TIMISOARA. Ziua de 18 octombrie 1716 este una de referință în istoria Timișoarei. E momentul în care, în urmă cu exact 309 ani, prințul Eugeniu de Savoya intra în cetate în fruntea armatei sale, după ce eliberase orașul de sub stăpânirea otomană, și instaura dominația austriacă.
De atunci, Timișoara, dar și întregul Banatul aveau să cunoască o schimbare radicală și o înflorire fără seamăn.
Povestea cuceririi Timișoarei începea în 5 august 1716, la aproape 160 de kilometri de oraș. În acea zi, principele Eugeniu de Savoya învingea trupele otomane staționate la Petrovaradin (Novi Sad astazi). După acea victorie, toată lumea se aștepta ca prințul și armata să se îndrepte spre Belgrad, oraș care era considerat cheia apărării Ungariei și a ofensivei spre Balcani. Eugeniu de Savoya avea însă un alt plan. El trimite o scrisoare împăratului Carol al VI-lea, la Viena, în care îi explica acestuia de ce este mai importantă cucerirea cetății Timișoarei.
„Armata avea nevoie de un cantonament de iarnă. Aproape de linia frontului de la Timișoara se putea acoperi foarte bine linia Tisei și Ungaria; se puteau asigura legăturile cu Valahia și Transilvania; de aici se putea exercita controlul atât de necesar asupra Dunării; Timișoara era cel mai important punct strategic de unde să înceapă asaltul asupra Belgradului„, notează historia.ro.
Asediul Timișoarei a început din august
La comanda prințului, armata pleacă spre Timișoara, trecând Tisa pe la Zenta. Primul care ajunge lângă zidurile cetății este contele Johann Palffy, în 21 august 1716, când trupele sale sunt și atacate de otomani.
Soldații resping atacul turcilor, însă oastea suferă pierderi însemnate. Soldaților lui Palffy li se adaugă cavalerii generalului Joachim Ignaz von Rothenham și 10 batalioane de infanterie comandate de Karl Alexander, duce de Wurttemberg.
În 26 august ajunge lângă Timișoara și principele Eugeniu de Savoya, care își stabilește cartierul general în partea de nord a cetății. Acolo au fost așezate infanteria, artileria și o parte a cavaleriei.
După o săptămână de organizare începe asediul cetății. Între 1 și 15 septembrie se sapă tranșee în zig zag și paralele în dreptul Palăncii Mari. Din 16 septembrie începe bombardarea cetății, în timp ce trupele imperiale continuă să primească întăriri. Sosește de la Alba Iulia și un corp de armată sub comanda generalului Etienne conte de Stainville, cel care mai târziu avea să devină și guvernator al Transilvaniei și Olteniei în timpul ocupației austriece.
La 1 octombrie se dă un asalt general în urma căruia este ocupată Palanca, iar trupele turcești sunt obligate să se retragă în cetate. Bombardarea cetății Timișoarei continuă în zilele care urmează. Între timp, vremea se strică din ce în ce mai tare și își fac apariția și ploile, lucru care începe să îl îngrijoreze și pe principele Eugen.
„Soldații își mai păstrau vechiul curaj, dar vremea se schimbase, iar ploaia neîntreruptă amenința să inunde tranșeele, silindu-i pe asediatori să se retragă. Nici prințul Eugen nu mai credea altfel, când, la 13 (octombrie-n.n.), în cea de-a patruzeci și opta zi a asediului, fu vazut înălțându-se steagul alb pe unul din bastioanele cetății. Principele de Wurttenberg, care era de garda, dădu imediat de știre, iar Eugen fu mulțumit că pașa voia să-i trimită în tabăra imperială pe câțiva din ofițerii săi. La Eugen își făcură apariția Ahmed aga, comandantul castelului și Ali effendi. În cetate se duseră în schimb, ca ostateci, conții Wallis și Filippi, pentru a rămâne acolo până când se va fi reglementat capitularea la postul de comandă al prințului Eugen„, se arată în volumul „Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei” al lui Francesco Grisselini.
În urma negocierilor care au urmat, Mehmet-pașa, ultimul comandant otoman al Timișoarei, a acceptat capitularea.
Condițiile capitulării turcilor din cetatea Timișoarei
Otomanilor urma să li se permită să părăsească cetatea împreună cu femeile și copiii și toate bunurile din case. La dispoziția turcilor au fost puse 1000 de care pentru transport, după care au fost conduși de un convoi austriac spre Belgrad. De asemenea, asediații erau obligați să lase în cetate întreaga artilerie, muniția și toate proviziile.
O altă condiție a capitulării era ca, pe drumul lor către Belgrad, turcii să fie aprovizionați de țărani la prețuri scăzute.
În data de 17 octombrie 1716, turcii au părăsit cetatea Timișoarei prin poarta Belgradului.
Eugeniu de Savoya avea să intre triumfal în oras în 18 octombrie, chiar de ziua sa de naștere, prin poarta Fosforosa, denumită mai târziu „Poarta Prințului Eugen”. Drept amintire, Prințul Eugen i-a oferit pașei cadou un ceas de aur, în timp ce acesta din urmă i-a oferit un cal arab de soi.
Ce a urmat după ce Eugeniu de Savoya a cucerit cetatea
În 1716, la propunerea Prințului Eugeniu de Savoya, pe atunci proaspăt președinte al Consiliului Aulic de Război, Carol al VI-lea îl numește Guvernator al Banatului Timișan pe Contele Florimund Mercy.
La 1 noiembrie 1716, acesta a primit și statutul de Guvernator militar și civil, moment în care au început pregătirile pentru planul de sistematizare și reorganizare a orașului Timișoara și a întregii regiunii Banat.
Între 1693 și 1721, Eugeniu de Savoya a intrat în posesia mai multor terenuri, care împreună însumau o suprafață de 155.000 de metri pătrați. J. L. von Hildenbrandt, unul dintre cei mai cunoscuți arhitecți ai vremii respective, a construit pentru acesta complexul Belvedere din Viena, in stil baroc, format din două palate, ridicate în perioada 1714-1722. Belvedere fusese proiectat pentru a găzdui atât vasta bibliotecă a lui Eugeniu de Savoya (transformată, mai târziu, în Biblioteca Națională a Austriei), precum și impresionanta sa colecție de artă. Astăzi, cele două palate găzduiesc Muzeul Austriac de Artă Barocă și Galeria Austriacă de Artă.
Eugeniu de Savoya s-a stins din viață la 21 aprilie 1736, pe când avea vârsta de 72 de ani. Nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii. Astfel, întreaga avere a fost moștenită de prințesa Victoria de Savoya, nepoata sa, care a cedat-o ulterior Casei de Habsburg.
Ce ne amintește astăzi de principele Eugeniu de Savoya la Timișoara
În zilele noastre, în Timișoara, pe locul pe care în urmă cu 309 ani principele de Savoya intra în oraș se afla Casa Prințului Eugen. A fost ridicată din cărămizile fostei porți de intrare în oraș.
Tot aici începe și strada care poartă numele eliberatorului Timișoarei, una care măsoară aproape 500 de metri și se întinde până la intersecția cu Martin Luther.
De asemenea, strada se intersectează și cu cea care poartă numele fostului guvernator al Banatului, Florimund Mercy, dar și cu cea care poartă numele lui Francesco Grisselini.
De asemenea, un bust al principelui de Savoya a fost pus pe Aleea Personalităților din Parcul Central din Timișoara, în 3 august 2009. Lucrarea a fost realizată de Linda-Saskia Menczel.
***
Mai multe găsiți pe pagina noastră de Facebook opiniatimisoarei.ro!
Dacă ați fost martorii unui eveniment sau ai unei situații neobișnuite care ar putea deveni subiect de știre, contactați-ne la redactie@opiniatimisoarei.ro, pe FB sau pe contul nostru de Instagram!