Opinia Timisoarei

Timisoara devenea primul oras liber de comunism din Romania, pe 20 Decembrie 1989. Zeci de mii de muncitori ieseau din fabrici si umpleau Piata Operei

TIMISOARA. Au trecut 33 de ani de cand Timisoara se declara primul oras liber de comunism, cu pretul vietii unor oameni care au murit pe strazile orasului sub ploaia de gloante. Singura lor vina era ca isi doreau sa traiasca liberi.

Sirenele vor rasuna azi  din nou in centru pentru a marca acel moment, pret de 3 minute, la ora 12.00.

Piata Operei, un loc simbol pentru istoria noastra recenta, avea sa se umple de oameni care au oprit lucrul si au iesit pe portile fabricilor sa se alature celor care au faurit Revolutia.


In 20 Decembrie 1989 a izbucnit greva generala in toate fabricile timisorene. Coloane intregi de oameni se indreptau spre centrul Timisoarei in dimineata acelei zile, iar in fata acestei situatii, fortele armate s-au retras in cazarmi.

In Piata Operei s-au adunat zeci de mii de timisoreni care redescopereau solidaritatea. Cei care timp de 45 de ani au fost redusi la conditia de „tovarasi” redeveneau oameni. Isi imparteau mancarea, tigarile, apa. Oameni care nu s-au cunoscut niciodata acum se salutau, isi zambeau si-si strangeau mainile in strada.

Protestatarii au ocupat Piata Operei (astazi Piata Victoriei) si au inceput sa strige: „Noi suntem poporul!”, „Armata e cu noi!”, „Nu va fie frica, Ceausescu pica!”.

In foaierul Teatrului National din Timisoara cetateni curajosi aveau sa puna temelia Frontului Democratic Roman, cu un Program politic in care se regaseau cererile celor aflati in Piata.

In aceeasi zi de 20 Decembrie 1989, Timisoara a fost declarat primul oras liber al Romaniei de catre reprezentatii Frontului Democrat Roman, prima formatiune politica democratica infiintata pe strazile insangerate ale Timisoarei. Majoritatea arestatilor au fost eliberati.

In timp ce Timisoara fierbea, la Bucuresti, premierul Constantin Dascalescu si demnitarul Emil Bobu au fost desemnati de Elena Ceausescu sa vina si sa se intalneasca cu o delegatie a protestatarilor la Judeteana de partid. Ei au refuzat sa indeplineasca revendicarile oamenilor si situatia a ramas in mare parte neschimbata.

La 20 Decembrie, trenuri incarcate cu muncitori de la fabrici din Oltenia au sosit la Timisoara. Regimul a incercat sa-i foloseasca la innabusirea protestului, dar pana la urma acestia s-au alaturat timisorenilor. Un muncitor explica: „Directorul fabricii noastre si un oficial al Partidului ne-au strans in curte, ne-au dat bate din lemn si ne-au spus ca huliganii si ungurii devasteaza Timisoara si ca este de datoria noastra se mergem acolo si sa ajutam la innabusirea demonstratiilor. Dar acum mi-am dat seama ca nu este adevarat”.

Treptat situatia iese de sub controlul autoritatilor, iar militarii incep sa fraternizeze cu demonstrantii. A doua zi, bucurestenii aveau sa se ridice si ei impotriva regimului comunist si sa desavarseasca ceea ce Timisoara a platit cu sange: Libertatea unei natii!

Exit mobile version