Noutati :

Interviu cu Andrei Condoros, presedintele Asociatiei Peisagistilor din Romania, filiala Teritoriala Vest: Timisoara e un oras bolnav, caruia i se aplica un malpraxis administrativ

11 octombrie, 2013 - 12:21 AM
Autor: Roxana Deaconescu      
Categorie: INTERVIU
7

Andrei Condoros este presedintele filialei Teritoriale Vest a Asociatiei Peisagistilor din Romania. A fost ales si vicepresedinte al Federatiei Internationale a Arhitectilor Peisagisti ILFA Europe, functie pe care o va prelua incepand din 2014.

Obisnuim sa spunem ca Timisoara este un oras frumos, al florilor, al rozelor, al parcurilor. Pe ce s-au bazat aceste titulaturi si cat mai sunt de actuale?

S-au bazat pe o organizare foarte judicioasa a spatiului. Orasul Timisoara a fost recunoscut pentru calitatea spatiului urban, care a fost modelat in timp de catre generatiile anterioare, care au avut o oarecare viziune a orasului, una sanatoasa. Infrastructura verde a orasului a fost gandita in contextul infrastructurii construite. Importanta pe care spatiul verde a avut-o atunci, din pacate, nu mai este valabila astazi. Acum se simuleaza, se simuleaza un interes, o cunostinta in domeniu, insa de cele mai multe ori se greseste grav. Se greseste ireversibil, din pacate. Efectiv se distruge mostenirea lasata de generatiile trecute vizavi de parcurile istorice.

Mai este Timisoara un oras al rozelor, al parcurilor?

Ar fi gresit sa spunem ca nu mai este. Mai este, pentru ca inca exista un potential. Timisoara are un peisaj. Cat va mai tine el, cat timp ne mai putem lega de aceasta sintagma… asta chiar tine de administratia publica locala, care ar trebui sa isi revizuiasca strategia.

Candva, Timisoara era printre putinele orase ce puteau fi traversate mergand de la un capat la altul din parc in parc. Cat mai este de actual acest aspect?

Vorbim de o retea a spatiilor verzi, de o promenada de-a lungul canalului Bega, care asa a fost gandit. Astazi este un spatiu fragmentat, pentru ca in momentul in care s-au construit podete, pasarele sau pur si simplu s-a regandit infrastructura rutiera a orasului, acest spatiu a fost conditionat. Practic, nu se poate circula continuu de-a lungul canalului Bega.

Daca tot vorbim de canalul Bega, cat de bine ti se pare pus in valoare?

Bega nu este pusa in valoare. Este un spatiu care asteapta investitii serioase, care ar putea genera o alta fata a orasului, o lucrare care in marile orase ale Europei si pe care noi le privim ca orase civilizate, fiind un exemplu pentru noi, a  generat o uriasa transformare la nivel de functiuni urbane si de interes vizavi de partea turistica.

Din punct de vedere peisagistic, care sunt neajunsurile majore ale Timisoarei, daca este sa facem o comparatie cu alte orase de acelasi fel din Romania: Cluj, Iasi, Brasov? Sau cu alte orase de peste hotare…

Nu cred ca putem avea o comparatie satisfacatoare in Romania. Daca dorim un exercitiu de imaginatie, ar trebui sa facem o comparatie cu Viena, care este intr-adevar un oras verde, in care infrastructura verde primeaza, un oras atent cu ceea ce inseamna vegetatie. Timisoara nu are o strategie a spatiilor verzi, Timisoara inca se bucura de un fond verde care a fost mostenit. Interventii noi, majore, care intr-adevar sa aduca un plus valoare spatiilor verzi nu au existat.

De ce nu? Nu avem specialisti? Unde este problema?

Sunt specialisti, insa ori sunt prea putini ori nu sunt ascultati. Deciziile se iau peste capetele lor, de catre personaje care ar trebui sa fie exponentii unui punct de vedere profesional, si nicidecum sa emita judecati de opinie si judecati de valoare pe niste domenii pe care chiar nu le stapanesc.

Care este locul din Timisoara cel mai bine cadrat peisagistic si care este cel mai prost cadrat? Hai sa facem un top al acestora. Care sunt cu adevarat dezastre?

Nu ma pot gandi decat la parcurile istorice. Cred ca e corect daca am vorbi despre Parcul Rozelor, despre Parcul Central, despre Parcul Alpinet, intr-o oarecare masura. Imi este foarte greu acum, pentru ca in timp aceste peisaje s-au transformat. Noi le cunoastem din literatura de specialitate. Am avut acces la informatii si am putut analiza din alte puncte de vedere. Vizibil, multe sunt spatii care apar intr-adevar neingrijite si lasate intr-o asteptare care nu-si gaseste rezolvare. Sincer, mi-e si frica de rezolvarea care s-ar putea gasi la un moment dat. Acea Alee a Personalitatilor, de exemplu, din Parcul Central, apare aproape invaziv in contextul unei organizari a parcului care nicidecum n-a luat in calcul aceasta interventie. Asta cu toate ca intentia este foarte buna. Mijlocul de a promova valorile pe care le-a avut la un moment dat orasul este putin agresiv in acest spatiu. Se puteau gasi variante mult mai ingenioase, mult mai discrete.

Si dezastrele care sunt?

Pai centrul orasului, cetatea veche: Unirii, Libertatii, Piata Victoriei, arterele de circulatie, practic toata cetatea istorica a Timisoarei, care este cea mai vizibila si cea mai personala, a ajuns sa fie cea mai impersonala si cea mai lipsita de esenta zona a orasului, cand este si cu cel mai mare potential. Nu vorbim de cartiere… Sistematic, s-a neglijat o documentatie care a fost in timp construita si sudata de niste specialisti care au avut interesul si experienta si si-au dedicat foarte multi ani din viata incercand sa vina cu o solutie care sa poata vorbi limbajul Timisoarei de altadata si care sa duca orasul catre o tendinta noua in ceea ce priveste urbanismul la nivel european. Urbanismul european nu se mai bazeaza pe aceleasi principii pe care s-a facut administratie in urma cu multi ani. Urbanismul nou incearca o reinterpretare a mostenirii culturale si istorice a unui oras, transformand-o in bunuri culturale, care vand si atrag turistic. Nicidecum nu cosmetizeaza ceea ce a fost lasat ca mostenire.

Spuneai ca centrul orasului este un dezastru. Ce abordare s-ar potrivi cel mai bine pentru pietele Timisoarei: Unirii, Libertatii, Victoriei, Sfantul Gheorghe? Din punct de vedere peisagistic…

Le-as privi intr-adevar ca un spatiu public, definit de literatura de specialitate ca fiind al tuturor. Acesta ar trebui sa fie sentimentul, aceste spatii au ajuns sa fie tare impersonale. Ajungi cumva sa te refugiezi in spatii private, in localuri. Ambele si-au pierdut din atributele de spatii de comuniune, de a aduce oamenii laolalta. Sunt tratate individual, treaba asta nu exista niciunde in Europa. Aceste spatii ar trebui sa fie creative, sunt atatea solutii. Cred ca intentionat se face asta. Vorbim de un oras care ajunge sa fie in totalitate asfaltat, sunt atatea solutii de finisaj, atatea metode de a construi si de a pune in valoare un spatiu.

Am prezentat acum ceva vreme pe opiniatimisoarei.ro un material despre monumentele Timisoarei. Se potrivesc ele in orasul florilor? In ce masura?

Depinde foarte mult din ce perspectiva privim aceste monumente, aici tot timpul vor aparea discutii. Toate sculpturile sau monumentele pe care le vedem astazi in oras au fost rodul unor evenimente care au marcat Timisoara. Sunt opere de arte amplasate imediat dupa 1989, ele spun o poveste. Ar fi gresit sa ne dam cu parerea vizavi de mijloacele de exprimare artistica pe care artistul le-a avut. Monumentele istorice ale orasului au de asemenea o conotatie. Sculpturile moderne, daca vorbim despre ele, sunt efectiv dosite, daca pot sa spun altfel. Multe dintre ele sunt efectiv aruncate in ideea in care putina lume le vede si nu strica cumva un aspect al orasului, aspect care ar trebui sa creasca odata cu ele. Ele ar trebui cumva mult mai bine puse in valoare, pentru ca sunt un produs al unei generatii noi, al unui oras care se pretinde a fi deschis catre noile mijloace de exprimare. Nicidecum nu ar trebui umbrite. Cat despre monumentele istorice, unele sunt, iar altele nu sunt puse in valoare. Piata Unirii e un caz fericit, Piata Libertatii de asemenea, cu toate ca sunt discutii vizavi de o remodelare. Ar fi gresit sa ne raportam la un monument ca fiind cel care genereaza spatiul, el joaca un rol important, dar nu trebuie sa modeleze spatiul. Tot ce inseamna constructie in jurul acestui monument ar trebui sa tina cont de el, daca nu se doreste reamplasarea. Un astfel de monument ar trebui transpus intr-o piateta care sa poata aduna oameni, unde se pot organiza evenimente, care sa atraga atentia si asupra istoriei.

Comenteaza cateva incercari nastrusnice peisagistice in Timisoara…

Toate sunt interventii importate, pentru ca nu reprezinta spiritul orasului, nu sunt gandite in contextul unui peisaj pe care Timisoara l-a avut si il are. Au fost niste incercari de a aduce noutate in oras, interventii care n-au incercat nici macar sa surprinda un caracter al locului, care nu si-au propus decat sa cosmetizeze niste locuri, sa vina cu un element surprinzator, drept dovada Stonehenge. S-a dorit apoi aducerea in mijlocul Campiei Banatului sau sa zicem in orasul amplasat totusi unde e amplasat a unor palmieri, care vorbesc despre o vegetatie exotica, nicidecum de un peisaj al orasului care a fost conservat foarte mult timp. Le vedem ca pe niste incercari de a inova, cand efectiv se discretizeaza. Cred ca administratia publica ar trebui sa-si regandeasca patrimoniul natural, astfel incat sa-l fac mult mai agreabil si util, decat sa vina cu incercarile acestea nonconformiste. Se doreste o infrumusetare, o estetizare, un plus de culoare, sa fim in trend cu lumea buna, dar n-am inteles, de fapt, ca ei au o problema mai mare decat avem noi. Ei vor sa scape de asta, noi facem greseala pe care ei au facut-o in urma cu multi ani, incercand sa fim in trend cu lumea buna, copiind, de fapt, chestii care nu-s specifice orasului.

In ce masura s-a reusit in Timisoara imbinarea istoriei cu modernul. Sunt orase cu zone istorice si cu zone noi, cladiri futuriste. In altele sunt imbinate. Cum e Timisoara?

Am spus putin si mai devreme, este o tendinta in urbanismul european, se practica si la scara internationala. Vorbim de acea regenerare urbana, imbinare intre nou si vechi. Se incearca, pe de o parte, sa se conserve si sa se reconverteasca partile istorice sub forma de bunuri culturale si artistice. Asta poate face parte si dintr-o strategie de atragere de capital. Trebuie create niste dispozitive care sa atraga vizual, din care sa rezulte scenografie urbana, care creeaza premisele unei dezvoltari urbane in acord cu tendintele moderne. Aceste zone ar trebui gandite astfel incat sa functioneze ca un aspirator de bani, de oameni, de activitati culturale, artistice, de orice natura, care sa faca Timisoara un oras interesant pentru toate categoriile sociale. In ultima vreme, am impresia ca orasul nostru este unul bolnav, pe care se practica un malpraxis administrativ, un oras caruia ii este prescris un medicament fara reteta. Daca e sa personificam si luam ca si cum ar fi medicament tot ce inseamna solutii urbanistice si arhitecturale, reteta ar fi chiar consultarea publica, luarea in considerare a specialistilor, organizarea de concursuri. Tot ceea ce inseamna dezbatere publica este exclus la noi. Se intervine din principii ce tin de o anumita persoana si se desconsidera tot ceea ce poate genera Timisoara prin forta proprie. Se exclude dialogul, plecand de la cetateanul de rand, pana la organizatii, institutii, foruri. Primaria Timisoara ar trebui sa deschida cetateanul, ar trebui ca prin vocea primarului ales de oameni tocmai ca sa fie interfata dintre ei si aparatul politic, sa isi regandeasca putin pozitia si sa adopte o strategie inteleasa de populatie. Ar fi nevoie de o dezbatere care se nu se limiteze la o consultare de o ora sau doua in sala de consiliu local. Daca vorbim iarasi de cazuri internationale, mai intai se ia o decizie la nivel administrativ, apoi se da un concurs de proiectare, se cere o expertiza de specialitate, proiectele se fac publice – exista sali de expozitii in care oamenii merg si privesc –, apoi printr-un juriu avizat se aleg cateva proiecte, se pun iar in dezbatere publica, sunt saptamani, luni in care se discuta concret pe solutiile castigatoare, care nu sunt obligatorii. O solutie finala este din nou discutata si oamenii sunt implicati. Pentru o administratie responsabila, vocea cetateanului este extrem de importanta.

Timisoara are o paleta de culori foarte bogata. Avem cladiri si blocuri de toate culorile. Se coloreaza cam alandala…

Nu exista o strategie, o standardizare. Nu prea avem nici cadrul legislativ, dar ar putea fi corectat de administratia locala prin Consiliul Local. Dar despre ce vorbim pana la urma? Noi nu avem un plan urbanistic al orasului. In momentul in care nu gandesti coerent in oras, nicidecum nu poti sa ai pretentia de a avea o identitate vizuala si coloristica.

Sa vorbim putin despre mobilierul urban al Timisoarei. Suferim mult la acest capitol. Ar trebui sa existe standardizare sau este nevoie de personalizari pe zone?

Fiecare zona a orasului vorbeste un alt limbaj. Nu poti sa folosesti banci baroce in cartierul Dacia, cum nu poti nici sa folosesti aceleasi banci in tot orasul. Noi avem acum mosteniri, iar cele noi sunt total neadecvate, cele mai de jos solutii posibile, cele mai ieftine. Se merge pe volum, bancile nu trebuie sa fie multe, trebuie sa fie putine, sa fie functionale, sa isi gaseasca rostul in spatiu, sa poata fi folosite indiferent de vreme. Mobilierul urban are tocmai acest dar, de a pune suplimentar in valoare un ansamblu. Din pacate, la noi nu i se acorda aceasta importanta, desi este foarte important, indiferent unde am merge.

Cum arata terasele Timisoarei?

Fiecare ar trebui sa vorbeasca un limbaj propriu, dar nu ar trebui sa existe diferentele acestea de nivel. Nu ar trebui sa fie obstacole, sa nu incurce traficul. In strainatate este o organizare in toate, spatiul public nu este afectat la modul la care este afectat acum. Vorbim si de o oarecare nesimtire a privatilor vizavi de spatiul public, care este tolerata de primarie. Sunt discutii de ani de zile vizavi de rezolvarea acestei probleme.

Intrarile orasului ofera primul contact turistilor, prima impresie. Pentru majoritatea e negativa…

Fiind nascut aici imi cunosc orasul, dar ca un prim contact n-ai spune ca intri intr-un oras de talia Timisoarei atunci cand treci de intrari. Constructiile care se fac nu au niciun fel de aspect, nu exista o crestere graduala de la o zona rezidentiala la un city business. Este efectiv o brambureala care te induce in eroare. Intri in oras, la un moment dat ajungi in centru. Daca vorbim de alte intrari, cum ar fi gara sau aeroportul, toate sunt desconsiderate. Vorbim despre titlul de Capitala Culturala Europeana, dar noi nu avem cum sa primim vizitatori sau turisti. Nu avem ce sa le aratam, sunt oameni care vin dintr-o Europa in care tipul asta de discurs exista de foarte multi ani.

Ce elemente de peisaj, arbori, flori se potrivesc pentru Timisoara, un oras de ses?

Ar trebui o vegetatie specifica acestei zone a campiei. In natura intalnim combinatii la orice pas, e suficient sa ne raportam la asta pentru a crea niste scenarii. Pentru asta e nevoie de o oarecare deschidere catre o profesie. E suficient ca pentru orice problema a orasului sa organizezi un concurs de idei pentru a avea mai mult decat o solutie. La nivel de flori si arbusti, sunt o gramada de variante, dar daca vorbim de varianta arboricola, care ar avea un rol decorativ si estetic, sunt iarasi cateva variante. Toate sunt in documentele de specialitate, nicidecum nu trebuie sa cauti dupa ele sau sa vii cu solutii inovative, pentru ca rezultatul niciodata nu va fi acelasi. Cazul palmierul este actual, dar ce s-a intamplat cu marile bulevarde din oras? Cum ar fi Take Ionescu, unde s-au ras toate exemplarele de tei ca sa se planteze duzi sau ciresi altoiti la doi metri. N-arata bine, n-au niciun rol, nici decorativ si nici functional. Teiul este arborele cu cea mai mare valoare ecologica din speciile care cresc la noi in tara. Asta denota o necunoastere, un act grav, o crima, un gest care pune in pericol inclusiv sanatatea cetatenilor.

Care sunt tipurile de flora ce ar cadra cel mai bine un oras ca Timisoara. Autoritatile respecta regulile in aceasta directie sau specialistii peisagisti din primarie fac sa fie facut…?

Nu este nicio regula, totul se face spontan, se face in ultimul moment, se anunta ca se face fara sa se stie exact ce se face. Avem exemplul intersectiei din Balcescu, care efectiv a fost decimata. Ce s-a intamplat acolo e de acuzat si trebuiesc luate masuri in cazul acesta, nu poti sa tai tot si sa nu ai o solutie. Asta inseamna efectiv ca nu exista o strategie si ca deciziile se iau prin interes sau pur si simplu dupa idei.

Daca este sa vorbim despre parculetele din cartiere, ar trebui sa aiba un specific? Cum vezi o personalizare a zonelor orasului?

Ele sunt destul de unitare ca si arhitectura, nu exista o diversificare. Cetateanul ar trebui sa vina cu solutii, sa vina cu idei. Ca sunt bune sau nu, specialistii trebuie sa decida. Noi am avut niste incercari de a lucra cu comunitatea. Am reusit sa strangem oamenii la planseta si sa gandim un spatiu pe care sa-l foloseasca si ei, dar nu am fost luati in seama de catre primarie. Aici este greseala, Primaria trebuie sa gestioneze bine acel spatiu. Ar trebui sa existe spiritul de apartenenta, ca in momentul in care simt ca apartin acelei zone, sa am un cuvant de spus, un punct de vedere, sa pot pune mana efectiv pe ceva. Sunt idei, e suficient sa tragem cu ochiul in Austria, chiar si in Ungaria, Cluj, Bucuresti si Iasi. Sunt acele gradini ale comunitatii, proiecte la scara mica, ce au rolul de a aduce comunitatea laolalta, de a genera un spatiu, un produs de care oamenii sa se ingrijeasca. Vorbim de spatii unde sa se poata cultiva zarzavaturi, flori, spatii care au rolul de a educa tanara generatie… efectiv o gradina a comunitatii.

Din punctul tau de vedere, care sunt obiectivele turistice ale Timisoarei uitate si nepuse in valoare. Fie ca sunt cladiri sau zone…

Cred ca putem discuta de patrimoniul orasului Timisoara. Foarte putine obiective turistice au fost puse in valoare. Rezerva pe care o avem este una impresionanta, daca nu cea mai mare din Romania, ca si numar de cladiri de patrimoniu. Sunt lucruri care ar trebui integrate intr-un plan bine pus la punct care sa genereze interes, pentru ca altfel nu au niciun viitor. Nu putem face din orasul asta un muzeu.

Cat de tare pune administratia locala pret pe peisagistii Timisoarei? V-a chemat cineva la vreo consultare? Ati avut vreun semn de la primar? Avem totusi o asociatie a peisagistilor…

Exista o asociatie a peisagistilor din Romania, cu sediul chiar in Timisoara, de 10 ani. De atunci si pana acum am avut o atitudine proactiva. Am incercat sa aducem ceva nou, proiecte de care Timisoara are nevoie ca sa intre in lumea buna. Din pacate, ne-am transformat intr-o asociatie de control acum… La nivel de asociatie, eu activez inca din 2006. N-am primit niciodata o invitatie venita intr-un moment critic, intr-un moment in care opinia noastra sa poata face diferenta.

Rating

  • 7comentarii

recomanda prietenilor

Pareri

  1. Corect este sa precizam ca idei ca Stonehenge, scoaterea teilor si inlocuirea lor cu ciresi altoiti cu coroana mica si alte specii de mai mult tufe suspendate decat copaci, a fost inceputa de ciuhandu! Adevarat ca nu a fost si nici nu este o viziune peisagistica unitara a orasului; cine s-o faca, un incompetent si mitoman ca sorin ciurariu, arhitect sef? Ar trebui creat postul de gradinar sef al orasului si angajat un om competent, pe bune!

  2. De ce sa-i intrebe Uica Robu pe peisagisti? Doamne fereste!…ar insemna sa iasa o treaba bine facuta.
    Capusele din ce sa traisca?
    Na ..se apucara sa puna pomi in Balcescu,proaspeti si gata uscati.Un domn de la primarie se zbatea ca nu-i ala copacul din proiect… firma capusa(a doua la lucrare) l-o trimis putin la plimbare. Caragiale frate..Caragiale!

  3. Timisoreni azi adunarea in piata Balcescu! Avem treaba!!!!
    Testam rezistenta la impingere a copacilor plantati-asa cum ne-a invatat intaiul gospodar al orasului.
    Tot de la primarele nostru stim cum se planteaza un pom cu Metoda Palmierul:il cumparam, si-l bagam cu tot cu ghiveci in pamant

    Vicepresedinte la nivel european din 2014.Robu il ignora pe acest specialist de nivel european, in loc sa-l consulte pentru fiecare fir de iarba din oras.

  4. e trist ca lumea mai crede doar in super eroi. astept timisoareanul de odinioara care stia ce este bine pentru el si urmasii lui, timisoareanul care protesta primul cand ii erau incalcate drepturile,timisoreanul legat afectiv de orasul sau. Astept ca timisorenii sa inteleaga ca primarul este alesul lor si ca orasul le apartine nicidecum nu este un teren pe care se fac afaceri ilegale si se iau hotarari in absenta lor. iar daca hotararile se iau in acest mod, ei trebuie sa reactioneze.
    cat despre Piata Balcescu, sunt trist ca a disparut o marturie a istoriei, s-a stirbit din frumusetea ansamblui. cei cinci frasini taiati care strajuiau blocul comunist, in anii ’70, cand s-a construit blocul au fot protejati pentru a nu fi degradati in timpul santierului. Acum, au trebuit sa plateasca pentru aerul bun pe care l-au produs in toti anii acestia. Iresponsabil si condamnabil.

  5. Trist.Foarte trist. Nu avem iesire din nici-o situatie.Un copac este o fiinta vie, cand il retezi este un act criminal.A plantat alti pomi bolnavi, primarului nu ii pasa daca se usuca ori traiesc, conteaza ca au garantie-devastatoare judecata

  6. Pot sa afirm cu tarie ca dl.Andrei, este trup si suflet in ceea ce priveste proiectele sale. Problema este ca nu are cu cine…Pe vremea lui Ciuhandu, s-a incercat punerea in practica a unui proiect privind amenajarea spatiilor verzi din zona Steaua. Andrei si echipa lui au facut mari eforturi de a obtine de la Primarie acord privind acest proiect care nu implica niciun ban din partea Primariei.Era nevoie doar de situatia juridica a terenurilor si acord asupra inceperii proiectului..S-a ales praful de tot, iar Primaria n-a fost in stare sa planteze nici macar un pom…Interesele, reaua vointa si indiferenta sunt dusmanii permanenti ai celor care vor sa faca ceva in acest oras…

  7. astept cu mare interes si nerabdate sa vad cind si cum se vor desfasura lucrarile la Canalul Bega…cine a castigat licitatia de executare a proiectului si cit din proiect v-a fi respectat…