Stelian Ion, fost ministru al Justiției, susține că, într-un stat de drept, astfel de situații nu pot fi tratate ca „bâlbe tehnice”. Responsabilitatea revine conducerii Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar președinta Lia Savonea nu se poate ascunde în spatele tăcerii.
Stelian Ion: „Ieri, la Înalta Curte de Casație și Justiție, în cadrul Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a discutat interpretarea art. 10 din Legea nr. 241/2005 privind evaziunea fiscală: dacă lipsa raportului de expertiză de specialitate atrage sau nu neregularitatea actului de sesizare a instanței și restituirea cauzei la procuror.
Problema nu este una pur teoretică. De această interpretare depinde soarta unor dosare grele de evaziune fiscală.
Grav este însă altceva: minuta deciziei a apărut inițial într-o formă, iar ulterior a fost modificată în sens exact opus.
Mai întâi: lipsa expertizei NU atrage neregularitatea. Apoi, „peste noapte”: lipsa expertizei determină neregularitatea și restituirea dosarului.
Indiferent care va fi soluția finală, simplul fapt că o minută se schimbă radical, în sens favorabil inculpaților, ridică suspiciuni extrem de serioase. Nu vorbim despre o virgulă sau o eroare materială, ci despre o „inadvertență” care poate arunca în aer anchete de mare corupție și evaziune fiscală.
Și apare o întrebare legitimă: Cum se face că astfel de „erori” nu sunt niciodată în defavoarea infractorilor?
Acest episod nu este izolat. El se potrivește perfect cu relatările recente ale judecătoarei Raluca Moroșanu, care a descris presiuni și mesaje transmise în sistem potrivit cărora evaziunea fiscală n-ar trebui tratată ca o infracțiune penală gravă, ci mai degrabă ca o chestiune administrativ-fiscală, iar judecătorii ar trebui „să înțeleagă” această perspectivă.
Toate acestea afectează grav încrederea publicului în justiție. Când deciziile se schimbă peste noapte, când mesajele din vârful sistemului relativizează infracțiuni grave, iar consecințele favorizează constant inculpații, nu mai vorbim despre simple disfuncționalități, ci despre aparența unor practici profund nelegitime.
Într-un stat de drept, astfel de situații nu pot fi tratate ca „bâlbe tehnice”. Responsabilitatea revine conducerii Înaltei Curți.
Reamintim că USR a înaintat 10 propuneri de modificare a 𝐥𝐞𝐠𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐉𝐮𝐬𝐭𝐢𝐭𝐢𝐞𝐢.
1. Egalitatea magistraților în fața legii. Corupția din justiție trebuie anchetată eficient, fără structuri care blochează răspunderea penală.
2. Reforma Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Un CSM mai reprezentativ, mai transparent și responsabil, fără conflicte de interese și privilegii.
3. Continuitatea completurilor de judecată. Dosarele trebuie soluționate de judecătorii care le încep, pentru a preveni influențarea proceselor.
4. Protejarea magistraților – avertizori de integritate. Dreptul magistraților de a vorbi despre problemele din sistem trebuie garantat.
5. Cariera magistratului și funcțiile de conducere. Promovări și numiri bazate pe concursuri reale, competență și alegeri democratice.
6. Delegări, detașări și ocuparea posturilor vacante. Excepțiile trebuie să rămână excepții, iar lipsa de personal să fie rezolvată prin concursuri.
7. Inspecția Judiciară și echilibrul puterilor. Limitarea puterii discreționare și creșterea transparenței în controlul disciplinar.
8.Transparența repartizării dosarelor. Audit independent pentru a garanta repartizarea aleatorie reală.
9.Evitarea prescripției și a tergiversărilor. Dosarele nu trebuie „omorâte” prin amânări și proceduri greoaie.
10. Limitarea puterilor excesive ale procurorilor-șefi. Independența anchetelor trebuie protejată de intervenții ierarhice arbitrare.