TIMISOARA. Trecuseră 10 ani de la Unirea Țării Românești cu Moldova, iar Transilvania și Banatul încă erau sub stăpânirea austro-ungară. Atunci, în Timișoara condusă de primarul Karoly Kuttel se înregistra o premieră pentru Europa de Est.
Povestea acesteia începea în toamna anului 1867, când „se pun bazele unei Societăți pe Acțiuni pentru construirea unei linii de tramvai cu tracțiune animală, în scopul facilitării transportului de persoane și mărfuri pe traseul dintre cartierele Fabric, Cetate și Iosefin„, se arată în volumul „Din Cronologia judetului Timiș”.
FOTO: Forum STPT
Primul președinte al Societății ce urma să construiască liniile de tramvai din Timișoara era nimeni altul decât primarul de la acea vreme, Karoly Kuttel.
În luna aprilie a anului 1869, la Timișoara începe construcția liniei ferate pentru tramvaie, sub conducerea inginerului Eric Baader, cel care între timp preluase și conducerea Societății, iar prima linie lega Piața Sfântul Gheorghe de cartierul Fabric.
FOTO: Forum STPT
Momentul istoric avea să vină la 4 luni de la începutul lucrărilor, în ziua de 8 iulie, când pe linia în lungime de 6,6 kilometri circula primul tramvai. Vagonul era fabricat la Viena și era tras de trei cai pe timp de iarnă și de doi cai în celelalte anotimpuri.
„Cutia și trucul vagoanelor era din lemn, legăturile executate prin corniere de fier, iar suspensia prin arcuri din foi de oțel. Ambele platforme erau deschise, acolo aflându-se câte o frână de mână cu pârghie. Saboții erau din lemn, aplicându-se câte unul la fiecare roată în partea interioară, între osii. Luminația vagoanelor s-a făcut prin lampi cu petrol, aplicate în tavan, la ambele capete ale vagonului. În depou, pe timpul nopții, lămpile erau scoase din vagoane„, se arată pe forumul STPT.
FOTO: Forum STPT
În 1869 au fost cumpărate 21 de vagoane pentru transport de pasageri, două acoperite pentru marfă și bagaje și unul descoperit ce avea același scop, de a transporta marfă.
„Primele 21 vagoane de persoane ale tramvaiului cu cai au fost procurate de la Fabrica de Vagoane din Viena, la prețul de 1.755 forini (primele 11), respectiv 1.673 forini (ultimele 10). Atât cutia cât și trucul acestor vagoane era din lemn, rigidizate prin corniere de oțel, iar suspensia era asigurată prin arcuri din foi de oțel. La capete aveau câte o platformă deschisă, pe unde se urca și se cobora și unde erau plasate frânele de mână cu pârghie. Lungimea cutiei a fost de 4,3 metri, lățimea de 1,9 metri, iar distanța dintre osii era de 1,9 metri. Aveau câte 16 locuri de șezut, iar iluminatul pe timp de noapte s-a asigurat cu lămpi de petrol, aplicate în tavan, la ambele capete ale vagoanelor„, se arată într-un vechi articol denumit „Tramvaiul cu cai”, scris de Mihai Ilieș.
Vagoanele trase de cai aveau să rămână pe sină timp de 30 de ani, după care au fost retrase în depou și înlocuite cu tramvaiele electrice.
