Carlo Cani s-a angajat la o compania miniera din Sardinia in 1980 si a iesit la pensie in 2006, la varsta de 60 de ani.
Barbatul a reusit sa stea in concediu medical invocand cele mai diverse probleme de sanatate, de la afectiuni ale ochilor cauzate de praful de carbuni, pana la amnezie, hemoroizi, faptul ca sufera de claustrofobie (teama de spatii inchise), variate infectii, iar lista poate continua la nesfarsit.
„Am ajuns la varsta pensionarii fara sa muncesc cine stie ce. Am urat sa muncesc in subteran. Din prima clipa am inteles ca viata printre carbuni nu este pentru mine. Asa ca am inventat tot ce mi-a venit in minte, ma loveam intentionat la deget pentru ca nu puteam sa lucrez cu el umflat. Cu alte ocazii imi frecam ochii cu praf de carbune. Pur si simplu nu-mi placea sa muncesc, mai ales nu in mina“, a povestit cu sinceritate Carlo Cani.
In luna august, un caz asemanator a iesit la iveala, in care protagonist era un doctor din Sicilia care lucrase numai 15 zile dintr-o perioada de 9 ani de zile.
Sursa: adevarul.ro