adevarat ca am avut si un sprijin nelimitat as putea spune, din partea primariei pentru ca ni s-au dat foarte multe brate de munca, am lucrat cu detinuti, am avut si noi o echipa foarte mare, am adus nu numai din Timisoara, ci si din alte muzee, deci a fost un efort colectiv.

Cati oameni au lucrat in zona liniilor de tramvai de langa Piata Libertatii?
– Daca este sa punem numai personalul de specialitate, au lucrat peste 20 de oameni, arheologi, tehnologi de sapatura. Impreuna cu detinutii, cred ca erau aproximativ 60 de persoane.

De cati oameni credeti ca ar fi nevoie acum, pentru lucrarea din centru?
– Daca este sa lucram in paralel, Piata Libertatii  – Piata Unirii, cum ar fi indicat, in jur de 100 de oameni am putea ca sa rezolvam in linii generale, in cateva luni. Acum este o perioada in care vine iarna, in care vom face tot ceea ce este posibil, evident daca vom fi contactati sa facem aceasta lucrare.

A luat Primaria Timisoara legatura cu Muzeul Banatului, pentru a anunta ca urmeaza sa deschida un santier intr-o zona istorica?
– Eu cred ca aceasta chestiune trebuie discutata direct cu Dan Ciubotaru, directorul muzeului, eu sunt simplu cercetator. E adevarat ca am fost implicat in aceste proiecte si probabil tot eu voi fi insarcinat cu chestiunea aceasta.

Cand s-au facut lucrarile pe liniile de tramvai din zona centrala a orasului se punea problema sa se aseze o placa transparenta pentru ca vestigiile sa se poata vedea. Credeti ca aceasta poate fi o solutie pentru lucrarile de reabilitare a Centrului istoric?
– Da, a fost o idee, chiar eu am avut aceasta idee. M-am interesat pentru ca ceea ce era acolo, jos, la trei metri, erau aceste structuri de lemn. Aceste structuri de lemn, in momentul cand le scoti din mediul lor in care s-au pastrat sute de ani, acestea incep sa se degradeze. Ca sa nu se degradeze trebuie sa li se asigure aceleasi conditii de pastrare, sau aproximativ aceleasi conditii de pastrare, cu cele care au fost in starea lor naturala de prezervare. Lucrul acesta este extraordinar de costisitor. Eu atunci glumeam si spuneam ca poate oricine sa afle cat a costat Mausoleul lui Lenin, dar este imposibil de estimat cat a costat pastrarea trupului lui Lenin. Este cam aceeasi situatie ca aici. Este foarte costisitor, trebuie niste instalatii care sa asigure temperatura, umiditatea si exista si alte chestiuni care trebuie sa fie luate in calcul: calitatea acelei sticle, cat de des se sableaza, pentru ca se va calca deasupra, deci sunt niste variabile care presupun niste costuri care nu pot fi estimate. Noi am cercetat pe linia de tramvai, o zona de mare trafic. Aici, in Piata Libertatii si in Piata Unirii, teoretic, daca vom gasi lucruri interesante si noi speram din toata inima sa gasim astfel de lucruri, se pot pastra, intr-o zona in care sa nu se calce, cum este de exemplu in centrul Clujului. O parte din pavajul roman se vede. Pot fi lasate astfel de zone si la noi, in care se vada ceea ce este jos, insa cu acea retinere legata de conditiile de pastrare pentru ca degeaba le lasam acolo, daca se distrug.

In ce masura mai vin tinerii sa faca munca de jos, din santierele arheologice?
– Tineri vin foarte multi, dar exista o disfunctionalitate majora care intr-un anumit moment ii indeparteaza de aceasta meserie. Ei vin pe bancile facultatii, depun eforturi, de multe ori eforturi considerabile, iar de multe ori, dupa ce termina nu li se poate oferi o slujba in bransa. Acesta este momentul de scurt-circuit in care tanarul renunta la arheologie si pleaca spre alte meserii. Avem zeci de exemple in acest sens. Tinerii nu pot ca sa fie angajati, ei, in ciuda faptului ca au aceasta aplecare, au pasiunea pentru arheologie, pana la urma intervine aceasta constrangere materiala si neputand sa fie angajati in muzee, in institute de cercetare… Ei vin pe santiere sa munceasca, sunt si platiti, zic eu destul de bine, dar este vorba de cariera lor. Cariera ulterioara e scurt-circuitata de aceasta incapacitate a sistemului de a-i absorbi pe cei foarte buni, evident, nu pe toata lumea.

Pe ce santiere se lucreaza in acest moment, in Timis?
– Este santierul colegului Szentmiklosi care sapa la Cornesti si atat. Este un proiect mare romano-german, cu universitatea din Frankfurt, Muzeul de preistorie din Berlin si acum sunt spre finalizarea lucrarilor, din cate stiu. Sunt acolo cele 4 incinte fortificate, de la sf\r;itul epocii bronzului si inceputul epocii bronzului, circa 1300 i. Ch.

Recent a fost descoperit un stavilar, langa Piata 700. Care ar fi cea mai buna varianta de conservare?
– Pe harti exista aceasta ecluza, acest sistem de regularizare a apelor in santul de aparare, dar nu credeam, toata lumea a fost surprinsa, nu credeam si nu estimam o asemenea surpriza, sa se pastreze inclusiv pavajul de lemn, etapele de evolutie ale stavilarelor, niste detalii tehnice importante. Ceea ce am gasit acolo e unic pana acum in Romania. Acest lucru i-a determinat pe cei doi colegi care s-au ocupat de aceasta descoperire ca in raportul trimis Ministerului Culturii, aceasta este uzanta legala, sa propuna ca inainte de acordarea certificatului de descarcare arheologica sa fie consultata Comisia Monumentelor. Aceasta e cea care va decide ceea ce se va intampla acolo. Acum daca o sa intrebati investitorul, el va spune, probabil, ca alea trebuie sa dispara de acolo, daca intrebati arheologul va va spune ca alea trebuie sa fie acolo. Din punctul meu de vedere pot ca sa fie, in parte, ma refer la ramasitele importante ale ecluzei, pot fi mutate intr-o anumita zona, tot acolo, in acel areal, fara ca sa fie deranjat in mod fatal, ca sa zic asa, proiectul de constructie.

Ramanand in perimetrul Pietei 700, acolo s-a ridicat recent asa- numitul acvariu. Avea sau nu nevoie, acesta, de o descarcare arheologica?
– Evident ca avea. Si eu stiu ca nu a facut aceasta descarcare arheologica, dar lucrul acesta va trebui sa il discutati cu Alexandru Szentmiklosi pentru ca el este cel care a facut toate cercetarile din zona.

Dar tehnic, pentru constructia acvariului este nevoie de descarcarea arheologica?
-Pentru toate interventiile, asta spune legea, care sunt in zona monumentului, sau in zona de protectie a monumentului, trebuie sa se faca descarcarea de sarcina arheologica, deci si in aceasta situatie, da, asta spune legea.

Care a fost cel mai important obiect pe care l-ati gasit de-a lungul timpului si care v-a ramas la suflet?
– Este un vas pe care l-am gasit in 1978, primul meu vas, pe vremea cand eram student, pe vremea cercetarilor de la Parta. Nu este un vas deosebit, dar este un vas intreg si pentru mine a fost o foarte mare satisfactie ca sa il gasesc si vasul respectiv mi-a ramas apropiat. Am gasit foarte multe lucruri, unele de importanta deosebita, de importanta europeana pentru perioada respectiva, dar acest vas a ramas un obiect sentimental pentru mine.

Rating

  • 1comentarii

recomanda prietenilor

Pareri

  1. Corectie la cele declarate la Piata 700:
    Campaniile de cercetari arheologice din Piata 700 au fost conduse de catre mai multi arheologi, nu numai de catre subsemnatul (respectiv, dr. Mircea Mare, Ovidiu Bozu si Dr. fl. Drasovean).
    „Acvariul” a fost construit fara vreo solicitare catre muzeu, de efectuare a cercetarilor arheologice de descarcare de sarcina arheologica. Subscriu la afirmatia ca, in mod legal, aceasta descarcare ar fi trebuit sa se faca. Avizul favorabil pentru inceperea lucrarilor de constructie nu a fost dat de Muzeul Banatului ci de catre o alta institutie. Ca intre istorici, nuantele sunt importante!