Proprietarii terenurilor pe care se afla “Kandia” Timisoara cer statului roman daune de peste 5 milioane de euro

Terenul pe care se afla halele dezafectate ale fabricii de ciocolata si produse zaharoase “Kandia” din Timisoara este revendicat, de peste 20 de ani, de catre urmasii fostilor proprietarii ai parcelelor pe care s-a construit intreprinderea, insa, pana in prezent, tot efortul lor nu a reusit sa sensibilizeze vreuna dintre institutiile statului. Nici macar justitia, desi proprietatea este garantata de Constitutie, iar in anii de dupa revolutie au aparut o serie de legi care obliga statul roman la retrocedarea in integrum a proprietatilor confiscate de comunisti.

Mai mult, sfidand actele care atesta dreptul de proprietate asupra celor 5.470 metri patrati de teren al familiilor Molnar, Simcelescu, Avram, Erdely si Rehak, care locuiesc pe bulevardul Iuliu Maniu nr. 16 – 22, chiar pe strada din spatele fabricii, anul trecut, in martie, Primaria Timisoara i-a invitat la o dezbatere publica in care sa fie intrebati daca accepta ca pe terenurile lor sa se construiasca blocuri de locuinte. Evident, dupa demolarea fabricii. Beneficiarul noilor constructii de pe str. Iancu Vacarescu nr. 1 ar urma sa fie SC “GAD Properties” SRL, care a cerut elaborarea unui plan urbanistic zonal. Revoltati de-a binelea, proprietarii au refuzat invitatia si au sesizat organele de urmarire penala.

“Statul roman ne-a jefuit de terenurile noastre!”

La sfarsitul anului trecut, mai exact in data de 6.11.2010, Gheorghe Rehak, de pe bv. Iuliu Maniu, nr. 18, unul dintre mostenitorii terenului pe care se afla Kandia, a cerut Primariei Timisoara sa solutioneze dosarul revendicarii proprietatii sau sa plateasca despagubiri de peste 5 milioane de euro. “Prin prezenta revin la dosarul care trebuia solutionat inca din anul 1991, cu privire la recuperarea proprietatilor noastre nationalizate abuziv in anul 1987. In acest sens, dorim ori recuperarea terenurilor noastre, conform actelor depuse la primarie, sau despagubiri reale de 1000 de euro pe metru patrat. De la primarie sau AVAS, distrugator al industriei romane din 1991 si pana in prezent. Noi suntem proprietari pe aceste terenuri ocupate abuziv de statul roman si nu intelegem cum putem fi jefuiti de averea lasata de parintii nostri. Revin la adresele din 1991, 1994, 1997, 1999, procesul de la CEDO, pe care l-am pierdut datorita inaintarii tardive a dosarului de catre Curtea Suprema de Justitie”, cere Gheorghe Rehak in petitia depusa la primarie. La care, inca nu a primit raspuns.

„Este incredibil ca, de 20 de ani, sa-ti revendici o proprietate si sa nu o obtii! Asta e justitia din Romania. Am inteles ca cel ce a cumparat fabrica de la AVAS, miliardarul Taher din Bucuresti, a revandut la un om de afaceri evreu. Cred ca acesta si-a scos banii numai din fierul vechi carat de aici. Totul a fost devalizat, nu mai exista nici macar rame la ferestre. Acuma, in loc sa fim pusi in posesie pe terenurile noastre, primaria a autorizat construirea unui bloc de locuinte pe terenul nostru. Ce sa mai spunem!”, se plange Gheorghe Rehak, care, in ultimele luni, si-a mai scazut pretentiile financiare. Pentru cei 350 de metri patrati ai sai aflati sub Kandia cere doar 190.000 de euro, la care se adauga 35.000 de euro daune pentru demolarea abuziva a unei magazii si curatarea terenului.

Pe de alta parte, intr-o intampinare depusa la dosarul revendicarii, in 2003, de catre reprezentantii Kandia, se precizeaza ca cei ce revendica terenul „nu sunt identificati cu nume”, ca „nu au fost parti la judecata de fond a dosarului” si ca „nu au solicitat proba cu expertiza tehnica, singura care putea sa lamureasca cererile de revendicare”. De ce o mai fi fost necesara o expertiza, cand la dosar au fost depuse CF-uri care atestau proprietatile?

„Kandia“ Timisoara, lichidata de miliardarul arab Fathi Taher

Gheorghe Rehak

Fabrica de ciocolata si produse zaharoase „Kandia“ din Timisoara a disparut de pe harta economica a tarii in toamna anului 2003, dupa ce a fost absorbita de compania concurenta pe piata de profil, „Excelent“ Bucuresti. Aceasta afacere a purtat amprenta miliardarului libanez Fathi Taher, proprietarul fabricii de dulciuri din Capitala, care a decis sa lichideze concurenta din Banat. A negociat cu fondul austriac de investitii  „Rivta Handelsgescare“, care controla 83,96% din capitalul social al fabricii, si in schimbul sumei de 5 milioane de euro a devenit actionar majoritar si la „Kandia“. Desi cele doua fabrici detineau, impreuna, o cota de 40% din piata romaneasca de ciocolata, proprietarul Fathi Taher a hotarat inchiderea unitatii de la Timisoara si transferarea la Bucuresti a principalelor marci fabricate in Banat. Decizia a fost motivata prin lipsa de rentabilitate a intreprinderii, desi la vremea respectiva profitul anual al „Kandiei“ era de peste 3 milioane de euro.

“Orice incercare de a negocia cu noul patron nu a avut nici un rezultat. Nici nu ne-au bagat in seama dupa ce au tinut muncitorii cu trei milioane salariu, fara plata orelor suplimentare ori a zilelor libere in care ii chema la lucru. Au luat numele fabricii, l-au dus in Bucuresti, iar aici au lichidat tot si au mai ramas si cu patrimoniul fabricii”, a sintetizat liderul BNS Timis, Aurel Mihut. Pe de alta parte, reprezentanta patronului arab, avocata Delia Dragomir, a spus inca de la inceput ca, in ciuda presiunilor sindicale, fabrica timisoreana nu se va redeschide niciodata. “Instigati de lidera de sindicat, 98 din cei 156 de angajati disponibilizati o data cu inchiderea fabricii de la Timisoara s-au adresat instantei de judecata, solicitand anularea deciziilor de concediere. Acest lucru nu mai era posibil, intrucat produsele fabricate de «Kandia», dupa inchiderea fabricii, au fost preluate de «Excelent» Bucuresti. Iar noi nu mai aveam unde sa-i angajam, doar daca nu veneau sa munceasca in Ilfov”, spune avocata lui Taher.

In opinia analistilor economici, disparitia fabricii din Timisoara este o manevra obisnuita pe piata. “Nu e nimic ilegal in ceea ce s-a intamplat la Kandia. Genul de productie de acolo nu mai era competitiv. Faptul ca o firma concurenta cumpara brandul si inchide apoi o sectie de productie nu e nici o noutate pe o piata normala. Americanii sunt experti in asa ceva. Cu alte cuvinte, “se fura piata”. E o conduita nu neaparat morala, dar legala”, este de parere analistul economic Nicolae Taranu.